Smulgând nervii,

mistuit de durere

cu capul rezemat

în mână, glasul

i se strangulase

în gâtlej

într-un instinct…

de conservare.

Dimineaţa luminoasă şi veselă

se furişase uşurel

printre obloanele tăcute

într-o strălucire suavă şi dulce

privind cu deznădejde frenetică

imaginea netulburată a liniştii

ca o eternitate -

o viaţă fără margini

şi strigăt de umilinţă

în momentele de judecată rece

în limanul păcii.

Cu o îngăduinţă nemărginită

când viermii

se zvârcolesc mai tare

într-un tumult de neînţelegere

şi de suferinţă nespusă

ca într-un tablou

straniu şi înspăimântător

provocaţi de zvâcnirile

violente ale inimii,

să storci săruturi şi lacrimi

în liniştea nesfârşită

a pleoapelor… închise.

Absorbit de gânduri,

cu mintea zdruncinată,

cu lacrimile adunate-n gene,

îşi plimba privirea rătăcită

printre umbrele nedesluşite

pline de tristeţe şi tăcere,

plutind ascunse.

Era stăpânit de… teamă.

Cu ochii uscaţi

de un aer indiferent,

cufundat în gânduri

azvârlite în foc,

lumina năvălea din plin

cu răcnete nestăpânite

într-o dimineaţă

proapătă şi rece

răcorind criza de furie

din îndoita întunecare,

plimbându-şi amărăciunea

în privirea cu scântei… de bucurie.

Cuprins de o agitaţie

de teamă trezit,

şi capu-mi frigea

şi corpu-mi rece ca gheaţa

şi nervii surescitaţi

copleşiţi de o admiraţie prostească

din Lumina care, în sfârşit,

străbătea printre obloanele vieţii.

Am plâns în tăcere.

Într-o clipă

de gândire,

pleoapele

mi se închiseră

când ochii-mi rătăceau

cu urechile astupate

să guste

plăcerea

netulburată

din ceasurile dulci

ale începutului… de zi.

Într-o curiozitate

plină de nelinişte,

încântător de absurd

cu o gândire liniştită,

se supunea schimbării

ce se apropia de panică.

Într-o stare de nelinişte

al unui entuziasm nestăvilit

minţii tulburate

de un imbold grozav

înnegrit de vreme,

aruncând priviri întrebătoare

unui chip  sever

într-un amestec

de patimă înverşunată

a invitaţiei la sarcasm,

uitată de timp.

O clipă

de gândire

într-o voită

amăgire de sine

cu paşi zoriţi

de-o calmă

indiferenţă

în revărsarea…

de cuvinte.

Calmă şi neclintită gravitate

într-o singurătate bântuită

de starea nefericită a minţii

în noaptea umedă

scufundată în nefiinţă

ca-ntr-un preludiu

pe buzele unui urlet,

să văd, să mă mişc,

să-mi păstrez dimineţile

din noaptea ce trecea în zi.

Neliniştea

mă cuprinsese

sâcâind calmul

sigur de răgaz

în colţurile umbrite

de palida sclipire

a gândului

furiei înăbuşite

de aburul respiraţiei.

Uita de timp

într-o supunere oarbă

de-a lungul leneşelor ore

când soarele

se ascundea în ceaţa pufoasă

transformând lumina

într-o linişte plină

cu privirea întoarsă… înlăutru.

Sprijinindu-se de ceaţă,

la marginea conştiinţei,

atârnând molatec

pe aleea invizibilă

a paşilor, uşor

un gând… mijeşte.

Cu privirea gândului,

o umbră vagă

zumzăind,

urmărind încet

scârţâitul paşilor

prin lumini

ascunse,

risipite…

Cu privirea uluită

în dosul ochilor,

frământat de un gând

de un simplism demodat,

pe buze-mi juca

strâmb… un zâmbet.

În aerul limpede

ce răspândea

răcoare-n zâmbetul

ce atârna nesigur

biciuit de ploaie,

picăturile…

se scurgeau tăcute.

În colţuri umbrite,

plutea ameninţarea

pleoapelor ce cad

într-un zâmbet vag,

desfigurate de durere

Împunse aerul

pierdut în gânduri,

ascultând furia înăbuşită

şi umplând tăcerea

cu puterea minţii

într-o resemnare tristă…

nemişcat şi împietrit.                                  

                         Resemnare…

………………………………………

                         Renaştere…

Nemişcat şi împietrit                                 

într-o resemnare…

Începe

să cadă roua,

se umple tăcerea

unei emoţii

de nestăpânit

înăbuşind temerile

simţurilor tulburate

de neliniştea

unui nou început.