Cât de frumos au dat mugurii-n floare!

În pieptul tău e iarăși sărbătoare.

Azi duci pe umeri setea de lumină

Și-mbraci, adesea, trena de regină.



Nu ai nevoie de cetăți de seamă,

Tu ești bogată-n mângâieri de mamă…

Personajul era magic. În fiecare noapte spărgea pânza,

se furișa din tablou,

hoinărea prin sufletul meu

și punea deoparte culorile preferate.

A doua zi îl găseai la loc.

Parcă pierduse ceva, poate privirea uitată…

Și te-am iubit. Dar ce folos

C-am blestemat furtuna

Și-am îmbrăcat toamna pe dos.

Căzuse, parcă, bruma,

Iar mai încolo, peste iaz,

Tot alergând prin iarbă,

Un greier se dădea viteaz

Și își făcea de treabă.

Avea s-adune pași căzuți

Īntr-o îngenuchere,

Erau din ce în ce mai mulți

Și-aveau pe talpă miere.

Nu știu pe unde te-ai ascuns

Să stai la sfat cu vracii,

Dar știu ca-n zare, spre apus,…

Am împărțit emisfera boreală în două,

apoi am tras la sorți.

Dar s-a făcut ghem de culori și s-au încurcat;

de atunci nu mai recunoaștem toate promisiunile

ascunse în potcoave de lemn

la drum de piatră.…

Omul străzii verifică încuietorile orașului, și pavelele,

și castanii,  

sunt toate la locul lor, și sticla cu țuică în care-și îneacă bucuriile 

de demult,

așa i se pare că ursulețul de pluș nu l-a părăsit niciodată,

numai că s-a urcat în…

Când am auzit ciocârlia cântând la marginea ogorului,

m-am apropiat de lanul cu sunete

ca de un vârtej din care-ți alegi

două boabe năzdrăvane de grâu

abia încolțit

și acoperi, cu ștergarul bunicii, pâinea dospită pe brazda…

Pentru că purtam mai mereu în pumn câteva perle

și le strângeam de câte ori mi se frângea inima,

le-am înșirat pe o frânghie și am pus-o în calea hoților.

Nimeni n-a revendicat nimic,

i-am auzind vorbind, după o vreme,

și jurai că-s…

Dacă ar fi să-i țes ceva iernii,

i-aș face o cămașă subțire cât să i se zărească sufletul,

apoi s-o trimit în orașul cu portocale

și copii îmbujorați,

până la capătul digului pe care a mers mireasă

și înapoi,…

Toate nopțile noastre sunt la fel: ca vinul vechi într-un pahar spart

la beție. Așa mi-ai spus înainte de a face o piruetă

asemenea marilor dansatori

la flacăra felinarelor.

Atunci ai aflat că te strigam. Vocea mea se agăța de salcâmii goi…

N-am să uit episodul în care ghețarii au năvălit în torida liniștii;

au spart oglinda în care se pregătea,

zi de zi,

să-și picteze idealurile

și să pună câțiva bănuți de aur

în mijlocul aeroportului  unde se îmbarcau, de obicei, vise…

Auzi regii întrebându-se de ce nu ne-au plăcut

hainele pe care ni le-au dat la probă,

amurgul din pâinea soarelui

ori välul furtunii într-o vară sălbatică,

dar taci.

Ceva ar fi trebuit să le fie pe plac, zic ei,…

amintirile nu se rătăcesc niciodată

au o casă a lor

unde-și schimbă straiele

și mai povestesc de una de alta

acolo inima ta doarme ca o regină…

Cum te mai răsfeți tu și în seara asta, Lună,

ți-ai schimbat broderia cu una de sărbători,

mergi tiptil și urmărești potecile

îndrăgostiților de demult,

pentru o reconstituire a celor ce nu mai vin nici măcar

din întâmplare la…

Inima asta – o bijuterie într-un seif vechi.

Confortul ei – o icoană în care-și păstrează crezul.

Dacă ar fi să scriu cu ea, ar alege pietrele de râu. Dar când zboară...

când zboară poartă fulgul porumbelului

născut după triburi de cactuși.…

Ascultă strigătul meu, Doamne,

și nu lăsa vulturii să ciugulească mâna de boabe

pe care le-am cules din lanul de grâu

când am avut timp,

și dă izvoare pustiului să le plimbe prin catedrale de pace,

să nu rămână umbră care să nu cunoască…

Să privești în gol e o artă. Așa am crezut eu

când am zărit derulându-se,

la câteva secunde,

niște tablouri.

Cred că se ascundeau sub umbrela vieții,

ori fugiseră dintr-o casă de oaspeți,

pentru…

n-am să ascund vara aceea care ne-a adus străzile față în față

și ne-a arătat cum se pășește

într-o iubire uriașă

am împărțit-o

ca pe un everest al inimii

apoi am traversat-o cu tot aurul ei

pe…

câmpiile și-au trimis plugurile departe

pământul a strigat

că n-o să le dea caii înapoi

caii aceia de nădejde

care au trudit

prin apele ieșite din matcă

de luni până în platoșa…

când am învățat să fac avioane de hârtie

am avut grijă să nu se aprindă

haina pădurilor

e drept

uneori au zăbovit în ochii soarelui

cât să-și ascundă zborul

într-o liniște de aur

dar s-au întors ca soldatul din schijele dragostei

atunci am cules viile

și am aflat că poți îmblânzi lupii pierduți

în flăcările toamnei

și eu îi văd

și tu îi vezi

- o ceată de umbre în mișcare

și niciun fotograf care să le…

dacă toamna ar încăpea într-o barcă

aș duce-o

pe râuri de frunze

departe departe

la est de pacific sub ochii paznicilor

aș răsuci-o de câteva ori

cât să mă roage

s-o leg…