beție

[nicolae vaduva]

până când s-o coace orzul

o să beau ceva aparte -

fiindcă simt în piept o goangă

cum se freacă pe elitre -

cu cel mai curat pahar,

mirosind a pui de moarte,

mirosind a lună arsă

și a ploșnițe strivite...

 

mi te uiți în ochii tulburi

de orgiile în lanț

și te miri că mi-este trupul

tatuat de oboseală,

că-l arunc, fără putință,

într-o margine de șanț

și că  ies din el sirene

chicotind în albăstreală;

 

că de silă mi se umple

toată stingerea cu hrean

și la urmă tu vii tandră

cu un ceai de patru frați:

du-te-n moașe-ta pe gheață,

las-o-n bozii, pe alt an,

întâlnirea asta-n care

vrei să-l bem îmbrățișați.

[Mihaela Popa]

încântător, ca întotdeauna, admirație!

[Vasilisia Lazăr]

Indiferent ce aș citi scris de dumneavoastră, îmi dă o stare de bine. La fel și poezia aceasta, chiar dacă primele două strofe m-au cam speriat. 

[Mihaela Suciu]

O să fie ce-o să fie, când 'om trece de pandemie. :))

[Valeria Merca]

O încântare! Bine că finalul aduce o notă de optimism și de umor! :)

[Sofia Sincă]

Rebel... mereu rebel. Poezia seamănă cu un epitaf. Dar e prea curând. Ne transmiți o vibraţie amară sensibilizatoare din trăirile tale și din tolba ta poetică. Te caracterizează: poet rebel trecut prin  tot felul de site. Cineva a spus odată: am fost și slugă și stăpân.

Mesajul poeziei este mesajul realității tale.

Fermecător,

Sofi