sunt marioneta

gândurilor tale nerostite

mă joci cum vrei

uneori în două acte

despici Universul…

primul  gând

născut dintr-o trăire

dincolo de cuvinte

a fost al tău.

aş fi vrut  mai mult

dincolo de tot şi toate……

din palmă

vântu-mprăştie

pulberea inimii

în reflexii

spre nicăieri

e viaţa mea

ca într-o mină de sare

săpau în mine

orgoliul, mândria, răutatea.



agăţat de unghia neputinţei mele

Lucifer mă tragea în Infern.



obosisem să lupt cu umbre

în pereţii destinului

visele prevesteau sorţi pe şine,

rochia de mireasă își scutura…

mi-am făcut şirag de vise

şi l-am agăţat în florile

ferestrei dinspre iarnă

uneori îl aşez la gât

şi mândră alerg  cu el

prin labirintul inimii tale



te fac să tresari cele viu colorate

însă nu le percepi când terne le vezi

îmi spui că născocesc speranţe



atunci chem iarna

o rog să-şi oprească cernerea

să-ntoarcă viscol de amintiri



rup din lanţ…

mă învălui în căldură

desfaci fiinţa

prin fanta iubirii

 aşezi în trup

piatra…

din dragoste de tine

ca o vertebră atlas

am îndreptat

soarta

acceptând destinul



din dragoste de tine

rufele spălate

nu împrumutau nuanţe

amestecate în culori

la vedere erau albe



din dragoste de tine

cina îndulcea aşteptările

sarea amară

arunca idei gândului

niciodată reîncălzit



din dragoste de tine

timpul aluneca

prin praful ungherelor

încolţind iubirea

bumbacului imaculat…

mă arde gelozia aşteptărilor

la fiecare bătaie de puls.

am obosit să joc

“nu te supăra frate”.

zaruri aruncate la noroc,

pioni depăşindu-ne unii pe alţii

într-o zonă…

cu aripile smulse

din vârful iubirii

lovind capătul deznădejdii

mă prăbuşesc

nişa din stânga lutului

cere  paşaportul

de bună credinţă

şi liberă mântuire

în goana păcatului

am uitat garanţia pe aripi

cu uz de folosinţă permanent

valabilă până la al şaptelea neam

cum voi găsi acum drumul spre casă