Au re'nviat pădurile barbare

[gabriel cristea]

Au re'nviat pădurile barbare
şi, din străvechi războaie de ţesut,
un stol de-albastre păsări stilizate
străfulgeră în zori văzduhul mut.

În linii înspumate și untoase,
urzeli de lână se petrec pe val,
iar rombici pești, spre apele sărate,
zvâcnesc argint din timpul hibernal.

Se țes geometrizat flori de iubire,
ce-au răsărit din ițe colilii,
albastre, galbene, însângerate
pe lungile tăpșane și câmpii.

Se zbate zoomorful printre brâgle*
- fantastice făpturi de chihlimbar,
străluminând în ochiuri de izvoare
și-n verzile păduri de os barbar.

Notă*

brâglă, brâgle (regionalism oltenesc) - dispozitive mobile constând din două piese orizontale, în care se prinde spata la războiul de țesut și permite dirijarea suveicii prin rost, menținerea paralelă a firelor de urzeală și îndesarea firului de bătătură

[Sofia Sincă]

Nu, Mihaela, brâglele nu sunt spete. Sunt dispozitivele care țin spetele, cum foarte bine a explicat Gabriel Cristea. Sunt niște bare cu șanț, care prind între ele spata războiului. (în susul și josul ei) Se mai numește vătală. Spata se poate schimba, după nevoie: când firul este mai gros va trebui o spată mai rară și una mai deasă la fir mai subțire sau după cum vrei să fie țesătura. Îți spune o țesătoare (moi), cu prima ei meserie.

Dar regionalismul nu este numai oltenesc, știu eu, este și ardelenesc. O doină, spune: cum schimbai cu ițele/ și băteai cu brâglele. O doină, cântată de Achim Nica, mi se pare.

pup, Sofi

[Mihaela Suciu]

• Nu mă pricep la ,,război'', dar pot să-mi imaginez două versuri lungi, ce aparțin unei strofe, cum trec prin brâgle (spete cred că se mai cheamă) în du-te - vino şi țes poezia. (Ex. Lacul - Eminescu)

[Valeria Merca]

Chiar așa: unde-i rima pentru „barbare”?! :)

Imagini poetice surprinzătoare.

Cu aceeași plăcere a lecturii

[Sofia Sincă]

Emoții de primăvară.

Dorinţa de a descrie cu măiestrie și inedit natura care ne-a dat viaţă şi care ne-o întreţine fac tema spumantei poezii. Pădurile barbare... - epitet care întărește forța pădurii, ca într-un mit arhaic.

Ce s-au întâmplat cu versurile 1 și 3 din prima strofă. Nu rimează.

Am citit cu deosebită plăcere,

Sofi

[Mihaela Suciu]

Minunată țesere metaforică a reînvierii! Eu aş zice: ,,Au re'nviat pădurile barbar'' Ce zici? :))