Această discuţie este începută. Cel mai recent răspuns de Vasilisia Lazăr (da Coza) Dec 8, 2017. 7 Răspunsuri 3 Îi place
La marginea satului străjuit de freamătul pădurii de plopi seculari, Dunărea curge, purtând în pântecul albastru, poveștile culese din satele românești și de peste hotare, de prin toate…Continuare
Această discuţie este începută. Cel mai recent răspuns de Zarra Apr 25, 2015. 12 Răspunsuri 2 Îi place
Pe vârful unui copac de la marginea satului, două berze îşi construiseră cu multă migală cuibul. Atât de multă vreme trecuse de atunci că nu-şi mai amintea ce fel de copac era, doar că era…Continuare
Această discuţie este începută. Cel mai recent răspuns de Ion Lazăr da Coza Aug 31, 2014. 11 Răspunsuri 6 Îi place
Demult, cam prin 1970, într-un sat de pe malul Dunării undeva la graniţa cu bulgarii, sătenii duceau o viaţă simplă şi anostă. Majoritatea trăiau din ceea ce cultivau în grădinile de pe lângă case şi…Continuare
Cuvinte cheie : broboada
Postat în Noiembrie 27, 2017 la 9:00am 6 Comentarii 3 Îi place
În căușul lunii
stăruie un gând,
călimări albastre deapănă fuioare,
micul paradis tăceri să-și aprindă.
Brațe de cleștar
frații mei de veghe,
îmi vorbesc blajinii
prin cuvinte mute.
Dor de toți îmi este,
înrămați în mine
pot să îi mai scutur de cenușa arsă.
Dor de brațul mamei,
de graiul patern,
să mai deschid poarta unsă cu sacâz.
Au trecut…
ContinuarePostat în Noiembrie 23, 2017 la 6:00pm 8 Comentarii 6 Îi place
Ți-au crescut ramuri și curgi
de parcă ai fi gustat
din eternitate
pleoapele oarbe
nu mai disting orgolii căzute
hrănesti întunericul
ascuțind săbii
pentru un bol efemer
îți spuneam c-ai să uiți
mustăceai printre cuvinte
în timp ce în umbră creșteau
frunze amărui…
Postat în Noiembrie 8, 2017 la 9:51pm 8 Comentarii 3 Îi place
Chip cernit
Postat în Septembrie 30, 2017 la 5:00pm 11 Comentarii 5 Îi place
Ești frumoasă, îmi spui,
eu îți repet că nu mai sunt,
că astăzi port în plete brumă
și pe alocuri
ninge cu regrete.
Ești diafană, îmi șoptești,
în poala nopții surâzând,
eu te ascult și îți repet
că nu mai sunt
cea de odinioară.
Din pasul zvelt a mai rămas
o urma albă, grațioasă,
dar ochii râd și plâng asemeni
acelor frunze
prinse-n anotimpuri.
Ești portativ cu licăr de smarald…
La Multi Ani cu Dragoste
Multumesc!
© 2019 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor