Am încercat să văd dincolo

De piele și os,

Dincolo de respirației și auz,

Să găsesc amintirea noastră,

Aceea din primele zile,

Când tu erai tu

Și eu eram doar eu însămi.…

Continuare

Bună seara! Am învățat să răspund
Așa cum ați vrut,
Cu răbdare, în linie șerpuită și leneșă.
Când, unde și cum,
Sunt întrebări delicate.
Nu, nu trebuia, vă rog, nu!
Aici e liniște și nu trebuie să deranjați
Pe nimeni.
Am să număr pe întuneric tot ce a rămas
În colțuri,
Și am să mă prefac într-o floare de hârtie.

Acum, dacă ai început,
Termină.
Strânge-ți răsuflarea in pumn,
Și las-o să se piardă in tăcere.
Nu trebuie să faci nimic mai mult,
Trebuie numai să fii.
O zbatere de aripă după alta,
Pînă ce înveți sa zbori pentru o secundă.
Și atât.

Atâtea cuvinte au umplut camera
Cu dureri, rugaciuni și absențe albastre.
Rămân aici sa gust felia de tăcere
Cu aroma de liniște.

Săptămâna trecută am plecat spre mâine
Și încă nu am ajuns.
Tu, te rog, așteaptă-ma la marginea îngusta a Roșului,
Unde toți copacii își scutura ramul
Cu ton critic.
Hai ca mai vorbim, după ce respir
Pentru ultima oară.