De la Piaţa Romană, metroul a prins să se golească.. Era într-o duminică, după amiază, ceasul din staţie arăta ora patru şi deasupra pe pământ începuse să ningă. Vom avea un Crăciun frumos. mi-am spus, privind la puţinii călători, pe hainele cărora, primii fulgi ai iernii, brodaseră arabescuri efemere .
Când a intrat, nu am ştiut de prima dată , că este preot. Pentru mine a fost doar, o siluetă longilină, neagră, cu o haină lungă până în pământ şi o glugă trasă adânc peste frunte, Mi-a atras atenţia abia când a dat-o pe spate şi i-am văzut părul cărunt şi faţa luminată de ochii albaştri. A scuturat din cap, alungând cei câţiva stropi topiţi printre şuviţele rebele şi şi-a rotit privirea căutând un loc liber. Băncile erau aproape goale, putea să se aşeze oriunde, dar el a preferat, nu ştiu de ce, să se aşeze alături de mine, aşa cam la o persoană distanţă.
L-am privit pe furiş, încercând să nu-i tulbur intimitatea. Văzut din semiprofil, chipul său avea ceva din nobleţea plină de demnitate, a unei efigii romane, sporită de tonsura părului argintiu . Un popă catolic,un iezuit sau poate un franscian m-am gândit, nu puteam să-mi dau prea bine seama , dar asta nu avea prea mare importanţă. M-am lămurit după câteva minute, când a scos din diplomat un ziar împăturit, l-a desfăcut şi a început să citească. L‘OSSERVATORE ROMANO, am silabisit în lumina chioară a becului din tavan şi am zâmbit subţire, încă un misionar al Sanctităţii Sale, rătăcit prin eterna şi fascinanta Românie.
Piciorul stâng începuse să mă supere, semn că la noapte vremea avea să se înrăutăţească. După ce am trecut de Universitate, îl lăsasem demult pe papistaş în plata Domnului, apoi am ajuns la Unirii, şi eram cu gândul complet aiurea, când la microfon s-a anunţat că se inchid uşile şi urmează plecarea din staţie.
Când a urcat, cred că a forţat puţin intrarea, dar totuşi s-a agăţat, conductorul l-a văzut în oglindă şi a oprit rama, apoi a repornit cu o zgâlţâitură. Ajuns în vagon, omul a păşit clătinându-se, era vizibil beat, iar şocul pornirii, l-a proiectat în direcţia mea. S-a prins, ca prin minune,câteva secunde de o bară, apoi s-a lăsat să cadă greoi între mine şi preot. Mirosea a mahorcă şi a rachiu ieftin, iar canadiana de pe el, descusută la încheieturi, văzuse cu siguranţă vremuri mai bune. Nu era prea murdar, dar trăznea atât de tare a câine ud şi a gunoaie răscolite prin pubele, încât amândoi, şi eu şi popa am avut un moment de repulsie şi am dat să ne ridicăm. Am renunţat repede, metroul se mai aglomerase între timp şi în genunchi simţeam tot mai des săgeţi de durere.. Preotul, a ezitat şi el o clipă, dar a simţit privirile pasagerilor îndreptate asupra lui, aşa că a strâns ziarul şi s-a reaşezat oftând. Boschetarul l-a măsurat cu o privire tulbure şi a oftat la rândul său, parfumând aerul cu miros de basamac. A stat o clipă pleoştit, bâţâind din cap, gata să adoarmă,apoi faţa i s-a luminat. A scos din buzunar un pet de o jumătate, învelit într-o bucată de ziar, l-a clătinat la ureche, a zâmbit cleios, i- a deşurubat dopul şi a tras o duşcă lungă, leorpăind zgomotos. A făcut hârtia ghemotoc şi a vrut să o arunce sub banchetă, dar ceva, un titlu mai mare, i-a atras atenţia. A netezit foaia pe genunchi, apoi a început să citească, ţinând-o aproape de ochi şi i-am văzut sprâncenele ridicându- se a semn de nedumerire. S-a aplecat spre mine, încercând să mă bată pe umăr, m-am ferit şi atunci s-a întors spre preot şi l-a întrebat şovăind:
-Părinte, nu vă supăraţi, din ce cauză se îmbolnăveşte omul de artrită?
Am dat să intervin, dar spre surpriderea mea l-am auzit pe bătrânul slujitor al Domnului, răspunzând în. româneşte, într-o limbă curată, fără greşeală şi fără nici un pic de accent. Se transfigurase, se bucura că îşi poate folosi vocaţia misionară, găsise calea pe care oaia rătăcită de turmă putea să fie adusă înapoi.. Vorbea de parcă se afla în amvon:
-Artrita se capătă, fiule, din obiceiuri păcătoase, beţie, gânduri necurate şi preacurvie cu femei desfrânate! a minţit el cu bunăştiinţă.
Beţivul rămăsese pur şi simplu cu gura căscată. Pe obraji începuseră să-i curgă lacrimi mari, ca bobul de strugure, care se înnodau copilăreşte sub bărbie. Devenisem şi eu curios.
- Of, fir-aş al dracului, l-am auzit spunând, nu poate să fie adevărat.
- Ba este adevărul,adevărat, fiule, dar de ce vrei să ştii?
- Păi în jurnal, părinte, scrie că Papa este bolnav de artrită!
Cuvinte cheie :
Excelent! Foarte bine condusă povestea spre finalul neașteptat. M-am delectat. :)
Reverenţă distinsele mele Doamne pt laudele mult prea generoase pe care mi le aduceţi!
Un text curat și viu. Eu nu m-aș fi „legat” de personajul care apare în final, dar umorul degajat „face toți banii”.
Mi-a plăcut mult. Felicitări, domnule Mony!
Un text curat și viu. Eu nu m-aș fi „legat” de personajul care apare în final, dar umorul degajat „face toți banii”.
Mi-a plăcut mult. Felicitări, domnule Mony!
Bună!!! Bună tare!
O lecție de viață de la un scăpătat al sorții, dar și o poantă teribilă.
Domnule... chiar mă întrebam cum s-o sfîrși un asemenea text... dus pe la biserică. Însă nu și ajuns...
Și eu am citit cu încântare și am concluzionat la fel...
Sofy
Mulţumesc cu respect dna Sofy!
Sofia Sincă a spus :
Bună!!! Bună tare!
O lecție de viață de la un scăpătat al sorții, dar și o poantă teribilă.
Domnule... chiar mă întrebam cum s-o sfîrși un asemenea text... dus pe la biserică. Însă nu și ajuns...
Și eu am citit cu încântare și am concluzionat la fel...
Sofy
Sunteți fabulos, încă mai râd. Numai un dăruit poate plămădit un text la capătul căruia tu, cititorul, după ce te-ai încărcat cu emoție maximă, pendulând între revoltă și milă, te trezești complet descoperit, râzând în hohote. Felicitări din toată inima!
Prea mari elogii, meritate prea puţin de către autor.
Gabriela Grădinariu a spus :
Sunteți fabulos, încă mai râd. Numai un dăruit poate plămădit un text la capătul căruia tu, cititorul, după ce te-ai încărcat cu emoție maximă, pendulând între revoltă și milă, te trezești complet descoperit, râzând în hohote. Felicitări din toată inima!
ION LAZĂR da COZA - scriitor
VASILISIA LAZĂR - poetă, redactor-șef Revista Eminesciana, membră UZPR
ADMINISTRATORI-EDITORI
SOFIA SINCĂ - prozatoare
GABRIELA RAUCĂ (redactor promovare media) - poetă, redactor Radio ProDiaspora, redactor Revista Eminesciana, membră UZPR
ADA NEMESCU - poetă, artist plastic, redactor Revista Astralis și Revista Agora ARTELOR
CARMEN POPESCU (redactor promovare media) - scriitoare, redactor Radio Vocativ, redactor Revista Armonii Culturale, membră UZPR
AUGUSTA COSTIN (CHRIS) - prozatoare
MIHAELA POPA - poetă
PETRUȚ DAN (CĂMUI) - poet
BOLACHE ALEXANDRU - poet
MIHAI KATIN - poet
GRIG SALVAN - prozator, cantautor
Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:
1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie.
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
Pentru anul trecut au donat:
Gabriela Raucă - 400 Euro
Monica Pester - 600 Lei
Nuța Crăciun - 220 Lei
Maria Chindea - 300 Lei
Tudor Cicu - 300 Lei
Elisabeta Drăghici - 200 Lei
***
Pentru acest an au donat:
Maria Chindea - 200 Lei
Monica Pester - 300 Lei
© 2025 Created by Ion Lazăr da Coza. Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor