– Ce vreme caldă!

Luată prin surprindere, Clara îşi ridică privirea din agenda pe care o răsfoia şi văzu un trup firav, sprijinit într-un baston.

Da, e plăcut! rosti zâmbind.

Eu sunt bunica Nora! Aşa mi se spune.

Clara! Mă bucur să vă cunosc!

V-aţi mutat de curând aici, domnişoară, nu-i aşa?

De fapt, stau în gazdă.

În gazdă?

Da. Sunt studentă în anul I şi...

Felicitări din partea mea!

Clara îi mulţumi, iar bunica Nora se aşeză pe bancă, alături de ea.

Îndată o să vină frigu` şi-am să stau în casă, mă uit pe fereastră, da` pân-atunci, mai ies să mă plimb puţin. Aşa, cu greu. Oricum, la vârsta mea e bine că încă pot să mai umblu. Mă gândesc la vremurile de demult, când eram şi eu aşa tânără, ca dumneata… La 19 ani m-am aşezat la casa mea, cum se spune. M-am măritat cu cel care-mi era mai drag. Şi el mă iubea pe mine! Da` poate vă reţin...

Nu! Deloc! Tocmai m-am întors de la cursuri şi am vrut să mă mai bucur de soare, să nu mă închid în apartament.

Atunci, să vă spun mai departe. Ne doream copii. Mulţi copii! Iar când a venit pe lume micuţa noastră, am simţit aşa o fericire!

Pe chip îi apăru un zâmbet, stins, însă, în scurt timp, de fiorul unei crude dureri sufleteşti. Clara o privi cu nedumerire, dar bunica Nora continuă:

– Avea patru ani fetiţa când a rămas fără tată. Am crescut-o singură, cu toată iubirea mea de mamă! M-am străduit să nu-i lipsească nimic. Să meargă la şcoală, să înveţe... Mi-a făcut mare bucurie când a reuşit la liceu. Şi când l-a terminat cu bine. Iar după, s-a angajat imediat. Eram aşa de mulţumită!

Cred!

– După un timp, însă, am văzut-o tristă. La început n-a vrut să-mi spună ce s-a întâmplat. „Eu te simt!” i-am zis. Atunci a izbucnit în plâns şi mi-a povestit: „Mamă, acum câteva luni am cunoscut un băiat... A fost o prietenie frumoasă şi chiar mai mult de-atât. Dar, în momentul în care i-am spus că...” „O să ai un copil, aşa-i?” am întrebat-o. „Da, numai că tatăl lui nu-l aşteaptă cu atâta dragoste şi nerăbdare ca mine. Crede că e mai bine să încheiem totul! „O să creştem noi copilul şi-o să-l îngrijim!” am liniştit-o. Şi-a născut o fetiţă, iar eu am devenit bunică. Fiica mea, în schimb, nu părea fericită. Mereu zicea: Nici micuţa mea nu-l are pe tatăl ei alături. La fel ca mine!” Numai că nu a fost aşa – într-o zi, mi-a spus: „Trebuie să merg în oraş. Am ceva de rezolvat.” „Bine, să vii repede! Ştii că fetiţa nu stă mult fără tine!” A salutat şi a plecat. M-am uitat după ea pe fereastră, aşa cum făceam încă de când era mică. Am rămas la geam câteva momente. Da, până nu am mai văzut-o. Deodată, am auzit un ţipăt din camera fetiţei. Am tresărit şi am alergat spre pătuţul ei. Micuţa tocmai se trezise şi era foarte speriată. Ai visat urât? Nu te teme! Eşti cu bunica!” Numai cu bunica, aşa a rămas, pentru că mama ei fata mea nu s-a mai întors acasă, de-atunci. Am suferit aşa de mult! M-am îngrijorat. Am căutat-o. Şi n-am ştiut nimic despre ea, o vreme. Nimic! Auzeam numai zvonuri. Atât! La un moment dat am primit nişte veşti – nu de la ea, despre ea. M-am rugat şi mă rog în continuare să-i fie bine, din inima mea de mamă. Nici măcar întrebări n-am vrut să-mi mai pun – de frică să aflu răspunsurile.

Văzându-i ochii înlăcrimaţi, tremurul mâinilor şi simţindu-i emoţia din voce, Clara i se adresă:

Vă întristaţi povestindu-mi!

Nu, am să vă spun mai departe. Mi-am crescut singură nepoţica, aşa cum mi-am crescut şi fiica. Dar, odată cu vârsta, au apărut şi întrebările din partea ei: „Eu am mamă? Am tată? Am părinţi? Unde sunt? De ce nu vin la mine? Ce puteam să-i răspund? Până la urmă, i-am zis adevărul. A durut-o! S-a închis în ea. Iar într-o seară – mi-aduc tare bine aminte, abia împlinise 18 ani – mi-a spus că se duce la o petrecere, cu prietenii. „Bine! Ai grijă de tine! M-a îmbrăţişat şi, înainte să plece, m-a privit aşa, cu durere. M-am dus repede la geam – de fiecare dată când ieşea din bloc, se uita spre mine. Ştia că sunt la fereastră. Da` atunci a plecat! Şi nu am mai văzut-o... de-atâţia ani. Simt că e bine, da` mi-aş dori ca, din când în când, să se gândească şi la bunica ei, care a crescut-o cu dragoste.

Telefonul Clarei sună:

Mama!

Ce faci?

Am venit de la cursuri şi am mai rămas puţin afară, de vorbă cu o vecină. Cu... bunica Nora.

Cu bunica Nora?!...

Vizualizări: 95

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Posibil să fie strănepoata. Textul are cursivitate, iar finalul e cu suspans. Felicitări!

Vă mulţumesc din suflet!

La mulţi ani!

Poveste de viață... Destul de comună, spusă la repezeală... Parcă ar fi doar schița unei nuvele sau de ce nu, un roman?!...

Am citit cu plăcere,

Sofy

Vă mulţumesc pentru lectură şi sugestii!

La mulţi ani!

Ne-ai lăsat nouă finalul :) Frumos!

Vă mulţumesc!

La mulţi ani!

Se vede că vii dinspre dramaturgie... :)

Un schepsis drăguț. Am citit cu plăcere.

da Coza

Vă mulţumesc pentru lectură şi comentariu!

Numai bine!

Răspunde la discuţie

Insignă

Se încarcă...

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

link-uri utile

              REGULAMENT site

                       **********

http://DIACRITICE.opa.ro/

descarcă AUTO CORECT!

http://DEXonline.ro/

Dicționar de SINONIME

Dicționar de RIME

Haiku, Tanka, Senryu...

           Vă invităm să citiți și:

La ceas aniversar

Figuri de stil

Folosirea virgulei

Activitatea Recentă

Vasile Grozav a adăugat o discuţie la grupul
cu 1 oră în urmă
Postare de log efectuată de Costel Zăgan
cu 1 oră în urmă
Utilizatorului Ionel Mony Constantin îi place postarea pe blog Nu mă chemați... răsare luna... dedic aceste versuri in memoriam Ion Lazăr da Coza a lui Rădița Răpeanu
cu 1 oră în urmă
Postări de log efectuate de Rădița Răpeanu
cu 3 ore în urmă
Rădița Răpeanu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Mă iartă Ioane... a utilizatorului bolache alexandru
cu 4 ore în urmă
Utilizatorului Rădița Răpeanu îi place postarea pe blog Mă iartă Ioane... a lui bolache alexandru
cu 4 ore în urmă
Rădița Răpeanu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Nu mă chemați... răsare luna... dedic aceste versuri in memoriam Ion Lazăr da Coza a utilizatorului Rădița Răpeanu
cu 4 ore în urmă
Sofia Sincă a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog În numele nopții, de frig a utilizatorului eunescu
cu 5 ore în urmă
Sofia Sincă a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Spre un alt univers a utilizatorului Lavinia Elena Niculicea
cu 5 ore în urmă
Sofia Sincă a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Nu mă chemați... răsare luna... dedic aceste versuri in memoriam Ion Lazăr da Coza a utilizatorului Rădița Răpeanu
cu 5 ore în urmă
Sofia Sincă a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Schaltiniena florilor de mac - in memoriam dragului Ion Lazăr da Coza a utilizatorului Valeria Merca
cu 6 ore în urmă
Postare de log efectuată de eunescu
cu 7 ore în urmă
Cristian Je a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Aproximativ 460 de metri /secundă a utilizatorului Cristian Je
cu 14 ore în urmă
Utilizatorului Vasilisia Lazăr (da Coza) îi place postarea pe blog la ultima carta a lui Laura Cozma
cu 16 ore în urmă
Utilizatorului Vasilisia Lazăr (da Coza) îi place postarea pe blog la ultima carta a lui Laura Cozma
cu 16 ore în urmă
Utilizatorului Vasilisia Lazăr (da Coza) îi place postarea pe blog În umbra eternei tăceri a lui Zarra
cu 16 ore în urmă
Utilizatorului Vasilisia Lazăr (da Coza) îi place postarea pe blog „A muri înseamnă, de fapt, a te muta într-o stea” a lui Ana C. Ronescu
cu 16 ore în urmă
Utilizatorului Vasilisia Lazăr (da Coza) îi place postarea pe blog Am fost la Coza! a lui Tudor Cicu
cu 16 ore în urmă
Utilizatorului Vasilisia Lazăr (da Coza) îi place postarea pe blog La umbră de Vezuviu... (scriitorului Ion Lazăr da Coza, in memoriam) a lui Camelia Ardelean
cu 16 ore în urmă
Utilizatorului Vasilisia Lazăr (da Coza) îi place postarea pe blog Ridică-te, Lazăre! a lui Ana Cîmpeanu
cu 16 ore în urmă

© 2020   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor