de ce iubesc amurgul

când, ştii tu, răsăritul mi-este drag

să fie, oare, curcubeicele-i plângeri

pe umerii de nori

ce-aleargă prinşi şirag?



în albăstrimea mării

rotund şi roşu coboară astrul iar

violacee-i tâmpla depărtării...

ce-aş mai preface-o eu în uscăciune

uitată, colo, într-un ierbar!



cred... că mi-e drag amurgul

pentru că „moare” o altă zi departe

pe stânci şi pe nisipurile-ncinse

purtând…

Azi celebrez... cu dorul meu cuminte

Pentru cei dragi şi-atâta de departe

Mă-mbăt cu versul, inimă şi minte

Şi slovele ce scriu file de carte

Pe-o insulă ce-atât mi-e de pustie

Trudnic meleag pe care plâng ruine

Un ţărm, nisip şi-a mării simfonie

Lovind în stânci netrebnice, străine

Doar eu cu mine şi cu voi în gând

Şi-o cupă plămădită dintr-un vis

Din care soarbe sufletul…

treci prin nisipul fierbinte

cu picioarele goale

cuvinte răstignite pe tălpi

se topesc printre pietre încinse

ce tare dor talerele balanţei

sub greutatea tăcerii...

vraj(b)a clipei ucise de temeri

ascunsă în ochiul somnului

pe jumătate deschis

zvâcnire retardată

a vremii

a vremurilor

într-o veche cetate

ziduri sparte

iluzorii sintagme

contururi bizare de…

picături

albastru de cer

pe dantele de stânci croşetate de mare

stranii chemări

sub ruine, trupuri de zei

buze cu gust de sare

şi-un ţărm cu urme de vise

petece de alb, aripi de îngeri

un ultim sărut

dat văzduhului straniu

frământul alină

şi stinge-se-n îmbrăţişări de raze

soarele-i rege, marea - ispită

pe-o creastă de val

o barcă-n derivă

rostiri…