nu am o ordine anume nici prioritati

nici mãcar un plan de investitii

pot spune cã sunt lipsit de resurse

nu negociez imperii galactice

mã ocup doar cu universurile nenãscute

cumpãr neant

ador sã adun haos

dar risipesc cu generozitate lumina

o împart pe iluzii

nãscocesc infinituri infinite dintr-un punct

prin simpla închidere de ochi

nu refuz niciun fluture când vine vorba de o…

doar o datã a ars cu toate bomboanele cu toatã bucuria

nu a mai rămas nimic doar lacrimi şi teamã

un motan încãlţat în cizmuliţe roșii tavanul negru perdeaua arsã

nici măcar cerul nu mai încãpea în ochii mei

crãciunul era interzis şi naşterea şi învierea se fãceau subversiv

dumnezeu era…

monoton precum o zãpadã veşnicã

parcã din ce în ce mai ireal

cobor ca dintr-un vis

tot aşa cum din singurãtate în singurãtate

prin fiecare nouã naştere caut eternitatea

când prin mine trec doar clipe

din ce nu am trãit

din ce nu mai vreau sã trãiesc

greşelile au însã damblaua sã se repete

ca şi moartea ca mai ştiu eu ce altã crudã realitate

abia crescutã dintr-un…

nu am nimic de învãţat

exemplele mã deruteazã

complic trãirea cu de ce-uri

pierd visele prin educaţie

învãţ cum sã mã abţin

cum sã nu trãiesc

cum sã devin cetãţean plãtitor de taxe

cum este decent sã nu fiu natural

sã mã ruşinez de trup

sã alung spiritul

sã torn viaţa în forme rigide

sã o învelesc în plastic

.....................................

la urma…

mã întind cu sufletul sub cer

ascult fiecare stea cântã

prin inima mea trec supernove

le scriu ca pe un letopiseț

oricât m-aş strãdui cuvintele par albe

mici

nu le pot dãrui culoarea

nici explozia

infinita ardere energiile

întunericul de dupã

cãrarea dintre lumi

misterul trist al fericirii

.....................................

nu scutur stele locuiesc…

pentru surzenia clipei traduc lumina în sunete

sã o pot asculta noaptea când îmi caut cuvintele sub cerul frunții

cu ochii cu sufletul prin pipãit precum toma

sau doar mă las pătruns de infinit fără să-i mai caut scuze

..................................................................

o linie un ţiuit prelung un fel de a mã lepãda de mine…

le place taifasul sunt dependenţi de dialog

normal cã vorbesc doar pe limba cui crede

niciodatã celor care se îndoiesc

din când în când se înalțã

ca şi cum din înalt le vine graiul

bat din aripi un fel de morse

apoi râd cu tot sufletul de nepriceperea noastră

se zbenguiesc din nor în nor

aruncã cu stele spre a întâmpina dorinţele pământenilor

sfideazã legea gravitaţiei (aripile sunt o diversiune)

nu au greutate…

desenez grafice în care asez infinitul

când la stânga cu minus când la dreapta cu plus

toatã aceastã viziune din centrul nimicului

e ca şi cum l-aş desena pe dumnezeu pe o cruce

rãstignit din iubire

când din prea multã când din prea puţinã

toatã aceastã viziune din centrul unui suflet bãnuit

acea suflare divinã imposibil de demonstrat

......................…

rãsucesc dealurile

din câmpie spre un veşnic pisc

e felul meu de a striga cerului

din inima pãmântului

durerea facerii



culeg stele

din fiecare bob de rouã

de pe florile însãrcinate

cu universul

fiecare sãrutare

are gustul pãmântului

întors peste sãmânţã

şi... eu

cine mai sunt

a cui nesfârşire o împart

cine are nevoie de lacrima…

ascult timpul



ca pe o şoaptã



şi tremur de spaima clipei



ca de o eternitate ce se repetã



precum o bãtaie de inimã



între douã iubiri

.......................

ascult timpul prin tine…

nu se ocupã cu miracolul înfloririi



drumul spre ţara minunilor nu are finanţare



miniştrii îşi mai aduc aminte cum se omoarã fluturii



un ac de gãmãlie înfipt în cefalotorace



cu multã grijã



ca orice reformã fãcutã…

în viitoarele piramide înghețate faraonii vor visa la veșnicie

doar sunt zei la naiba

.................................

în loc de aripi sau mai știu eu ce aberații de poet

pe caii mei cresc flori de măr pentru fluturi albi

sub copitele lor se răsfrânge iarba

precum o răstignire de curcubeu printr-o lacrimă

aproape mai verde decât toate încercările mele idioate

de a colora nisipul deșertului cu un bob de rouă

caii aceștia…

dar mãcar viaţa se vede un pic mai rose

oricum nu-mi beau amarul din cristal

mã îmbãt ţãrãneşte din cornul boului

direct de la slãvina cerului sorb infinitul

precum zamolxe îşi bea ţãrâna din ulciorul cu ţâţã

apoi îmi râd în barbã de fiecare nouã moarte

sughiţ stele şi râgâi demoni

împletesc pãpãdii pânã-n soare

un fel de lanţişoare pentru calea laptelui

doar am libertatea cioplitorilor de…

înainte de orice altã promisiune de îndrãgostit

chestia cu luna şi mai ştiu eu ce minune oricum nu se pune

poate doar sãritul corzii înapoi

de la zece spre minus infinit

sau cum sã fac din trotuar şotron

din şotron foxtrot

într-un fel…

vinovat sunt doar de moarte



de zece ori câte zece



sunt un profesionist ciudat



niciodatã nu o fac identic



sper cã din diversitate



pentru cã aşa îmi e sufletul



inspirat



imaginaţia mea e sorã bunã



cu refrenul florilor



cântat de zborul de sopranã



al fluturilor







nu ştiu nicio…