Petrecere nefastă (8 continuare)

[giurgiu maria]

               Rămasă singură, Desire fu iar asaltată de gândurile negre. Simțind că lacrimile și zbuciumul interior sunt gata să rupă zăgazurile, sufletul său greu încercat în ultimul timp, făcea eforturi supraomenești să le țină piept. Instinctul de apărare îi șoptea cu insistență, să nu se lase dusă de valul disperării și ea era decisă să-i dea ascultare, acesta fiind unicul mod de a nu-și pierde mințile.

Primul lucru ce i-a trecut prin minte, a fost decizia de a pleca de acasă neîntârziat. Fără să stea mult pe gânduri, a scos o valiză mare din dulap și a început să-și caute lucrurile de trebuință strict necesare și să le aranjeze cu meticulozitate în ea. Era cu nervii întinși la maxim iar mâinile îi tremurau și respira sacadat. În cele din urmă hohotele de plâns au reușit să înfrângă zăgazul și au început să se rostogolească nestăvilite din adâncul sufletului său zbuciumat. S-a lăsat să cadă sfârșită pe divanul din piele albă din salon și a dat frâu liber durerii. După o vreme, suspinele au început să se mai domolească și epuizată a adormit. În somnul său doar câte un geamăt slab îi mai scutura trupul ostenit. Somnul îi era profund, orele au trecut, până ce la un moment dat telefonul a început să sune. S-a trezit somnoroasă și mult mai liniștită și a răspuns:

-Pronto!

-Desire, amore mio, bună seara! Ce faci? O cheamă vocea a mamei sale de la celălalt capăt al firului.

- Mamă! Oh, de-ai ști ce mult mă bucur să te aud! Eu sunt bine. Mă furase somnul după ce a plecat Maria Carla și tocmai m-a trezit telefonul tău.

- Oh, dar e aproape seară și sunt surprinsă că tu dormeai la ora aceasta. Ce ți se întâmplă, te simți obosită fata mea? Înseamnă că noaptea trecută nu ai dormit bine? Se îngrijoră Adeline .

- Nuu! Nu-ți face tu griji pentru mine mamă! Eram singură și cum azi noapte am văzut pe SKIPE filme până târziu, se vede că azi m-a ajuns oboseala. Minți ea, improvizând la întâmplare.

- Cred că te plictisești, tesoro mio! Ar fi bine să pleci pe undeva în vacanță copilă dragă, cu prietenii tăi câteva săptămâni, ca să-ți limpezești un pic ideile. Poate ar fi bine să pleci în străinătate o vreme, îmi zicea mai devreme tatăl tău.

- Că tot veni vorba mamă, chiar doresc să plec pe undeva după sosirea voastră. Era destinat să rămână o surpriză până când soseați voi însă acum va fi doar pe jumătate o surpriză. Destinația plecării mele v-o divulg când sosiți. Și voi pleca singură, tocmai pentru a-mi putea clarifica ideile, să știți.

- M-ai făcut curioasă draga mea. Vom vorbi mâine. Ar trebui să sosim acasă cam pe la ora de prânz, dacă voiajul de întoarcere va decurge normal.

- Bine mamă! Aveți grijă pe drum și ne vedem mâine, negreșit! Tata ce face?

- A ieșit puțin mai devreme să întâlnească un prieten. Cred că-l cunoști și tu, pe judecătorul Cesar Gaspari. Știi? Ne-am întùlnit cu el și cu nevastă-sa aici la băi, din întâmplare. Am cinat deseori cu ei, am jucat poker la cazino serile, căci Carlina nevastă-sa e o împătimită de poker, dragă! Îți poți închipui? Ne-am simțit destul de bine împreună. Sunt persoane de societate și au un fiu celibatar, care e avocat. Sper să vă cunoașteți în curând. Carlina ține tare mult să ți-l prezinte. Eu nu-l cunosc pe băiatul lor, dar taică-tu îl știe de când era student. Zice că e drăguț însă nu era prea entuziasmat să și-l amintească. După părerea lui, a moștenit  defectul mamei sale. E prea înclinat spre cazinouri și jocuri de noroc și pe deasupra un afemeiat.

- Oh, mamă! Nu obosești niciodată tu, să-mi cauți pretendenți? Râse distrată Desire.

Norocul meu, că fiul Gasparilor nu a reușit să-i intre la suflet lui tata! Slavă Domnului!

-Nu amore, de data aceasta nu eu eram în căutare de pretendenți pentru tine, ci Carlina te îndrăgește și crede că ai fi potrivită pentru Orlando al ei. Știi doar că eu cred în destin și dacă ceva nu e scris să se întâmple, nu se întâmplă. Răspunse simpatica Adeline, fiicei sale.

-Mamă, te sărut și închid că am un pic de treabă. Ciao!

- Te pup și eu tesoro mio! Ciao!

Convorbirea avută cu mama sa, îi făcuse bine și se simțea deja mai destinsă și mai calmă. Începu să gândească, că nu era bine că începuse să-și facă valiza, înainte de a fi vorbit cu mătușa Irene, să o avertizeze ce intenționează să facă și despre planurile sale actuale. Se ridică de pe divan și deschise larg fereastra de la salon, care dădea în terasa mare cu vedere către grădina umbrită de pinii marini și de magnolii, din marele parc al vilei. Se îndreptă către frigider și cu mișcări mai potolite, luă o carafă cu suc proaspăt de fructe, își umplu un pahar mare și ieși pe terasă, așezându-se pe unul din fotoliile împletite din răchită, din jurul mesei rotunde , cu paharul dinainte. Sorbea cu sete din băutura răcoritoare și își zicea în sinea ei :

,,Desire! Ce faci? Dumnezeule! Astfel nu vei reuși niciodată să depășești necazul care te-a lovit și vei continua să fii o pradă ușoară la cheremul dușmanilor tăi. De acum gata, nu mai ajută cu nimic să te învinuiești! Reacționează, cum bine zicea ceva mai devreme Maria Carla. Adună-ți toate forțele interioare și mobilizează-te să-ți revii, apoi fă-ți planul meticulos, punct cu punct, așa cum tata îți repetă de-o viață, că trebuie să procedezi în situații critice! Fă-ți curaj și pune-ți ordine în idei, dacă vrei să reușești, să realizezi ceva concret. Stabilește-ți obiectivele de atins și începe să le aplici în practică, pe rând, cu răbdare și calm concentrându-te pe ele și nu mai lăsa gândurile să o ia razna! Nu lăsa umbrele malefice să pună stăpânire pe mintea și sufletul tău, ca să nu înnebunești! Deci, valiza ar fi ultima pe listă și tu ai început tocmai cu făcutul ei,ceea ce nu-i deloc bine.

Iată ce trebuie să fac întâi: telefonez Vilmei și apoi mătușii Irene și stabilim de comun acord, când pot să merg acolo la dânsa ; Încerc apoi să dorm , căci mă simt într-adevăr obosită și un somn bun e ceea ce acum am nevoie ca să-mi recapăt forțele necesare pentru a înfrunta cele ce vor mai veni; Trebuie să mănânc ceva, că mă simt gata să mă prăbușesc din picioare; Caut o explicație plauzibilă pentru părinții mei să le justific decizia mea de a pleca departe de ei, să-mi caut un job și să trăiesc. Asta din urmă nu ar trebui să fie prea greu, căci e totuși o idee ce mi dă târcoale mai de multă vreme.

La cei care au abuzat de mine și erau la un pas să mă distrugă, mă voi gândi mai târziu, când voi fi în siguranță și nu voi mai constitui o pradă la îndemâna lor și un pericol pentru părinții mei și pentru cei ce m-au ajutat. Atunci voi avea grijă să-mi plănuiesc răzbunarea și ei vor trebui să plătească cu vârf și îndesat crima lor, căci altfel eu nu-mi voi mai găsi liniștea și nu mai pot trăi. Nenorocitul de Marco care și-a bătut joc de sentimentele mele și care m-a dat pe mâna a prietenului său, șacalul cel gras și slinos de Nicola care îmi întoarce toată ființa pe dos doar la gândul că m-a pângărit și a trepădușilor lui drogați, jur pe ce am mai sfânt, că țelul meu final va fi să-i fac să plătească, fiecare în parte așa cum merită și vor vedea că până la urmă, nimeni din cei ce au făcut rău unei Belmonte nu scapă fără să-și ia pedeapsa meritată! Așa să-mi ajute Dumnezeu!“

Jurământul acela, cu sine însăși, la făcut, dominată de o ură teribilă și rece, contra dușmanilor săi și în mod ciudat, sentimentul acesta pe care-l simțea ca o patimă ce-i răscolise sufletul, la fel de intensă precum patima iubirii, i-a dat o energie și o forță interioară care simțea că o vor conduce să înlăture orice obstacole și să împlinească orice lucru, oricât de greu, pentru ași putea atinge scopul final și ași stinge, acea răscolitoare dorință de răzbunare. Da, ura e un sentiment foarte puternic, la fel de mare ca iubirea. Ea simțea asta înlăuntrul său. Era ca un fel de drog. Se metamorfozase într-o altă persoană cu alte priorități, se înstrăina de cea ce fusese înainte.O schimbare radicală se petrecea înlăuntrul său. Acum se simțea matură, stăpână pe sine și nu se mai temea de nimic.

Mult mai liniștită s-a ridicat de la masa de pe terasă, a respirat cu nesaț răcoarea și miresmele parcului, simțind cum îi calmează focul din suflet și durerile ce le simțea încă în tot trupul, apoi i-a telefonat Vilmei, patroana restaurantului, zicându-și în sinea sa, că și fiul acesteia, e unul din mizerabilii de pe lista ei neagră. El însă nu a atins-o, dar era complice la ticăloșiile celorlalți și pentru asta va plăti. A vorbit cu Vilma și s-a scuzat pentru plecarea fără veste, de la propria petrecere, sugerându-i cu un ton ciudat să-și întrebe fiul, că el cunoștea bine motivul lipsei sale și ea nu putuse face altfel, din păcate. Mai mult, se arătă mirată de faptul că el nu o pusese la curent de motivul dispariției sale de la petrecere, cu ironie ciudată în voce. Vilma o asculta nedumerită și  plănuia în sinea ei să-l întrebe pe tâmpitul  de  Massimo, de ce nu o avizase despre cauza dispariției fetei de la propria petrecere, deși ea era convinsă, că el știa bine cauza. Își zicea Vilma cu obidă în suflet:

,,Dumnezeule! Maxim, fiul meu a devenit o mare pacoste pe capul meu. Mă distruge și pe mine și pe sine, cu dependența sa de droguri. Nu mai am un pic de liniște din cauza patimii lui, mi-a furat destui bani din încasările de la restaurant, e capabil să mă și bată și să mă ucidă în momentele de abstinență, dacă nu-i dau atunci când îmi cere, căci parcă devine nebun și nu mai judecă deloc. Trebuie să iau în calcul serios alternativa, ca până la urmă să vând și să mă retrag, înainte să se ajungă la o nenorocire. Nu mai am nici un control asupra situației. A început să și vândă droguri, pentru mafioții ăia care i le dau și lui și asta înseamnă că a luat-o deja pe o pantă în cădere de unde cu greu se mai poate întoarce. Ce mă neliniștește acum e faptul, că a încercat să vândă chiar în restaurant, din câte am aflat de la Ștefan. Mă pot trezi oricând cu poliția pe cap din cauza lui. La anii mei după o viață de muncă cinstită, am ajuns totuși în această situație oribilă. Cu ce oi fi greșit? Îl invidiez pe bietul bărbatu-meu că a murit și a scăpat de necazuri.”

Desire dădu un alt telefon mătușii sale Irene, sau sora Bernardette, cum îi cerea ea să i spună, pe numele său de călugăriță și spre ușurarea sa, ea îi răspunse imediat:

-Pronto! Mătușă, sunt eu, Desire!

-Ciao Desire, draga mea!Ce bucurie mare să te aud! Ce mai faci și cum de te-ai gândit la mine?

-Mă tot gândesc la tine mătușă! Nu-mi mai ies din minte invitația ta și vorbele ce mi le-ai zis acum două săptămâni.

- Ca să vezi cum e viața! Vrei să zici că te-au mișcat sfaturile mele? Mare și milostiv e bunul Dumnezeu și capabil să facă minuni! Acum două săptămâni mi se părea că discursul meu nu ți-a prea plăcut. Ce ți s-a întâmplat Desire, în acest interval de timp, de ți-ai schimbat părere? Chiar vrei să vii să mă vizitezi? Asta e o minune, fără urmă de îndoială.

-Da mătușă! Nu te bucuri? Cine știe, poate chiar îmi voi căuta un job prin acele părți! Ce zici de asta?

- Madonna misericordiosa! Tu mă lași fără cuvinte Sper că nu glumești! Ar fi minunat Desire! Ar însemna că Dumnezeu mi-a ascultat rugăciunile. Tatăl tău ce spune de asta?

-Încă nu știe! Mâine se întoarce din vacanță și îi voi da vestea, mătușă. Sunt decisă să vin. Să știi, că niciodată nu am vorbit mai serios!

-Spune-mi suora Bernadette, draga mea! Știi doar că m-am rupt de viața lumească și acum sunt o umilă slujitoare în oastea Domnului. Când să te aștept? Trebuie să-mi spui când sosești nepoată. Ce te-a determinat să iei această binecuvântată hotărâre? Eu te-am judecat greșit și acum mă căiesc. Nebănuite sunt căile domnului! Chiar îți vei căuta de lucru aici? Iartă-mă și să mă ierte bunul Dumnezeu că m-am îndoit de tine.! Acum sunt  tare fericită fericită de această veste.

-Da mătușă…suoră Bernardette! Te sun mâine iar și-ți spun exact când sosesc. Te pup!

-Ciao Desire!

   Suora Bernardette era tare surprinsă de vestea ce i-o dăduse nepoata sa. Decizia neașteptată a fetei era un mister și era decisă să afle cauza acestei mari schimbări de atitudine a nepoatei sale. Desigur că Bruno va fi la fel de nedumerit și surprins ca ea, însă nu se știe dacă va fi și și la fel de fericit, dacă-i adevărat că fata vrea să se stabilească prin părțile astea cu serviciul. Părea atât de sigur pe el acum două săptămâni, când a auzit convorbirea ei cu fata încât i-a spus că debitează aberații, crezând că Desire ar putea vreodată să-și dorească o viață altfel, decât ușoară. Ea și Bruno se asemănau în multe privințe, din punct de vedere al caracterului. Erau amândoi foarte determinați și dedicați muncii lor și nu dădeau înapoi în fața obstacolelor. Ea era motivată de marea sa încredere în puterea lui Dumnezeu și mânată de dorința sinceră de a ajuta pe cei nevoiași, în felul acesta crezând cu tărie că face să devină lumea aceasta un pic mai bună. Vărul său, Bruno era un om puternic încrezător în puterea sa de a domina și își datora marele succes în viață și în carieră unei inteligențe strălucite și pasiunii pentru munca de medic, aducând și el în felul acesta, alinare celor suferinzi. Fata pare că îi seamănă lui taică-su, e inteligentă are o pasiune pentru profesia sa, însă un caracter mult mai slab, mai nesigur…și o bunătate în suflet și o dulceață la fel ca a mamei sale. Îndrăzneala și curajul se pare totuși că nu-i lipsește așa cum crezuse ea inițial, dacă s-a decis să se rupă de cuibul cald al părinților și să-și croiască singură drumul în viață. Cred că Bruno va fi pe de o parte necăjit că ea pleacă, pe de altă parte însă, ar trebui să se mândrească, că ea a găsit curajul să-și ia viața pe cont propriu. Acestea erau reflecțiile sorei Bernardette în urma telefonului nepoatei sale.

După ce a vorbit cu mătușa sa, Desire se simțea mai ușurată și mai liniștită. Gândea în sinea sa, că acest lucru se datora pe de o parte, pentru că a luat o decizie bună și pe de altă parte, pentru că persoana mătușii, involuntar inspira o senzație de siguranță interioară, de stabilitate și forță, care se transmitea și celor care în vreun fel, veneau în contact cu dânsa.

I-a povestit mătușa însăși mai demult, cum s-a ales cu numele de ,,Bernardette” când a devenit călugăriță: ea a manifestat de tânără o mare dorință de a deveni misionară în Africa, pentru a da un ajutor real acelor copii sărmani lipsiți de mijloace de trai, de îngrijirea sănătății și de posibilitatea de a se instrui. Când a devenit călugăriță și a trebuit să fie botezată cu un nume nou, preotul ei care-i cunoștea aspirațiile i-a ales acest nume. Conotația numelui care e foarte veche, înseamnă ,,urs”și preotul spunea că i se potrivea foarte bine, astfel a fost numită ,,sora Bernardette”.

Desire și-a preparat o porție de ,,paste al pesto genoveze”, care îi plăceau mult, s-a străduit să le mănânce și apoi a hotărât să doarmă  ca să-și refacă forțele. Către seară, după câteva ore de somn bun, se simțea deja, mai bine. S-a apucat să-și pregătească valiza de drum și -a pus în ordine lucrurile pe care dorea să le ducă cu sine și când a terminat, a deschis laptopul său și a început să redacteze un curriculum vitae pe care l-a trimis în mai multe locuri, toate din nordul țării, departe de locul său natal.

Decizia sa era definitivă și nu lăsa loc de întoarcere. Dorea să-și construiască o viață diferită de cea de până acum, departe de tot ce-i amintea la tot pasul de propriile slăbiciuni și greșeli și departe de cei ce doreau să o distrugă, iar acesta era primul pas.

Va urma.

[Corina Militaru]

Am citit cu plăcere, dar cred că mai merge periat! :) Aștept continuarea!

[Sofia Sincă]

Am citit textul tău pentru tehnica scriitoricească. Nu pot să-mi spun părerea despre acțiune deoarece este a 8-a parte din Petrecerea nefastă, - titlurile se scriu cu litere mici - însă pot constata că ți-ai îmbunătățit mult scrisul. Frazele sunt mai ample, descrierile de asemenea, exprimarea în sine s-a schimbat în bine. Desigur, cu mult loc de îmbunătățire, adică de șlefuire, mai bine zis. Se cunoaște influența limbii italiene, datorită traiului tău în Italia (cum am dedus) însă trebuie să te căznești să arate bine în limba română, dacă ai ales să scrii așa.

Exemplu: lucrurile de trebuință strict necesare, gata să mă prăbușesc din picioare;- sună pleonastic. Din dorința de a explica cât mai mult cazi în păcatul pleonasmului. Era de ajuns, lucrurile strict necesare, sau gata să mă prăbușesc.

vocea a mamei, că nu era bine că începuse, - vocea mamei, că, că prea apropiate.

veni; Trebuie, - după punct și virgulă se scrie cu literă mică

pentru ași putea atinge scopul final și ași stinge, - a-și

Vilma a ascultat-o, - evită astfel de aliterații

a deschis laptopul său - este de ajuns, a deschis leptopul. Nu sunt bune frazele bombastice.

Cu speranța că nu am deranjat, te salut cu prietenie,

Sofy

[giurgiu maria]

Vă mulțumesc de trecere și comentariu doamna Corina Militaru și mă simnt foarte onorată de interesul acordat încercărilor mele literare! Cu  multă stimă și prietenie, Maria.

Vă mulțumesc  de trecere, comentariu și interesul acordat textului meu, doamna Sofy Sincă! Voi revedea  textul  și voi face rectificări.  Celelalte șapte episoade dinaintea acestuia, sunt toate postate, aici pe blog.Cu multă stimă și prietenie, Maria.