De ce-aş spori c-un mugur

pădurea-n primăvară,

când scrisă-i toată frunza

mereu, întâia oară,

țesută-n spată deasă

pe-albume de smarald,

hrănind cu ochi de rouă

setoșii ochi ce ard

mirați, taina fecundă?

Dar algelor din prund,

la ce folos lumina

sticlind a verde crud,

când…

Cu gâlci, slăbit  și sceptic de-atât urlat la lună,

Se-namorase lupul, subit, de o cătrună.

Prea-lunga serenadă i-a cam tocit spondeul,

Triftongii o luau (uu!) razna, dorind să-i cânte-n strună.…

am prins un loc în față

la paradă

tălpile reci încet se tot afundă

în glodul lunecos

ca o reptilă

profit de șansă 

n-am ochi și nu am milă

pentru cel care

în ultima secundă

cu pas rotund de melc

încearcă să răzbată

prin zidul viu

vibrând a nerăbdare

să fluiere sau să arunce-o floare

în caravanele ce curg

trase de fluturi

sub cnuturi mânuite de…

la început
a fost mirarea…
o,
senina, rotunda
inocenta crăiasă
din turnul-alfabetar
a,
înțelegerea
a venit mult mai târziu
rănită-n lungi războaie
și veșnică vasală
circumspectului
e;
la năvălirea cernelii
ehei...
cuvântul,
deja băiețandru,
otrăvise izvoarele
pârjolise ogoarele
spânzurase noima-n plop
și se lungise, nud,
cu mâinile sub cap,
la soare.

Tot mai plin este minciogul;

Viu puhoi, duhori de sânge,

Plevușca sare năvodul,

Valuri seci mugesc, nătânge.

Sub coasta de carne suptă,

Crocodilii sapă cuiburi,

Urlă tactici noi de luptă,

Amirali de ape tulburi.

Arcă nu-i, nu-s nici corăbii,

Lemnul e învins de cari.

Vulturii, învinși de vrăbii,

Jinduiesc la peștii mari.

Frunzele-au pierdut pecetea

Verdelui și-al manei rod,

Din izvor…