Când ai privit peste ocean, ai văzut un leagăn în bătaia vântului,

pahare sparte în mii de reproșuri

și petale de trandafir. Un văzduh de petale.

Apoi, cineva ți-a bătut la ușă. S-a umplut timpul de porumbei, i-ai mângâiat

și le-ai vorbit despre incendiul în care arseseră jurămintele noastre de dragoste,

și răbdarea care servea dulceață amară din cupe de regi.

Ai zburat în alb. Ai vândut cumpăna care-ți vestea

când se depărtau așteptările pe…

Îți merg prin suflet, nici nu știu,

Dacă mai am sub pași vreo stradă, 

Dar parcă aș fi vrut să-ți fiu

Un fel de cântec pe zăpadă,



Un cântec pentru care lancea

Cu toți vitejii s-a luptat, 

Și care-ntreabă-n taină pacea,

În ce culori ne-a răsfățat?!



Îl simți și tu, și eu îl cred,

Aproape orbi, aproape singuri,

Cum aș putea să nu dezmierd

Un pescăruș cu…

Ai răsturnat în calea ta munții, nu ți-a păsat că fără ei n-am fi atins niciodată cerul,

i-ai transformat în câmpie, răsărise iasomia ca o glorie risipită,

ți-era ciudă că ai bătătorit visele noastre, le sărutai și iar le striveai,

în urma ta le-am adunat și le-am promis că nu le voi părăsi nicicând,

atunci am simțit că am fost dreaptă cu mine.

Odată am povestit unui necunoscut câte ceva despre viața asta șchioapă,

când e în preajma…

Te-am iubit cuminte, mă iubești amarnic,

Uneori ești fluviu într-un estuar,

Leagănul de mâine, oricât de  vulcanic,

Va-nvăța rostirea cu glas legendar.

Ne rotim în umbre, ne-mbrăcăm în aur,

Casa mi-e din zahăr când te știu zidar,

Avem dălți de care niciun meșter faur

De când lumea asta, n-a avut habar.

Am furat mândria munților de sare,

Hainele iubirii ne-au ales pe noi,

M-am legat de tine precum Carul…

Trebuie să te odihnești, iubito, ca să mă afli,

mi-ai spus,

nu ai dormit de peste un deceniu,

mereu ai avut câte ceva de făcut prin sufletul meu...

Mi-era frig și ai aprins un foc imperial,

mi-era cald și ai adus Niagara peste văpaie,

cu tine am văzut primele albine înecate în miere,

ai făcut bungee jumping să le salvezi,

te priveam de pe creste, erai atât de mică și de curajoasă!

În cădere, s-a agățat de tine o…

Nu mă iubi, într-o seară mi-ai spus,

timpul meu e din gheață și miere,

ți-am dăruit un templu-n apus,

și-n plus,

eu sunt un ateu,

altă cetate nu-mi cere!

Continente albastre stau la masă cu noi.

O stradă aleargă. Copacii sunt goi.

Nu mă iubi, ai strigat

și ai luat orașul de mână.

În calea ta am săpat o fântână,

din când în când, un luceafăr aruncă alte stele pe masă,

liniștea se-mbracă-n…

Când ai hotărât să pleci în America m-ai rugat

să am grijă de grădina ta,

știam că e cu două veri mai încolo și atât,

dar am găsit-o repede.

Atunci am simțit un fel de secetă tropicală,

ceva care te face să devii credincios

impulsurilor catifelate.

Ana, de ce nu m-ai avertizat că un singur trandafir

emană atâta miresme încât ajunge până la tine?!

Ai uitat pe fotoliu jurnalul în care scriai

că liniștea și-a lăsat…

tăcerile s-au trezit

fac tumbe înainte de a deveni balerine

pe talere de foc

o mie de vorbe descos lanțuri aurii

gânditorul a intrat în vacanță

se aude murmurul soarelui

și tu îl auzi

important e să ai curajul de a țese alături de mine

reflexii

până dincolo de cer

vom înnopta într-un clișeu voalat

nu mi-e teamă

morile de vânt jură că ne cunosc adevărul

am furat secretul cosașului din…

tot mai bine în coliba noastră de lut

cu busuioc la intrare

ne-am obișnuit să ascultăm greierii sărind

între două note

eu te privesc și pun gratii la nori

tu îmi promiți că vei așeza soarele în pod

ne trezim în același batalion de vise

care ne-a pregătit să aruncăm artificii pe cer

și să ne bucurăm că trăim în culori

deocamdată e un exercițiu de imaginație

ni s-a mai spus

ei bine

amândoi știm…

Îmi amintesc... două eram,  

Și fiecare-nmuguream

În sensul acelor de vânt.

Trăiam în cer și pe pământ.



Eu te țineam de mână strâns;

Cealaltă parcă ar fi plâns,

De ce chiar ea, habar n-aveam.

Tu mă zideai, eu te salvam.



Și mă urmai pe-o lună plină.

Al doilea eu era de vină!

Trecea prin iad, mi-era ispită

Ce mai… o torță otrăvită!



Când m-am întors încet în mine,

Aveam în piept vreo trei albine,…

Mă înecam în marea aceea de oameni care te aplaudau

și mă minunam cum de te joci cu inima mea fără să mă atingi,

fără să știi cât din mine ești tu,

stăteam acolo, în primul rând, aproape că nu respiram

de teamă să nu risipesc vraja.

Porumbelul de pe brațul tău venea mereu la mine,

toate privirile se mutau asupra mea,

voiam să par un simplu spectator, dar cu păsările nu te joci,

ele înțeleg cel mai bine cum e să zbori unul cu…

Mă învățaseși să pictez cu mâinile tale:

azi un spic, mâine o câmpie...

apoi am compus culori de suflet,

atâtea culori,

încât tabloul în care locuiam împreună

a inundat o galerie imensă

și tot mai sărbătorea clipa în care am strigat,

dintre toți pământenii,

numele tău.

Am ieșit din el ținându-ne de mână.

Eu m-am scuturat de albastru,

tu ai lăsat enigmele

să vină la tine;

în noaptea de…

În noaptea aceea plecase devreme;

își luase cu el

câteva raze de soare,

un pic de răcoare,

și corabia care dansa cel mai bine

tangoul pe mare.



Își pregătise și-o rugăciune aleasă,

dar, grăbit, o uitase pe masă.

Îmbrăcat în cămașa peticită de valuri,

timpul venea dintre dealuri.

Toată ziua fusese la coasă,

pe cerul de-acasă!



Cândva făcuse cu mine prinsoare,

că visul pustiu niciodată nu…

De câte ori te caut pe pământ,

Se-aud privighetori cântând în zare,

Și-mi spun că porți o aură de sfânt,

Ce-și reclădește viața lângă soare.

Îți scriu de-acasă, poate vei citi,

Când vei străbate cerul peste ape,

Pe-aici e vară, dar și frig, să știi,

Și-n suflet a-nvățat adânc să sape.

Știu că ți-e dor și ție, dar îți las

La colțul casei câte o scrisoare,

Să vii, din când în când, să faci…

Se mai aud viori din când în când!

Pe brațul tău le regăsesc arzând,

Și au arcuș din razele de lună,

Ca niște ani-lumină-ntr-o cunună.

Atunci cu inima îmi dai de veste,

Că îmi ești casă fără de ferestre,

În care fulgerele vin și pleacă,

Înfășurate-n ploaia cea mai seacă.

Ieri mi-ai lăsat pe masă niște note,

Mi-ai spus că-s adunate de prin grote;

Le-am șters de praf cu un diez pe care,

Cândva l-am încuiat într-o…

te voi privi în ochi până la orbire

nu-ți fie teamă

am păstrat seninul în care am devenit păsări și valuri deodată

și loja din care am văzut sărutându-se două întâmplări

și dragostea noastră coaptă-n cireșe

iar minunile nu s-au oprit aici

doar știi că nu rabd când urcă siberii pe soare

ba mai mult

te rătăcesc și te caut în inimă

în vrajă te înalț precum o balerină între ape

mi-e bine când respir în pieptul tău…

locuiește undeva în centrul inimii

are un imperiu

totdeauna râvnit de hoți

din care îndepărtează păianjenii zeloși

uneori adună concerte într-o vioară

apoi le duce la intersecții



și eu i-am dat cândva

un ban de cremene

dar n-am aflat niciodată câte scântei

aveau ochii aceia cameleonici



într-o zi a ucis un oftat

și-a lăsat cântecul lângă o statuie

și a invitat-o la dans

curgeau perle din…

Of, inimă nebună și-nțeleaptă,

De ce nu-mi spui când pleci și uiți să vii,

Te-am așteptat c-o cheie-n mâna dreaptă,

Să te încui în șapte colivii.



Am adunat toți vracii de prin lume,

Le-am povestit c-ai fost a mea cândva,

Dar tu nu știi decât un singur nume,

Pe drumul dintre ieri și undeva.



M-au ascultat în prag de lună nouă,

Apoi au râs de mine și mi-au zis:

Nicicând iubirea nu se-mparte-n două,…