Balada unui politician

[Bidulescu Constantin]

(după George Topârceanu –

Catrene improvizate)

 

Ai apărut de nicăieri

Şi te-ai înfipt la caşcaval.

Îmi amintesc, parcă-a fost ieri,

Dar nu-i moral.

 

Când mulţi români sunt ocupaţi

Ai prins momentul ideal,

Ai mai adus şi soră, fraţi,

Dar nu-i moral.

 

Cum ai ajuns în Parlament

Ai devenit proverbial,

Doar în afaceri eşti prezent

Şi nu-i moral.

 

Mereu plecat în alte ţări,

La muncă eşti accidental,

Mai iei şi bani pe deplasări,

Dar nu-i moral.

 

Când vii, în loc de legi mai bune,

Mai mult scandal,

Ţi-e gândul doar la vreo moţiune

Dar nu-i moral.

 

Când alţii tot mai greu o duc,

Averea-ţi creşte ireal,

Sunt din aceia ce produc

Şi nu-i moral.

 

Ai cumpărat pe mai nimic

Din patrimoniul naţional

Cu statul eşti un bun amic,

Dar nu-i moral.

 

Ai luat chiar fabrici şi păduri,

Hoteluri, delta, litoral,

Prin ilicite proceduri,

Dar nu-i moral.

 

Şi nu mai ai nicio măsură

Şi nicio milă-n general,

Pentru mulţi nutreşti doar ură,

Dar nu-i moral.

 

De ne sărăceşti deodată

Şi ne usuci ca un mistral,

Lumea este indignată...

Şi e normal.

 

[Vasilisia Lazăr (da Coza)]

Rezonez cu mesajul, dar poezia suferă prozodic. Trebuie revenit asupra ei.

[Bidulescu Constantin]

Da, îi crapă... portofelul de ruşine!

[Ion Lazăr da Coza]

S-o rușina de numa-numa...

da Coza

[Bidulescu Constantin]

Mulţumesc, doamna Merca. Am modificat.

[Valeria Merca]

În ultima stofă (și nu numai) ați schimbat ritmul și... nu-i normal! :). Eu aș reface această strofă, mai cu seamă că avem aici versul: Nu ne usca ca un mistral. În s6 avem versul: Sunt din aceea ce produc, forma corectă în acest caz este aceia. 

În rest, e bine, am rezonat.

[Bidulescu Constantin]

Mulţumesc, doamna Angelina. 

[Nădejde Angelina]

Felicitări pentru premiul obţinut la Mizil!

[Sofia Sincă]

Interesant.

Sofi

[Bidulescu Constantin]

Mulţumesc, domnule Mony.

[Ionel Mony Constantin]

OK O IMPROVIZAŢIE REUŞITĂ