ÎNSEMNE CULTURALE, la sfârșit de drum? NU!

[Ion Lazăr da Coza]

 

          Când pui prima piatră la temelia unei construcţii, inevitabil te gândeşti şi la faptul că va veni timpul când vei prinde şi ultima şindrilă în vârful acoperişului. Dacă îţi place mult ceea ce faci, dacă vezi că roadele muncii tale sunt frumoase şi apreciate, speri ca acest moment să vină cât mai târziu. Am plecat pe drumul numit ÎNSEMNE CULTURALE pe data de 23 mai 2012. La vremea „ultimei şindrili” se fac bilanţuri. Pe parcursul celor patru ani şi jumătate, în acest spaţiu virtual, s-au întâmplat lucruri mirabile, dintre care amintim câteva:

• Ne-au însoţit pe acest drum 836 de călători (la ora întocmirii acestor rânduri, sunt 644 de membri activi, 143 au părăsit reţeaua, iar 49 au fost suspendaţi);
• Din start, am conceput Site-ul ÎNSEMNE CULTURALE ca pe un cenaclu literar-artistic online, ca pe o anticameră la marea literatură, deşi am avut în permanenţă cel puţin şapte-opt membri demni de cele mai mari distincţii literar-artistice ale României. Fireşte că ne-ar fi plăcut să fi avut câţiva critici literari autentici care să cearnă şi să certifice creaţiile ce au onorat acest site. Dar să nu uităm că printre administratori, postatori şi cititori, au fost şi absolvenţi de Filologie, care au avut un cuvânt greu de spus. Însă grosul comentatorilor l-a format pasionaţii de literatură şi confraţii întru înnobilarea cuvântului. Şi părerea lor a atârnat mult şi veridic. Unii comentatori au făcut adevărate analize literare pe text, alţii au insistat pe minusurile din texte, iar unii au lăsat doar un semn de lecturare. Mulţi autori au vrut să le fie disecată opera şi să fie criticaţi la sânge. Câţiva au şi plecat din această cauză. Alţii au plecat tocmai că le-a fost analizată „opera”. Ce le-am putut spune acestora? Că noi nu căutăm defecte acolo unde nu sunt. Dacă textul avea valoare, un cuvânt de laudă cum ar fi: „Superb!”, „Excelent!”, „Place!” etc. a fost suficient. Remarcând această etichetă, ceilalţi creatori, în mare parte novici într-ale scrisului, aveau un reper, o ştachetă de atins. Pe cei nemulţumiţi de criticile primite i-am îndemnat „să nu pună la inimă”. La urma urmei, nu de pe ÎNSEMNE CULTURALE s-au dat referinţe pentru Academia Suedeză (Da, da, e cea cu premiile Nobel!) şi nici referate pentru a intra în USR sau LSR… Cei ce s-au considerat persecutaţi au dat bir cu fugiţii în locuri mai calde, căutând doar... pampleziuri, fără să se întrebe de ce le-am fi vrut răul. Treaba lor. Nu noi am avut de pierdut. Cum spuneam, acest site a fost conceput ca un cenaclu online, deschis tuturor curentelor literar-artistice, deschis elitelor, dar şi celor care au luat literatura în serios, dorind să-şi facă un nume, dorind să intre pe uşa din faţă în lumea literaţilor, şi nu au îmbrăţişat păguboasa zicere tipic românească: „Las' că merge şi aşa!”. Fireşte că am întâlnit şi creatori ce s-au crezut infailibili, ori cu un orgoliu hipertrofiat, care n-au reacţionat la sugestii şi sfaturi, sau acei promotori ai „curentului progresist” („stil neîngrijit”, cum mai este cunoscut… mă rog, impotenţa, incultura, indolență, lenea sau aroganța trebuie justificate cumva, nu?), ce susţineau că mesajul e totul (tare-am vrea ca acestora chivuţa să le zugrăvească odaia cu roata de la bicicletă, nu cu trafaletul)…  Mulţi am avut de învăţat, mulţi am dat mai departe ceea ce ştiam… Dacă am ajuns unde am ajuns, asta se datorează tuturor membrilor acestui site – cei mai talentaţi şi mai frumoşi creatori din lume, cărora le mulțumim cu această ocazie pentru fidelitate! – dar şi albinuţelor din Administraţie: Sofia Sincă, Gina Zaharia, Corina Militaru, Valeria Merca, Ana Cîmpeanu, Mihaela Popa, Melania Briciu Atanasiu, Bolache Alexandru, Iris Marinov, Gabriela Grădinariu, Violeta Florentina Ion, Maria Ileana Belean, Augusta Cristina Călin, Staicu Laura Marinela, Maria Elena Chindea, Mihaela Roxana Boboc, Angi Cristea – persoane dragi nouă, ce au contribuit la prestigiul site-ului, cât au fost administratori şi pentru care nu avem decât un simplu, dar sincer, Mulțumim!
• Pe BLOG-ul site-ului sunt postate 13.885 de poezii (în realitate, numărul este mult mai mare deoarece, atunci când s-a retras un poet, s-au neantizat şi postările acestuia);
• FORUM-ul (arena rezervată numai prozatorilor) a ajuns la 144 de pagini, aproximativ 1.436 de postări;
• În cele peste douăzeci de GRUPURI, diversificate tematic, s-au purtat nenumărate discuţii. Amintim câteva dintre cele mai populare: Figuri de stil – 17.956 de vizualizări, Virgula, câteva reguli simple de utilizare – 10.447 de vizualizări; La ceas aniversar – 1.007 vizualizări; Haiku, Tanka, Senryu, Sonet – 705 vizualizări;
• La mare cinste s-au plasat cele 10 CONCURSURI de poezie, proză, eseu şi dramaturgie, cu mulţumiţii şi nemulţumiţii lor. Paginile unde au fost postate rezultatele ultimului şi penultimul concurs, de exemplu, au avut 1.204, respectiv 2.775 de vizualizări;
• Lăudabilă e şi BIBLIOTECA ONLINE, care numără peste 55 de cărţi virtuale semnate de membrii noştri. Pentru mulţi dintre noi, văzându-ne cartea în format electronic, a fost un imbold de a o tipări. Am atras atenţia, la timpul respectiv, asupra unor aspecte ce pot fi întâlnite mai ales la volumele de versuri: site-ul a „editat” cărţile digitale cuprinzând poeziile unui autor, postate la un moment dat şi în ordinea cronologică a postării, fără a ţine cont de viziunea acestuia asupra întregului – asta din dorinţa de a face surprize – însă pentru tipărire, manuscrisul trebuie să aibă perspectiva autorului, care să transmită perfecţiunea cercului şi nu hazardul entropic al liniilor frânte (dar poate că şi acesta – hazardul – are farmecul lui!), ştiut fiind faptul că unele poezii capătă un plus de valoare în vecinătatea altora, precum şi inversul e valabil. Apoi sunt anumite poezii care, deşi sunt valoroase, nu-şi au locul în acea carte, şi a renunţa la ele este un act de înaltă autopreţuire. Am insistat pe faptul că nu tot ce postăm în spaţiul electronic e bun şi de tipărit. Până una alta, adevărata carte de vizită a noastră, ca scriitori, rămâne volumul cu ISBN, de aceea am insistat pe maximă exigenţă când trimitem manuscrisul spre editură. Odată tipărit şi scos în lume, el nu ne mai aparţine şi nu mai putem să-i fim alături pentru a-i scuza sau repara greşelile – devine orfan. Depinde de noi dacă „orfanul” străluceşte ori e de doi bani şi aceia calpi… Din păcate, ghilotina cade şi pe mulţi dintre cei ce şi-ar fi meritat locul pe raftul bibliotecii noastre nu-i mai putem bucura;
• Prin LIBRĂRIA ONLINE, am căutat să facem ceva concret pentru membrii cu volume tipărite, ei putând să-şi valorifice tirajul, scoţând la vânzare cărţile pe „taraba” virtuală a site-ului, de unde doritorii de miros de cerneală tipografică şi foşnet de hârtie au avut posibilitatea să comande titlul dorit;
• Însă „briliantul coroanei” rămâne totuşi antologia site-ului – Autograf pentru m(â)ine, care cuprinde 60 de autori (scriitori şi artişti plastici).

          Exemplificări se mai pot face, dar ca să nu abuzăm de răbdarea Domniilor voastre trecem la câteva aspecte generale, chiar dacă unele dintre ele au mai fost abordate şi cu alte ocazii.

          Cert este (şi-o spunem cu toată modestia, dar neuitând şi de neîmpliniri, cum ar fi: lipsa unui dialog mai amplu, mai cald, sfaturi mai elaborate, cu mai mult profesionalism…) că de la apariţia acestui site, în mediul online, preocupat de literatură, se scrie mai curat româneşte, se scrie cu diacritice, cu mai puţine greşeli gramaticale, de exprimare şi de redactare. Am luptat împotriva

„romfranglezei”, a barbarismelor, a infantilismelor grafice sau a teribilismelor de orice fel. Am militat ca limba română să nu devină „limba Turnului Babel”, acceptând totuşi că o limbă e un sistem viu… Şi totuşi a venit timpul, după cum spuneam şi la început, „să batem ultima şindrilă în vârful acoperişului”. De ce o facem (că doar aceste fenomene nu pot fi extirpate definitiv)? Evident că un astfel de site, cum e ÎNSEMNE CULTURALE, şi-ar justifica existenţa chiar dacă ar avea și un singur membru, însă cum pentru găzduirea site-ului, reţeaua NING cere lunar fondatorilor 25 de dolari, cu toată dragostea pentru acel unic membru-creator, nu merită acest efort financiar. Şi aşa ne gândeam de ceva timp să punem capăt acestui demers cultural, deoarece tot mai mulţi membri, considerând că astfel de spaţii nu-i mai cuprind ori sătui de oglinda pe care le-o puneam în faţă, au preferat fuga pe Facebook, după like-uri, adesea, de complezenţă. Însă decizia ne este forţată cumva de mizeria celor de la NING, care, începând din luna octombrie, în loc să ne dea un bonus pentru consecvență, vor ŞAIZECI DE DOLARI PE LUNĂ! Poate că suma ar fi frecventabilă şi în aceste condiţii dacă am întâlni, din partea creatorilor, aceeaşi luminoasă emulaţie, acelaşi entuziasm ca acum patru ani şi jumătate… Oricum, adevăraţii autori simt că „monastirea” e terminată şi nu-l aşteaptă pe Negru Vodă (alias, Măria Sa, Cititorul) să-i certifice opera, să-i ordone alta. Cu aripile făcute pe ÎNSEMNE CULTURALE, ori doar întărite sau testate aici, vor zbura mult şi bine…

 

          În loc de post scriptum, rugăm membrii să-şi salveze, dar să nu șteargă,  materialele de pe site cât mai repede posibil. Doar cărțile virtuale din ISSU vor rămâne, restul conținutului va dispărea odată cu închiderea site-ului.

          Lumină în suflete, inspiraţie, celebritate pozitivă, sponsori, fericire şi prosperitate vă urează şi vă doresc în continuare fondatorii:

                                   

                                                                                                      Vasilisia și Ion Lazăr da Coza

          

          (Pentru a ne păstra brandul, ÎNSEMNE CULTURALE va funcționa, în viitor, ca grup, pe facebook, sub aceeași titulatură, dar nu va fi nici pe departe la fel.)

NB: Aceasta a fost „scrisoarea de despărțire” postată în data de 11 septembrie, 2016. Datorită unor oameni generoși, soarta site-ului ÎNSEMNE CULTURALE a fost salvată! Cum? Citind comentariile de mai jos, vă veți edifica. Noi ne facem datoria de onoare să prezentăm și aici lista cu donatori, cărora le mulțumim din suflet!

*

*       *

Din extrasul de cont a reieșit că următorii donatori au depus banii în contul:

RO82RZBR0000060016707555

titular cont: LAZĂR VASILISIA (Raiffeisen Bank)

***

teodor dume - 200 de lei;

Florin T. Roman - 200 de lei;

Mica - 260 de lei;

Valeria Merca - 200 de lei;

Calliope - 150 de lei;

Anonimus - 400 de lei;

Myriam - 100 de lei;

Fica - 100 de lei;

Laura H. - 100 de lei;

Melania Briciu A. - 360 de lei;

Minerva - 60 de lei;

Adelina - 300 de lei;

Maria Giurgiu - 100 de lei;

Carmen Aldea - 100 de lei;

Rădița Răpeanu - 100 de lei;

Ioana Vlad - 400 de lei;

Tudor Cicu - 200 de lei;

Selena - 440 de lei;

ica matei - 100 de lei;

Elena Mititelu - 100 de lei;

Violeta Trandafir - 150 de lei;

Enea Gela - 100 de lei;

Darius Decebal - 400 de lei;

*

*       *

[Ion Lazăr da Coza]

Cu drag.

Revin cu detalii. :)))

[chindea maria elena]

Eu cred dragii mei că acolo unde sufletul nostru luminează în buchet de oglindiri - acolo este casa noastră! Nu un spațiu virtual ne creează pereții identității noastre ci propriile noastre credințe! Să nu fim triști - să celebrăm grația ce ne-a adus împreună și care nu poate fi întinată de mâini profanatoare! Vom respira o vocală curată oriunde spiritul nostru va găsi un stei pe care-și va odihni zborul! Orice sfârșit are sămânța unui nou început! Va fi altceva - dar nu neapărat mai rău! De noi depinde! ”Omul sfințește locul” - nu invers!

Îmbrățișări de lumină!

[Veronica Pavel Lerner]

Trebuie sa admit ca stiam ca, in general, lucrurile se schimba, dar la aceasta schimbare   nu ma asteptam. Si nu pot sa nu recunosc ca ma doare. Am vazut ca unele retele s-au mutat pe FB si as dori grozav ca rezultatul muncii oamenilor minunati care au construit si dezvoltat acest site sa nu dispara pur si simplu. 

"Insemne culturale" a insemnat  mult pentru mine. 

Multumiri din sufletul meu care tremura, din Canada, cu voi, cei de acolo...

[Cristina Cretu]

Eu vreau să vă mulţumesc, din toată inima, pentru tot ceea ce am învăţat aici! Am acumulat multe cunoştinţe şi mi-am făcut noi prieteni. Vă urez mult succes şi să rămâneţi la fel de frumoşi la suflet!

[constanta popescu]

Eu vă urez multă sănătate și succes pe mai departe! Vă mulțumesc, ați fost acolo când aveam mai multă nevoie!

[Sofia Sincă]

Eu, care întotdeauna aveam ceva de spus la fiecare material postat, de data aceasta nu mai pot spune nimic, decât că sunt cuprinsă de o cumplită dezolare...

[Chris]

M-a cuprins o tristeţe pe care nici nu ştiu cum să o descriu. :((((((((((((((((((

Da, putem copia materialele postate, dar emoţiile??

Mulţumesc pentru tot!

[Vasilisia Lazăr]

Da, e foarte greu... Mai greu decât am crezut. Totuși să gândim la rece. Să zicem că ar exista 3-4 oameni care ar contribui în mod egal la plata site-ului, cu condiția să fie menționați într-o casetă principală. Dar oare merită? Postatori sunt tot mai puțini... Întreb doar: MERITĂ? Fiindcă nu doar banii ne-au făcut să luăm această decizie. Scumpirea aceasta mare de la 25 la 60 de dolari pe lună a fost doar picătura care a făcut să reverse paharul. Noi am fost mereu aici... și v-am așteptat, dar mulți ați preferat să mergeți pe facebook. Poate că uneori am fost mai duri, dar niciodată nu am dorit răul nimănui. Și nici invidioși nu am fost. Nu știu ce să zic... Plâng... Mă doare fiecare loc de pe acest site și mi-e greu să-mi imaginez că va dispărea. Dar nici nu vreau să ajung ziua în care vom locui într-o casă pustie. Poate că vremea acestor site-uri a trecut. S-a desființat și Rețeaua literară. Și nu neapărat din cauza banilor. 

http://reteaualiterara.ning.com/profiles/blogs/reteaua-literara-fac...

[Vasilisia Lazăr]

Iar a ne muta pe facebook, e doar o amăgire. Facebookul e doar pentru socializare. Atât.

[chindea maria elena]

Sunt perfect de acord cu tine, Florine! Nimeni nu ne poate jefui esența! În ce planuri, locuri, unde, se poate ea manifesta  depinde doar de noi! În fond viața înseamnă mișcare, să fim curgător4i ca o apă pentru a-i penetra carnea magică!

Vă îmbrățișez pe toți!

[Rădița Răpeanu]

Mă doare fiecare cuvânt citit! Empatizez alături de tristețea voastră, ca unul dintre copiii școliți aici si numai aici pe acest site! Chiar așa, nu se poate deschide un cont, unde să se poată dona câte un euro după abonamentul unui telefon? Cu siguranță ar fi îmbrățișat gestul de mulți dintre noi, si chiar s-ar strânge câte-o mică rezervă! Asa văd eu o arcă salvatoare! ...in rest, lăsați-mă să plîng! Rădița, cu dezamăgire

[Veronica Pavel Lerner]

E adevarat ca FB e un site de socializare. Dar exista grupuri controalte, cu un administrator, care pot functiona ca un site literar.  Daca grupul este inchis (adica se admit membrii de catre administrator) si daca cei de aici pur si simplu "ne mutam" in grupul cu acelasi nume, "Insemne culturale", totul de vine o " schimbare a locuintei". Si, in loc sa platim chirie, locuim pe gratis. Au facut si altii asa. 

Vasilisia Lazăr (da Coza) a spus :

Iar a ne muta pe facebook, e doar o amăgire. Facebookul e doar pentru socializare. Atât.