Acatist

[Ionel Mony Constantin]

ACATIST
De un timp lângă mine s-a mutat EA
La început nici nu mă cunoştea
Îşi luase peste drum, o casă
Spunea că vrea să fie mică dar spaţioasă
Am mai vorbit apoi de la poartă
Despre vecini şi despre o pisică moartă,
Aruncată acolo de cineva
O aluzie stupidă la profesia mea.

.Când m-a invitat prima oară la o cafea,
O făcuse turcească, dar fiindcă fuma
Şi- a cerut scuze că poate m-a deranjat,
Dar nu m-am simţit deloc afectat.
Acum pot să vă mărturisesc
Că începusem deja s-o iubesc.

Am ajutat-o uneori şi la treabă
Vecinii o bârfeau,dar ea era singură şi slabă.
După o lună când a terminat totul de văruit
Şi a decis că evenimentul trebuie sărbătorit.
Am fost la un pub, la o pizza şi-o bere
I-am spus că e frumoasă şi dacă-i face plăcere
Aş vrea să devină prezbitera mea.
A roşit ca un măr şi a spus timidă că da

Aceasta a fost tot şi mă simt fericit,
Cu pruncii pe care mi-i-a dăruit.
Ar mai fi încă ceva de  spus să se ştie

Face cea mai bună colivă din parohie
.

[Valeria Merca]

O poezie de nota 10. :) O poezie reușită o distingi dintre multe altele și ți-o reamintești (cu drag).

Cu plăcerea lecturii.

[Sofia Sincă]

Da, am mai citit-o dar o recitesc cu plăcere.

O versificație simplă, dar semnificativă.

Sofi

[Mihaela Suciu]

Mi se pare cunoscută... poezia, da parcă avea alt nume. :)) 

Mulțumesc pentru zâmbet!