Romanță pentru puțin.

[Lucian Oltean]

Omul când moare, sufletul îi merge în rai dar când sufletul moare câte puțin, puținul unde merge?
Și bucuria și lacrimile și singurătatea și frumusețea și împlinirile și regretele și iubirile și dezamăgirile și… tot, el ?
Și alegerile ? Bunele alegeri într-u bună trăire cu doriri cu urări cu festiviste celebrări . Și câștigurile fără de câștig și dobândirile cu neplătită dobândă și ușile niciodată deschise din coridorul de viață? Al vostru Lucian.

[Ionica Serbov]

Tenebroase întrebări și foarte apăsătoare. Se pare că nu plecăm definitiv de aici până nu încheiem toate socotelile cu lumea cunoscută. Întrebările pot fi și ele astfel de socoteli. Am citit cu interes.

[Sofia Sincă]

Așteptăm răspunsuri de la dvs., părinte, la aceste întrebări, retorice. Cred că sunteți mai în măsură să răspundeți, decât să întrebați. Dvs. lucrați cu sufletele semenilor.

Sincer, aș dori un răspuns la aceste teme... motive.

Sofy

[Corina Militaru]

Important este să ne întrebăm, răspunsurile sunt undeva în adâncul nostru. Mulțumesc pentru provocare! :)

[Lucian Oltean]

Timpul vieții devine stăpânul absolut și nedrept al sufletului fragmentând în el icoana veșniciei biruitoare și aducând în schimb imaginea neliniștitoare a morții de fiecare zi. Tot într-o zi dar fărî de apus toate ale timpului legături vor fi diluate în meritul Patimilor transubstanțiate într-o fericită și beatifică stare. Vă mulțumesc pentru semnalarea greșelilor și mă străduiesc în rugăciune de iertare și luare în considerare a faptului că sunt tânăr în scris. Cu drag Lucian

[Sofia Sincă]

Prin urmare timpul este răspunzător pentru toate... Suntem supușii timpului, chiar fără a ne da seama. Da, este o idee interesantă și dreaptă. Doar Dumnezeu există în afara timpului și a spațiului. Omul este doar o iluzie a lui, a timpului. Noțiunea de veșnicie pentru noi muritorii este de asemenea o iluzie. Însă, cu Dumnezeu în noi, în fiecare putem visa la eternitate, fie chiar și după neființă. Știți ce am scris eu pe crucea unde este locul de veci al soțului meu? Veșnicind prin  patina timpului. În această idee, mi-a plăcut să cred, că în neființă nu va mai exista timp, iar eu, împreună cu soțul meu vom veșnici.

Mi-a plăcut răspunsul dvs.

Cu prietenie,

Sofy

[Lucian Oltean]

Mă bucur și mă întristez fiindu-vă alături în această "Via Crucis" cu timpul pe timp călcând într-u reîntregirea Tainei  în veșnicia iubirii. Cu drag Lucian

[Ion Lazăr da Coza]

Omul când moare, sufletul îi merge în rai dar când sufletul moare câte puțin, puținul unde merge?
Și bucuria și lacrimile și singurătatea și frumusețea și împlinirile și regretele și iubirile și dezamăgirile și… tot, el ?
Și alegerile ? Bunele alegeri într-u bună trăire cu doriri cu urări cu festiviste celebrări . Și câștigurile fără de câștig și dobândirile cu neplătită dobândă și ușile niciodată deschise din coridorul de viață? Al vostru Lucian.

=================

Omul, când moare, sufletul îi merge în rai, dar când sufletul moare câte puțin, puținul unde merge?
Și bucuria, și lacrimile, și singurătatea, și frumusețea, și împlinirile, și regretele, și iubirile, și dezamăgirile, și… tot, el?
Și alegerile? Bunele alegeri întru bună trăire cu doriri, cu urări, cu festiviste celebrări. Și câștigurile fără de câștig, și dobândirile cu neplătită dobândă, și ușile niciodată deschise din coridorul de viață?

Al vostru, Lucian.

====================

da Coza