A murit poetul, versu-i stă de veghe,

Lacrima luminii se preface-n sare,

Nerostit cuvântul strâns de aspra-i zeghe

S-a topit pe-altarul strâmt dintre hotare.

Posedat de temeri, prins în plasa lunii,

Prin furtuni de gânduri – veşnic chinuit,

Şi-a dorit s-aşternă  zorii-n hăul lumii

Plăsmuind nuanţe fără de sfârşit.

Cine să-nţeleagă plânsu-n strana nopţii,

Cui îi pasă oare,  de cât a trudit?

Într-o lume…

Revărsatu-S-a-n  lumină

Peste noi – şi-i sărbătoare

Şi-n nemărginta milă

Lumea asta pieritoare

A primit înveşnicirea,

Sfântă, tainică-ntrupare,

Preschimbându-ne căderea

În urcuş spre  înalţare.

Prunc născut dintr-o fecioară

Pogorât din cele-nalte,

Mântuirea ni s-arată

Biruinţă peste moarte.

Îngerii vestesc minunea,

Cer, pământ –  în sărbătoare

Magii ne arată…

Cea mai frumoasă  femeie a acestei lumi

este o necunoscută.

Am zărit-o  la graniţa dintre linişte şi nelinişte,

durere şi bucurie.

I-am simţit furtunile dinlăuntrul sufletului

şi apusul răsfrânt  peste grijile zilei.

Primăvara i-a rodit ţarina,

iar floarea iubirii şi-a cerut dreptul la lumină.

Pe faţa ca un nou răsărit de soare

a fost arborat zâmbetul împlinirii.

Cea mai frumoasă mamă a acestei…

Peste Iaşi, cerul îşi lasă

Zbucimul în fulgi lunatici

Şi-n lumina zdrenţuroasă

Pare-un zbor de fluturi jalnici.



Nimeni nu vede soborul

Rătăcit în toiul nopţii,

Doar poetul - călătorul

Printre umbrele cetăţii.



Pare trist, puţin apatic

C-a plecat fără de veste,

Vântul şuieră zănatic

Printre turlele semeţe.



Sub zăpada-ndoliată

Pier iubiri istovitoare,

Inima nu-i mai tresaltă,

Urma paşilor dispare.…

Dezlănțuită, fadă, în roșu ars fardată,

Metresă-abandonată cu aere de doamnă,

Își varsă nebunia, de viață degustată,

Pe verdele luminii la fiecare toană.

Nu scapă nici o floare neatinsă de furie,

Aruncă nărăvașă broboadele de brumă

Strivind cu tocul urii și frunza vineție

De pare tot cuprinsul învăluit de ciumă.

Încercănată-și plânge destinul plin de vină

Și mușcă cu putere din străveziul lunii,

Prea…

Fost-am doi, ca-ntr-o poveste

Încâlciţi în aşteptări,

Tu n-ai prevăzut finalul,

Eu am ocolit cărări,

Dragostea – ca frunza-n toamnă

S-a uscat plesnind de ciudă

Şi-nspre bruma de pe urmă

N-ai întins măcar o mână.

Singuratică făptură 

N-am ştiut să fac un pas…

Între noi vârtej şi spume

Şi banalul – bun-ramas.

 Am cedat nefericirii

Strânşi în colţii ei câinoşi,

Dezgolindu-ne de…

În dor aprins de absolut

Dând frumuseţii început,

Zidit-a Dumnezeu fecioară

Şi a numit-o primăvară.

Strângând lumina-n cingători

Sub ochii noştri muritori,

În trup de lut i-a încolţit

Sămânţa vieţii… şi-a rodit.

A plâns în ploi, iar cerul mut

I-a dat pământului tribut,

Veşmânt ales, cu fir durut.

Din iarbă crudă i-a ţesut.

Vrăjiţi de fluturi dirijori

Printre lumini triumfători,

Copacii toţi…

Te uită, mamă, pomii râd,

Nechează-n ei flămânzii muguri,

Tu  nu-i mai vezi  şi-ades' oftând

Strângi amintiri în sparte ciuturi.

Te strig, dar glasul mi-ai uitat,

În ochii tăi se face seară

Şi-ţi pare atât de-ndepărtat

Printre lumini ce stau să moară.

În trup de ceară – suflet ars

Porţi zbuciumul din toiul vieţii,         

Ating uşor al tău obraz

Şi-ţi simt adânc duhul blândeţii.

Te…

Agăţat de peretele sufletului

ceasul arată singurătatea zilei.

 Printr-o coloană fără de sfârșit

Dumnezeu  revarsă

lumina.

Poarta sărutului

își așteaptă

trecătorii.

La masa tăcerii,

doar noi doi și nerostitele

cuvinte.

Ochii  își vorbesc

iar inimile s-au îmbrățișat.

Iubesc clipa în care îmi ești

și îți sunt infinită poveste.

Ninge iar... şi a mea faţă

Sărutată-i de ninsoare,

În lumină mă răsfaţă,

Dulce, caldă-alintare.

Dar păşind în strada vieţii

Vraja zilei se topeşte,

Învelită-n haina ceţii,

Visul meu frumos sfârşeşte.

Cu privirile de ceară

Ca-ntr-un nesfârşit cortegiu,

Îngeri trişti mă înconjoară,

Trist, zadarnic-sacrilegiu.

Chipuri de-ntuneric stinse

Şi de ciuma unor vremuri

Poartă-n lut dureri aprinse,…

Plânsul meu în toiul nopţii

E canonul unei zile,

Când m-au strâns în dinţii sorţii

Trişti lachei cu minţi agile.

Plânsul meu e plâns de fiară,

Hăituită fără vină,

De pigmei ce vor să pară

Suverani peste lumină.

Plânsul meu e plânsul vostru,

Neputinţe strânse-n urlet,

Demnităţile-n  căpăstru,

Iar de-atunci vă port în suflet.

Şi mă rog făr’ de-ncetare:

Cerne, Doamne, peste…

Când o fi să-nţeleg că iubirile mor

Răstignite pe cruci în piroane adânci,

Fără drept de apel într-un jalnic sobor

Cu-asfinţituri ce plâng peste suflete stânci,

Când voi şti că din scrum nu pot cerne scântei

Doar iluzii în ploi  şi nefaste izbânzi,

Că din piatră şi lut nu răsar ghiocei

Şi nici iarbă de leac pentru ochii flămânzi,

Când voi vrea să-nteleg că speranţele sunt

Doar lumini ce se-aprind când căderile…

 Te-aş picta frumoasă toamnă

Într-o rochie de bal

Însă sufletul mă-ndeamnă

Să-ţi pun haine de hamal

Şi-n dezmăţ de frunze  moarte

Fără să-ţi cunoşti finalul

Să porţi cuferele sparte

Să acopere fundalul

Pânzei ce imploră jertfa

Verdelui ce-adânc zvâcneşte

Fluturând în vânt eşarfa

Ce-n lumină şerpuieşte.

Te-aş picta ca pe-o fecioară

Despletită de orgolii,

De pudori din lumi de…

Se prind în joc fecioare despletite

Iar ceru-ntreg se scaldă în lumină,

Pe fruntea lunii saltă-nlănţuite

Umbre de foc – pământului se-nchină.

Poartă cununi din flori de sânzâiene

Şi-n dans străvechi cu soarele conspiră

Să stea ascuns cât “apa de la stele”

Va stinge arsuri ce trupuri mistuiră.

Merg în alai, se-opresc pe la răscruci,

Imploră-n cânt – rod bun fertilităţii,

E vremea când în amuţit de cuci

Mirese cer…

Iaşul meu, oraş romantic

Unde teii-şi varsă floarea

Într-un dans profund hieratic

Răspândind în jur  visarea.



Luna-şi scrie embargoul…

Unde-o fi acum poetul?

Enigmatic stă Copoul

Pare-a tăinui ascetul.



La bojdeucă, lampa-i stinsă,

A plecat demult bădiţa,

Tinda casei pare ninsă,

Praful a tocit peniţa.



Prin saloanele Junimii

Spiritele ard în ziduri,

Aprind candela luminii

Într-o lume de  reziduuri.…

Nu ţi-am mai scris, de ce-aş mai face-o oare

Când primăveri se pierd fără de tine?!

Dureri în ploi, tristeţi molipsitoare

S-au rătăcit prin toamnele din mine.

Nu ţi-am mai scris, de ceară-mi este mâna,

Bătăi în cord refuză să te creadă,

În trup fanat port suflet de ţărână

Şi-i prea uscat să-i poată da vreo mladă.

Nu ţi-am mai scris, e mult şi nu mai ştiu

Să pun în fraze cratima iubirii,

Iar firul vieţii mult prea…

Cine sunt eu...  mă-ntreb adeseori,

Grăunte de lumină încolţit

Pe-un bulgăre de viaţă în ninsori,

Pierdut printre genuni,  în albul infinit.



Am strâns în palme lacrima luminii

Tot alergând desculţă  după viaţă

Şi şchiopătând prin iedera minciunii

Am exersat căderi fără speranţă.



Când m-au rănit — am cunoscut trădarea,

Păcat neînţeles, simţit din greu,  

Scrâşnind din dinţi, luptam cu disperarea,

Dar…

Iarnă şi iar iarnă, parcă-i o mireasă

Ce-şi aşteaptă nunta de o veşnicie

Şi sosit-a vremea şi a fost aleasă,

Să-şi pună veşminte pentru cununie.

.

Rochia brodată-n scânteieri de soare 

Mângâie pământul ca-ntr-un dans de flori,

În cristale albe puse la-ntâmplare

Voalul ei – mătasea primelor ninsori.

Trena mult prea lungă, pare infinită,

Trupul ei  –  ofranda celui aşteptat,

Frumuseţea-i mută şi…

Of, ce iarnă nemiloasă,

Gerul taie-n două zarea,

Nu aud, nu văd nimica,

Doar îmi arde-n piept văpaia.



Dinţii lunii mă sugrumă

Strâng din mine până-n carne,

Ispitind, eu tac,  mă tulbur

Şi pornesc pe-a sorţii cale.



Vreau să vin acum la tine

Haide, stinge lampadarul;

Să nu-mi afle cerul umbra

Nici să-mi ştie adevărul.



Iernii îi voi strânge vena

C-un fuior din firul lunii,

Să nu uiţi, deschide uşa,…

Plânge sufletul în noapte

Cât mai poate să îndure?

Prins în chingile trăirii

Pare tras prin roata lumii.



Iscodit, trădat şi singur,

Neiubit… dar ce-i iubirea

Când la capătul luminii

Nu te-aşteaptă veşnicia?



Răstignit pe crucea vieţii

Şi-nsetat de apă vie

E purtat de efemerul

Trup ce-şi lasă-n lut zidirea.    



Îşi va aştepta verdictul

Crunt sau dulce… cine-l ştie?

Pan’ atunci, la sânul lunii

Plânge-n leagănul…