ce vară cochetă

ce femeie frumoasă

tăinuiam să-mi fac loc

lângă ea

era vremea amiezii

era vremea de coasă

și-un cocor în văzduh se rotea



parfumul de ieri se-ntinsese

pe creste

adunându-i tot ceru-n privire 

prin văzduh se plimba

o poveste

cu aromă de fragi 

și iubire



iată lumina străină 

și…

înflorise teiul din sufletul verii mele și nu știam încotro

să-l ascund de tâlhari

l-am urcat într-un vârf de creion

să pot nota ora la care a ținut primul discurs

despre verbul răscopt în aura nopții

într-o scoarță sălbatică

iată de ce uit uneori ce zi este

și de ce meteoritul ăla trece mereu pe sub gânduri

ca un cocoșat…

câți trandafiri n-am sădit cu mâinile tale

câte privighetori n-au cântat în culori

și câte scântei n-au venit să vadă

cum e să respiri

prin plămânii iubirii



deseori te-am văzut numărând rădăcinile

de ieri și de mâine

fiecare avea câte ceva

din gândurile tale

împletite în lumină



când ai trecut prin parfumul lui iunie

ai ridicat eșarfa cu care…

îmi spuneai că nu-ți plac cobrele că se pot înfășura pe hamacul tău 

ori se transformă în stâlpi gravați cu minciună

și iederă cenușie

că veninul lor întunecă mintea celui ce le cred de bună-cuviință

și nu mai știu ce

toate acestea au devenit mit

poate că era seară când ai întins brațele printre liane

atunci ai devenit…

fiindcă era cod roșu

poștașul mi-a lăsat o scrisoare

sub o lespede

de unde să știe el

ca toată dragostea noastră

s-a dus pe apa sâmbetei

și niciun cuvânt n-a mai rămas 

la locul lui



a doua zi 

a dat soarele prin toate vitregiile

zadarnic

amândoi respiram cu piatra pe suflet

și nu…

unde o fi văzut păpădii dansând după cântecul vântului

când ele mor ca niște fulgi jumuliți

de o vulpe 

și piticii aceia abia scoși din buzunar

care s-au apucat să ducă muntele în spate să-l așeze în alt loc

să se vadă metropole hoinărind prin inima sa

ce naiba

înțeleg mai apar fel de fel de năluciri

asta destul de…

încă mai păstrez cartea aceea de povești

în care

un ciobănaș s-a întins după o floare-de-colț

și a pierit

cu mireasma în suflet

multă vreme l-am plâns

apoi i-am făcut mormânt lângă ape

de atunci

în fiecare noapte o căprioară vine și paște

în mijlocul

unui câmp cu maci

n-am putut s-o alung niciodată

poate de teamă să nu-i strivească

ori să rămână cu vreunul

pe inimă

dar știu că se…

mă privea din capătul scărilor

hai zice

grăbește-te

astăzi semeni cu o lebădă somnoroasă

e timpul să mai dereticăm prin suflet

mâine cine știe pe unde mă mai încurc

am o groază de treburi

habar n-ai cum e să întinzi o punte peste ocean

ori să mături frunzele din păduri

firele în care păsări de rouă și-au agățat zborul

trebuie să le eliberez de liane

așa e corect

nu pot să-mi umplu buzunarele cu…

lumea noastră nu mai încape de mult într-o coajă de ghindă

când se face frig știm cum e să trăiești în scorburi

cu flori la ferestre

bine că nu trec uragane cu sacii în spate

ne-ar fi prea greu să coasem toate așteptările lor

așa încât niciunul să nu tremure de teama

că s-ar trezi pe un umăr străin



dar cine…

când am promis că vom sculpta pe inima munților era deja noapte

cineva aprinsese focul de-acum ardea mocnit

dar știam cum se construiește o colibă

din frunze de stejar și cremene

aveam și un izvor care trecuse prin incendii putea să ne povestească

de câte ori au venit căprioarele să-și îmblânzească puii

într-un susur

ori cum au adormit într-o ghindă

și s-au trezit înainte de călătoria noastră

am devenit alpiniști…

liniștea s-a rezemat de apus
de când poartă cămașa ta 
nu-i mai intri în voie
se răsfață ca o balerină
în miezul muzicii
uneori îmi strânge mâna

alteori îmi scutură flori de măr
pe umăr
dar astăzi repetă de zor
ultimul refren
în care am crezut amândoi

ce de sunete se rostogolesc prin văzduh

ca niște picuri triști din ochii cerului

ce de păpădii grăbite se agață

de colțul stelelor

și uită că și-au lăsat rădăcinile pe pământ

trec orbii cu…

te aștept într-o joi sub gutui

a crescut la trei pași

de izvoare

să privești ce-i în sufletul lui

când se-mbracă în flori

de uitare



vei găsi și un roi de lumină

poate fluturi

nu știu am uitat

mi-amintesc că-și dorea să rămână

anonim

într-un verde curat



te aștept într-o seară de joi

să lași…

vino cu mine pe insula crinilor

o dată pe an înfloresc toți cu mic cu mare

ar fi păcat să nu fim martorii acestui fenomen

despre care ne-au învățat bunicii și părinții 

odată cu prima rugăciune rostită

în pragul…

De-oi atinge țărmul printre scoici străine, 

Cauta-voi timpul în nisipuri fine.

Doar știi că-s vioara fără de arcuș,

Seara-ți sunt iubită, ziua pescăruș...

lasă că am eu un coș unde putem aduna

toate vorbele aruncate în grabă

le vom trânti peste fânul de anul trecut

din care am cules ierburi de leac și le-am uscat în podul casei

din când în când ies cu licorile pe drum

și strig cât mă ține…

atât îmi amintesc

două pianine la care cântau deținuții în timpul lor liber

și palmele tale peste palmele mele

peste

ochiul de mare pe unde veneau temnicerii să încuie celula

și tavanul prin care odată au intrat stelele să ne asculte cum…

Poarta zilei spre nord se rotea,

Timpul vechi dădea semne de ploaie,

Lângă el o străină vindea

Primăvara închisa-n odaie.

M-am oprit într-un colb luminat,

Ce departe eram, ce…

1.

cântăreața fără nume și-a uitat gândurile 

într-un si bemol

de atunci a primit botezul dragostei

în care se tot îneacă

așteptând la capătul gamei

ultimul spectator flămând…

vapoarele nu au sufletul sfâșiat când părăsesc portul

e mult până ating zarea și toate promisiunile intră la apă

pescărușii își întind poveștile la uscat

pe punte nu e loc pentru umbre

să fie clar

aici oamenii și rechinii sunt frați de cruce

nu mai vorbesc despre steaua de mare care mi-a dăruit atâta cer

încât am căutat…