Scrisoarea a II-a - Al doilea ”El”

[Burlui Maria Teodora]

Dragă domnișoară,

 

Se pare că dumneavoastră reușiți să faceți din ce în ce mai multe lucruri pe care alte persoane nu au reușit să le facă în cei douăzeci și ceva de ani pe care-i am pe acest pământ.

V-ați dorit scris ? Poftiți, vă ofer ceea ce v-ați dorit, aici și acum, însă înainte de a începe corpul principal al acestui text doresc a face anumite precizări. Aceasta se dorește a fi o tentativă de scrisoare. Totuși, cum firea mea este încă veselă și copilăroasă, în ciuda vârstei mele, voi așterne pe hârtie un monolog care se recomandă a fi sincer și neserios.  Scrisul meu este brut și nefinisat, pe alocuri necioplit, dacă-mi permiteți această umilă comparație,  deși mie îmi face plăcere mai mult mesajul pe care o să-l ofere.

Ca fire sunt o persoană organizată, căruia îi place să fie foarte structurat în ceea ce face, dar pentru dumneavoastră voi încerca să păstrez o anumită fluiditate în informațiile pe care le voi nota.

Cum aș putea începe ?

Sincer să fiu nu mă pot gândi decât la întrebarea pe care probabil v-o puneți în această clipă, pe măsură ce citiți aceste rânduri dezordonate : "De ce ?" De ce scriu ? M-aș putea limita la un răspuns mediocru și anume : pentru că îmi place. Dar aleg să vă mai ofer câteva informații pe care consider că le-ați găsi amuzante sau chiar poate interesante. Scriu pentru că în altă viață am fost artist. Pentru că-mi plac cuvintele și pot privi dincolo de perfecțiunea literelor care le constituie. Pentru că mă exprim ușor și mă caracterizează.

Mă gândesc să vă mai povestesc câte ceva din trecutul meu, dar cu sinceritate afirm că nu prea mai am ce. De câte ori ne-am revăzut am cam povestit tot ceea ce era de povestit, așa că voi încerca altceva de această dată. O să vă spun câteva lucruri pe care nu cred că am avut prilejul a le discuta. Puteți fi liniștită, deoarece nu este nimic ciudat sau ieșit din comun în faptele pe care am decis să le las ca surpriză pentru o ocazie mai specială.  Lucrurile importante le știți deja datorită acestor două luni în care am corespondat.

Sunt foarte liniștit în  general, dar mai ales când am la dreapta mea persoana cea mai importantă pentru mine. Chiar dacă plouă sau viscolește, tună sau fulgeră, atât timp cât ea se află la locul ei, totul este așa cum trebuie să fie și eu mă declar o persoană împăcată. Îmi face o nespusă bucurie…

Ce să mai vorbesc… ce să mai vorbesc… Mă gândeam că ar trebui să vorbesc, măcar puțin, și despre dumneavoastră, dar cum eu mă consider un critic sau măcar unul în devenire, nu aș reuși să scot în evidență decât anumite fapte care le consider neobișnuite. Însă sunt prea fascinat de persoana dumneavoastră în acest moment și de aceste rânduri sincere, încât simt nevoie să vă menționez, din nou, că-mi place totul în ceea ce vă privește.

Cel mai probabil v-am spus că vă voi povesti ce fericire îmi aduceți atunci când spuneți acele cuvinte atât de dragi mie. Sigur știți la ceea ce mă refer, așa că nu voi face precizări concrete pe această foaie de hârtie, deoarece nu-mi doresc să ajungă prin mâini nefericite și curioase, iar ele să ne afle secretele atât de ușor.

Eu sunt un ciudat. Fiind mai special, cum îmi place să mă numesc uneori, am nevoie doar de câteva persoane care să-mi fie aproape. Când îmi spuneți acele lucruri  simt că nu mai am nevoie de nimic și de nimeni altcineva, iar faptul că sunt necesar mă face fericit. Și tot aici… faptul că nu (mai) sunt singur și felul (unic) în care mă faceți să simt că vă pasă de această ființă, plusează, mărind sentimentul și liniștindu-mă în general.

Aștept cu nerăbdare să vă întâlnesc, din nou, și-mi doresc să ne revedem cât mai curând posibil.

"Am văzut, m-am certat.

Am răbdat, mi-a plăcut.

Am scris, i-a plăcut.

Am visat, am uitat a doua zi.

Am așteptat, s-a meritat.

Aștept, se merită în continuare.

Ce mă hrănește?"

Sunt curios ce puteți a născoci.

Este destul de târziu acum și din acest motiv aș dori să închei aceste rânduri.

Ca și încheiere doresc să vă urez "La mulți ani!", să vi se împlinească toate dorințele și să aveți parte numai de fericire în viață.

Sper din suflet că vom mai apuca o zi (sau poate mai multe zile) de naștere împreună… cine știe ?

 

 

P.S.1 : Ce petală este aceasta ?

P.S.2 : E doar un mic început. Cine știe ce vă rezervă viitorul.

P.S.3 : Nu știu în ce stare a ajuns acea petală la dumneavoastră, dar tot ceea ce vreau să mai spun este faptul că am oferit-o din suflet.

[Sofia Sincă]

Nu am aflat nimic nou... doar tatonări. Stilul, secolul XIX.

a fi sincer și neserios. - sincer și neserios? Mi se pare prea mult... indiferent cât de rebel poți fi.

Aceleași atențiuni către punctuație.

Am citit,

Sofy

[Corina Militaru]

Am citit ambele scrisori. Sunt parte din ceva mai mare? Dacă da, aștept să văd ansamblul. :)

[Ion Lazăr da Coza]

Deja protagonistul mi se pare cu o câtime mai inteligent față de cel din prima scrisoare!...

da Coza

[bolache alexandru]

Am citit amândouă scrisorile aștept să vedem ce va mai fi...

[Burlui Maria Teodora]

Mulțumesc și o să mai recitesc textul pentru a corecta greșelile.

Sofia Sincă a spus :

Nu am aflat nimic nou... doar tatonări. Stilul, secolul XIX.

a fi sincer și neserios. - sincer și neserios? Mi se pare prea mult... indiferent cât de rebel poți fi.

Aceleași atențiuni către punctuație.

Am citit,

Sofy

[Burlui Maria Teodora]

Mulțumesc! Da, scrisorile sunt parte din cea mai mare și se doresc a fi texte scrise de bărbați diferiți pentru aceeași femeie. 

Corina Militaru a spus :

Am citit ambele scrisori. Sunt parte din ceva mai mare? Dacă da, aștept să văd ansamblul. :)

[Burlui Maria Teodora]

Pentru că este cu totul și cu totul altă persoană. Iar nivelul celor doi este diferit. 

Ion Lazăr da Coza a spus :

Deja protagonistul mi se pare cu o câtime mai inteligent față de cel din prima scrisoare!...

da Coza

[Burlui Maria Teodora]

Mulțumesc că v-ați făcut timp pentru aceste două texte!

bolache alexandru a spus :

Am citit amândouă scrisorile aștept să vedem ce va mai fi...