nu știu niarne*
dacă termenul spirit de comunitate
mai suntem îndreptǎțiți a-l folosi
lumea s-a înstrǎinat de lume
târându-se ca reptilele în propriul habitat
chiar dacǎ aparținem aceleiași încrengǎturi
sau deschidem aceeași ușǎ la bloc
rǎmânem la fel de necunoscuți
ca alizeul rǎtǎcit la polul nord
s-au schimbat vremurile
și mentalitǎțile
zidurile vechi
roase de intemperiile unui rǎzboi material
amintesc
de urmele unei cetǎți cu suflare
altfel
nu este timp
și nici vlagǎ
sǎ ne bucurǎm când pleacǎ cocorii
sǎ-mpresurǎm cetatea cu chiotul juvenil
nu mai știm sǎ adiem prin istorie ca vecini
rǎmânând doar colocatari
revendicându-ne locul de parcare
bântuim tenebrele unui spațiu concentraționar
fǎrǎ nicio replicǎ sau revelație
adiem prin vǎzduh
pierzându-ne spiritul niarne
dincolo de el
rǎmânem slugi
tributari alergǎturii
negȋndind nicio clipǎ sǎ ne luăm antidotul
niarne=apelativ adresat sinelui
31 octombrie 2011
Adaugă un comentariu
Gabriela, Mihaela, Sofy, Chris, da Coza, Vasilisia! Ce bine că suntem o familie atât de mare și frumoasă, oricât ne-ar fi pașii de grăbiți, tot avem timp să ne spunem pe nume! Vă mulțumesc pentru altruismul vostru, rupând totdeauna din puținul vostru timp, pentru a lăsa un semn și în pagina mea! De departe vă trimit gândurile mele frumoase, Rodica Lupu!
Cristian, în ritmul în care ni se derulează viața, nu suntem departe de a ne contamina de alergătură! Mulțumesc de trecere și semn! A, și nu e revoltă ci constatare! Numai bine, R.L.
Da, adevărat, ne înstrăinăm tot mai mult. Și doare...
Același scris îngrijit, aceeași căldură și sensibilitate în vers.
Drag,
Ceilalți. Iată iadul. Spunea Sartre, uitând că pentru ceilalți noi suntem... ceilalți!
Poate că un mic antidot e și acest site.
da Coza
Da, alergăm, alergăm fără să vedem, fără să ne intereseze până devenim străini şi ne pierdem sufletul. Am citit cu plăcere :))
Începem să semănăm tot mai mult cu occidentul... oricum noi suntem ceva mai latini... decât ei. Dar împrejurările fac ca oamenii să uite unii de alţii, timpul prea ocupat, problemele te fac uneori să te închizi în sine.
Drept tratează poemul tău, o latură socială a omenirii.
Am citit cu deosebită plăcere!
Sofy
Totuși , spiritul gregar ne bântuie .Nu comunicăm pe alt plan , superior . Frumos!
Alt revoltat. Să fie vreo molimă de sănătate mintală?
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE