Încă mai trec, din când în când, carele cailor sălbatici,

și roiuri de albine,

și grija că te-am rătăcit într-un cântec departe.

Nu știu până când, nici până unde.

Pietre uriașe le țin calea,

mă gândesc ce salturi trebuie să facă,

de parcă ar fi salva un diamant fără noroc!

O, iarba lor nu mai e iarbă,

de când mama i-a urcat într-un tablou și l-a uitat, într-o seară,

în afara timpului...

Am învățat o…

Când te-am întâlnit adunai spice de lumină

pentru mori de vânt,

acum frămânți pâine de pe ogorul uitat să rodească,

e plin de bondari, se cred la o reprezentație de magie,

să nu-i aștepți la masă, în curând perseidele vor sparge întunericul,

câteva vor poposi în calendarul tău.

Să fii acasă, vor veni pe ușa dinspre soare,

ți-au promis că vor intra în camera unde scrii poeme de dragoste.

Astfel se sfințesc tăcerile.

Ana,…

N-am să uit vara în care am adăpostit pirații mei de gânduri,

așa am aflat că întunericul e doar un punct adormit pe cer,

iar apa vie izvorăște din brațele unui înger,

am inundat țărmuri, le-am dăruit soarelui

și am devenit două scoici albastre

într-un colier de nisip.

Corăbieri am fost din când în când,

ne-am plimbat pe toate mările inimii,

împreună am pescuit dorul și l-am învățat să ardă în toiul nopții,

am degustat…

Eu voi locui pe o insulă de sare,

tu într-un nod de cale ferată,

între noi,

puncte de suspensie

dintr-o iarnă ghimpată.



Vom înălța, peste ziduri de ceață,

zmeiele de ieri,

în buzunarul de mâine

se vor strânge

tăceri.



Timpul bate la tobe. Toamna-l ascultă.

Săgeți de ruginä

se-ntrec la turnir.

Un orb răsucește…

Nu m-ai lăsat să plec niciodată. Nici să rămân,

nici să aștept.

Undeva, o casă de piatră

avea temelie

pe umărul drept.

Nu m-ai lăsat să iubesc niciodată.

Nici să te caut

între petale de crini. De la post-restant am aflat

că lumea noastră e-o artă

pentru străini.

Nu mi-ai dat voie să râd, nici să plâng

într-o seară,

de un clovn rătăcit în oglindă,

era ca o veveriță  

de…

Nu, tu nu obosești! Doar te odihnești lângă fântâni.

Prin sufletul tău trec însetați cu gânduri senine

și cocori care promit că nu vor zgâria lumina de astăzi.

Se aud cerbii lovind păduri noi cu coarne de anul trecut

și salturi din ghicitori vechi;

cu ele vor îmbrăca stâncile de mâine.

Lângă tine, un rai al pământului primește ofrande pentru tăceri.

Ana, îți amintești cerșetorul acela cu ochii căprui?

Avea o carte sub braț,…

Ai cules mere pe ploaie, te-ai furișat de trăsnete în sânul unei speranțe,

ai plâns când ai aflat că dulceața ta de fragi e amară,

doar tu știi cât ai fiert-o la lumina lunii,

nu mai vorbesc de mărăcinii peste care ai trecut să-i aduni

pe cei copți fără cusur,

de lupul ce-ți pândea fiecare pas și care, într-un sfârșit, s-a zgâriat pe inimă.

Te-ai bucurat când ai auzit vorbindu-se despre liniște.

Acum  o dai afară din piept și strigi…

S-au așezat cocorii la cină.

Vino să vezi cum au prins toamna între aripi

și îi povestesc despre tine:

cum te-ai strecurat în sângele ei ca o nălucă printre santinele de fluturi,

cum i-ai sărutat mâinile și ai devenit mai bogată când ți-ai șters ochii

cu veșmintele roase de brumă.

E atâta liniște încât nu pot să cred că n-ai auzit și tu

forfota de pe drumul…

Ce limpede mi-e crezul, ce proaspătă lumină

Coboară printre lespezi de-a lungul unui mal,

Ești mesagerul toamnei, ascuns într-o grădină,

Ce-și plimbă nemurirea din secetă-n aval.



Și-mi pare ziua asta o rătăcire nouă,

Mai plină cu o notă, mai simplă cu un dar,

Mă pierd în simfonie și dinspre tine plouă

Cu boabe de iubire cusute-n fir hoinar.



Erai odată vâscul ursit să…

Pe ce poteci m-aștepți? Eu vin din vale!

Aduc cu mine tot ce-a mai rămas

Din foșnetul troienelor regale

Și fac cu ele-n inimă popas.

Am strâns la piept și farurile mării.

Bogate sunt cu tine. Îmi tot spun,

Că nu-i nimic mai tandru-n gândul sării

Ca dragostea în valuri de nebun.

Un alpinist mi-a zis…

S-au cumințit mările, vor mângâia mătcile, tu așezi timpul nostru

într-o fotografie de august,

împreună cu toate luminile verii,

cu pasărea spin pornită să zboare peste ierburi, de-a lungul căii ferate,

ori străina care m-a sfătuit ce trebuie să îmbrac pentru dansul cu tine.

Am uitat să-ți spun, Ana, o femeie îmi imită mișcările,

se îndrăgostește de tot ce mi-e drag

și pare că știe tabieturile noastre, evită să mă privească în ochi,

dar…

Ai crezut că singurătatea are flori tropicale

și te va dezmierda precum luna flămândă pe o plajă exotică,

dar zilele aveau buzunare sparte, iar bucuriile mărunte se pierdeau repede,

ceasul din turnul catedralelor bătea tot mai des, 

în zadar fugea dorul precum căprioarele prin tufișuri,

îi făceai semn să se întoarcă și îl întrebai ce mai știe despre tine.



Te prefăceai că nu-ți pasă și…

Să descheiem cămașa podgoriei noastre și să cinăm pe sufletul ei simplu,

să zâmbim românește, să iubim românește,

apoi să rostim crezul fără de care soarele n-ar mai zgâria cerul cu drag, 

să colindăm satele, să ascultăm povești nesfârșite,

poveștile codrilor spuse lângă cazanul de țuică

și lângă vârtelnița care amestecă zaibărul vieții,

așa suntem noi,

norocoși…

Ana, în dreapta ai deșertul,

în stânga, oceanul, și-n palme câteva boabe de grâu.

După cum te cunosc, le vei semăna, le vei uda la miezul nopții,

apoi vei aștepta o caravană care să-ți ducă pâinea spre mâine.

Când a trecut, de ce nu te-ai agățat de ea,

de ce ai lăsat elefanți de tăceri să-ți acopere drumul spre croaziere de lux?

Ți-a mai rămas o barcă de salvare,

mică, mică,

și fără nicio vâslă...

Ți-ai înrămat cândva…

Ai urmărit vreodată privirea soarelui într-un amurg răsfățat?

Aceeași privire o aveai și tu, jucai șotronul pe zile bune

și te bucurai de săriturile reușite,

credeai că ești departe de mine, făcuseși pact cu avalanșe de râs,

lumea ta era un vitraliu cu zâmbete.

Când lângă tine s-au ridicat porți cu trandafirii dorului,

ți-ai strâns jocul, l-ai luat sub braț să-i cauți alt loc,

dar primele aplauze au rămas acolo, sub țurțurii…

Când ai privit peste ocean, ai văzut un leagăn în bătaia vântului,

pahare sparte în mii de reproșuri

și petale de trandafir. Un văzduh de petale.

Apoi, cineva ți-a bătut la ușă. S-a umplut timpul de porumbei, i-ai mângâiat

și le-ai vorbit despre incendiul în care arseseră jurămintele noastre de dragoste,

și răbdarea care servea dulceață amară din cupe de regi.

Ai zburat în alb. Ai vândut cumpăna care-ți vestea

când se depărtau așteptările pe…

Îți merg prin suflet, nici nu știu,

Dacă mai am sub pași vreo stradă, 

Dar parcă aș fi vrut să-ți fiu

Un fel de cântec pe zăpadă,



Un cântec pentru care lancea

Cu toți vitejii s-a luptat, 

Și care-ntreabă-n taină pacea,

În ce culori ne-a răsfățat?!



Îl simți și tu, și eu îl cred,

Aproape orbi, aproape singuri,

Cum aș putea să nu dezmierd

Un pescăruș cu…

Ai răsturnat în calea ta munții, nu ți-a păsat că fără ei n-am fi atins niciodată cerul,

i-ai transformat în câmpie, răsărise iasomia ca o glorie risipită,

ți-era ciudă că ai bătătorit visele noastre, le sărutai și iar le striveai,

în urma ta le-am adunat și le-am promis că nu le voi părăsi nicicând,

atunci am simțit că am fost dreaptă cu mine.

Odată am povestit unui necunoscut câte ceva despre viața asta șchioapă,

când e în preajma…

Te-am iubit cuminte, mă iubești amarnic,

Uneori ești fluviu într-un estuar,

Leagănul de mâine, oricât de  vulcanic,

Va-nvăța rostirea cu glas legendar.

Ne rotim în umbre, ne-mbrăcăm în aur,

Casa mi-e din zahăr când te știu zidar,

Avem dălți de care niciun meșter faur

De când lumea asta, n-a avut habar.

Am furat mândria munților de sare,

Hainele iubirii ne-au ales pe noi,

M-am legat de tine precum Carul…

Trebuie să te odihnești, iubito, ca să mă afli,

mi-ai spus,

nu ai dormit de peste un deceniu,

mereu ai avut câte ceva de făcut prin sufletul meu...

Mi-era frig și ai aprins un foc imperial,

mi-era cald și ai adus Niagara peste văpaie,

cu tine am văzut primele albine înecate în miere,

ai făcut bungee jumping să le salvezi,

te priveam de pe creste, erai atât de mică și de curajoasă!

În cădere, s-a agățat de tine o…