(sonet)
Septembrie, focar de insomnie!
O frunză, în cădere, stă să plângă,
Iar vrerea mea se tânguie nătângă
Sub soarele ce arde-n veselie.
Durerea s-a mutat în mâna stângă,
Mi-e inima captivă-n colivie.
Un anotimp lipsit de poezie…
Doar doruri ce sunt gata să se frângă.
Povara nopții sterpe și năuce
Apasă greu pe umeri și la tâmple,
Culcușul tău e răvășit sub cruce
Și nu știu mâine…
ContinuareAdăugat de Valeria Merca la Septembrie 23, 2019 la 6:00pm — 21 Comentarii
2020
2019
2018
2017
2016
2015
2014
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor