Japonezul (5)

[Mihaela Suciu]

– Bre, Natalițî, mulțămiesc! – zise Aglaia pe limba vecinei, conducând-o ușurel spre ieșire. Când ușa s-a închis în urma ei, adevărul a izbit-o drept în plex: Timp pierdut! Așa-ți trebuie dacă stai toată ziua la palavre și nu-i vinovată Natalița, tu ești! c-ai antrenat-o la prostii și te-ai complăcut. Schimbă foaia, madame, trezește-te! Hai, bea-ți cafeaua și fă-ți un plan!

       Nici n-a apucat să aprindă aragazul că s-a aprins telefonul, iar vocea interlocutoarei se precipita explicând:

– Fa, Aglaie, fatuca îi dracu pi pamânt, sî-ți zîc... Olieacă, olieacă, sî-mi fac crușia cî am pominit pi... Doamni, iartî!

– Natalițo, fă-ți cruce, spune toate rugăciunile pe care le știi, dacă ți-ai spurcat gura bea agheazmă și lasă-mă să-mi beau cafeaua în liniște... și a închis.

      A pus ibricul cu apă pe flacără. A luat o coală „A4”, s-a uitat spre calendar încercuind data și-a înscris-o deasupra colii, apoi dedesupt cu majuscule „Cumpărături” și-a subliniat. Am început ultima cutie de chibrituri, ar trebui să cumpăr o duzină, dar poate mai adaug ceva pe parcurs, că n-o să mă duc la magazin doar pentru câteva cutii și, ia să văd! cât e ceasul?... O, e deja zece trecut, dar lasă că ies mai târziu, acum, e cam răcoare și se mai încălzește până atunci. Mă relaxez în sufragerie, pe îndelete, îmi fac un program. Să iau hârtia cu mine.

      Fotoliul o îmbrățișă drăgăstos cu aromă îmbietoare de cofeină. Deasupra cafelei, aburul se împletea și se despletea transparent în fuioare. În față, un cucui de toată frumusețea în mijlocul peretelui nu-i da pace: Oare cât o costa un goblen? Cât timp îmi ia să-l cos? Ei, abia mi-am schimbat ochelarii și iar vine nora:„Vai, mămică, ce frumos este! Nu mi-l dai?” „Ia-l!” Gata! Nu mai cumpăr... mai bine gust cafeaua, mîîî, o mai las puțin să se răcească... Totuși peretele e prea gol. Trebuie să pun un tablou, dar ce? O, da! Îmi iau un puzzle, unul mare de 4000 de piese, iarna bate la ușă, ce-o să fac? și mă ajută Nata... Na! Nici nu apuc să-i pronunț numele în gând și mă sună:

– Ceva noutăți, Natalițo?

– E frumos, fa Aglaie, sî-și batî joc fata iasta, di batrânețili mieli? Îți zîc, îi unsă cu toati alihiile, dar nici io nu-s proastă. Să-ți spun...

– Natalițo, nu mi-am terminat cafeaua, te sun eu! și-a închis.

        Să dau niște telefoane, pe fiu-meu nu-l sun, e la serviciu, ședințe, chestii-trestii, o sun pe Maria! Am uitat, e în Italia, i-a născut fata un nepot... Să fie sănătos! Ei, era bine dacă aveam net, să nu uit diseară când sună fiu-meu să-i spun să-mi aducă calculatorul, ce m-o fi apucat să-l refuz? doar n-o să rămân analfabetă în cibernetică, să-mi facă adresă, da! și-o să vorbesc cu Maria pe facebook că ea are, s-o întreb ce-a vizitat și ea să-mi spună cum orăcăie brotacul... ce distracție! Pe cine să sun? A! pe... Nu, nu, cu... am vorbit aseară, nimic noutăți, sun pe... nu, categoric nu! iar începe să se văicărească, n-am chef, pe... sărim, s-a sclerozat săraca! Pe... la naiba, n-am pe cine. Deschid televizorul? Ce să văd? La ora asta nimic interesant, doar butonez canalele și căpiez. Ce să fac? Ce să fac? Mai bine sorb cafeaua dintr-o înghițitură, să scap de-o grijă. Mîîî, e bună, n-are gusturi rele noră-mea! și dacă mă gândesc, chiar e fată bună...

        Așeză ceșcuța golită pe farfurioară privindu-i transparența, forma și modelul imprimat... Asta, mi-a dăruit-o Natalița. Ce drăguț din partea ei!... A! S-o sun! O scot în lume!

– Alo! Natalițo, te invit la o prăjitură în centru... Îmbracă-te! În drum, cumpărăm reviste cu integrame și sudoku... ne aerisim și ne culturalizăm. Cu o condiție! să nu-mi mai zici „fa”, eu îți spun madam Natalița și tu madam Aglaia, suntem doamne! Ai înțeles?

– Îhî!

– Se poate, madam Natalița? Ce-am hotărât? Ești o doamnă, fară „îhî”!

– Da! dacă așa vrai, dar sî-ți povestiesc...

– Spune! Repejor, n-o lungii!

– Fata m-o îmbrobodit cu vorbili, dar io m-am dișteptat după șe-am intrat în casa mie. Șî zîc, amu: când o vinit fumeia di sarviși, o invitat-o în sufrajierie, nu? – cî draguțul iera în bucatarie, iar când am mers io, pi mini m-o chiemat în bucatarie – cî draguțul iera în sufrajerie șî m-o amiețît cu vorba că draguțul e șireș, cî-i japonez, mi-o zîs șî numili șeva cu... sac... sac... am uitat cum i-o zîs șî parcî mi-o pus sacul pi ochi... Bre, cum sî înfloreascî un copășiel di o palmî? și io știu că șireșii ori sunt amari adecă salbatiși, ori îs dulși adecă altoițî, di undi japoniez?

– Madam Natalița, vezi de ce vreau să ieșim? Gata, schimbăm jocul, ne-am îmbâcsit în bloc. Să știi că există cireș japonez, chiar și un festival al florilor de cireș „Sakura”, iar dacă e de-o palmă e un bonsai și înflorește.

– Da și dișteaptî iești... Sî-mi pun părul pi moațî?

– Lasă moațele, iei pălărie, madam Natalița! Gata discuția despre fată, ea cu ale ei, noi cu ale noastre... Îmbracă-te, vin să te iau la plimbare... Hai, pa!

 

( va continua)

 

 

[Chris]

citit şi zâmbit...

[Pop Dorina]

Un semn de plăcută lectură.

[Ioniţă Gabriela]

-greu, greu de scris moldovineşti....FELICITĂRI! 

( vreau şi eu cafea, moaţe, cireş japonez şi un japonez!) 

[Mihaela Suciu]

Mulțumesc, Gabriela! Prin exercițiu e ușor, e ca mersul pe bicicletă... Tot ce vrei! - am trimis cerere Moșului! Drag!


Ioniţă Gabriela a spus :

-greu, greu de scris moldovineşti....FELICITĂRI! 

( vreau şi eu cafea, moaţe, cireş japonez şi un japonez!) 

[Mihaela Suciu]

Mulțumesc! Să ne citim cu drag!


Pop Dorina a spus :

Un semn de plăcută lectură.

[Mihaela Suciu]

Mulțumesc! Zâmbetul e eticheta mea la purtător. Trece prin creier, inimă și se întinde alene pe buze! Drag!


Augusta Cristina Călin a spus :

citit şi zâmbit...

[Mihaela Suciu]

Mulțumesc celor trei membri pentru inimioare!

[Lică Barbu]

,,Fotoliul o îmbrățișă drăgăstos cu aromă îmbietoare de cofeină." Mi-a plăcut asta!  

Va continua, evident!

[Mihaela Suciu]

Mulțumesc, MiCo! Mă bucură mesajul tăi și da! am văzut pașii tăi oprindu-se la mine în pagină. Ce să-ți spun? Te înțeleg! Sunt locuri și oameni care ne atrag sau nu... eu merg acolo unde mă simt așteptată! Îmi întâmpin cititorii, socializez cu cei din grup, învăț! Te rog, citește un articol, este despre tineri și despre frământări specifice. Eu știu că ai vocație! dar citește-l și fă-ți o idee, poate altcineva, din grupul tău, are nevoie:

 http://ioncosmovici.ro/trei-idei-pentru-cei-care-au-renuntat-sa-si-...

Mihai Cotea a spus :

Am lipsit și abia acum mi-am dat seama ce dor îmi era de Japonez și de poveștile babelor. Am recuperat. Adevărul e că scrierile dvs. sunt printre singurele motive ce mă fac să mă întorc în acest univers.

Bucuros de citire și revedere!

Cu calde îmbrățișări,

Mihai

[Mihaela Suciu]

Mulțumesc de citire și mesaj! O! și mie-mi place...

Lică Barbu a spus :

,,Fotoliul o îmbrățișă drăgăstos cu aromă îmbietoare de cofeină." Mi-a plăcut asta!  

Va continua, evident!

[Corina Militaru]

M-am întâlnit cu Japonezul dătător de zâmbete și tare plăcut a fost! Am citit și articolul - nu mai sunt o tinerică în căutarea drumului, dar semne de întrebare aam :)) - și mi-a plăcut. Puup!

[Mihaela Suciu]

Mulțumesc! Încă mai am de scris, să treacă și Sf. Gheorghe și dăm drumul la proză. Sper să-mi fii alături cu altă proză!

Corina Militaru a spus :

M-am întâlnit cu Japonezul dătător de zâmbete și tare plăcut a fost! Am citit și articolul - nu mai sunt o tinerică în căutarea drumului, dar semne de întrebare aam :)) - și mi-a plăcut. Puup!