Un mormânt gol nu poate adăposti un spirit vagabond

[Mihaela Roxana Boboc]

Nu, dragostea nu e un loc unde să intri cu bocancii.

E templul unde se intră desculț, umil și lepădând orice ar fi în plus. 

O boală lăuntrică macină nimicul zilei. Fire de praf sunt catapultate în aerul intoxicat cu frici, grimase și neajunsuri. Ce face saltul de la gol la plin e mai mult decât carburantul pompat prin nările umanității, propulsând încă o dată omul spre spațiul (ne)câștigat.

E sentimentul pe care-l ai când treci de-o treaptă ascunsă în cele mai adânci temeri, senzația melcului ieșind din cochilie pentru a săruta ploaia, eliberarea -  când poți să strigi către Dumnezeul din tine și să auzi ecoul ca un mort înviind din cătușele sinelui.

Restul sunt vapori de apă care-ascut condensul iluziei pe pereții inimii. Un mormânt gol nu poate adăposti un spirit vagabond. Nici măcar pentru o noapte. 

[gina zaharia]

Ai adunat  țurțuri albaștri și le-ai întins câmpii pentru cros, Mihaela! Din scorburi se arată soarele cât să-și ducă razele la adăpat, apoi vine o mână și smulge câteva pentru o fereastră nouă...

Și ce domol curge sentimentul rătăcirilor pe care le-ai înălțat!

Fermecător cântecul ploii  pe note de dor!

Admirație!

[Mihaela Roxana Boboc]

Gina, tu o spui mai frumos decât mine.

Mulțumesc!

gina zaharia a spus :

Ai adunat  țurțuri albaștri și le-ai întins câmpii pentru cros, Mihaela! Din scorburi se arată soarele cât să-și ducă razele la adăpat, apoi vine o mână și smulge câteva pentru o fereastră nouă...

Și ce domol curge sentimentul rătăcirilor pe care le-ai înălțat!

Fermecător cântecul ploii  pe note de dor!

Admirație!

[Angi Cristea]

,, senzația melcului ieșind din cochilie pentru a săruta ploaia"

[Corina Militaru]

Superb, Mihaela! :)

[Mihaela Roxana Boboc]

Angi, mulțumesc!

[Mihaela Roxana Boboc]

Corina, mă bucur că te-a încântat!

Corina Militaru a spus :

Superb, Mihaela! :)

[Mihaela Roxana Boboc]

Mihaela, mulțumesc mult!