Paşii se răreau din ce în ce mai mult şi o dorinţă de abandonare în zăpada pufoasă şi alba ca un aşternut puse stăpânire pe întrega ei fiinţă; se lăsă moale şi se prăbuşi, se lovi la cap şi lăsă să îi scape un strigăt de durere care rabufni dincolo de vis şi o trezi din somnul agitat; avea capul greu, parcă băuse fără măsură, ochii umflaţi de plâns şi încă nu înţelegea liniştea aceea prevestitoare de nelinişte şi primejdie. Ca un animal hăituit se ridică şi luă o poziţie de pândă, aproape instinctiv, fără să conştientizeze că era în camera ei şi adormise printre lacrimi şi suspine. Liniştea grea o lovi în moalele capului şi o trezi la realitatea crudă şi primejdioasă: Alex băuse din nou, era beat mort; venise acasă plin de sânge, în patru labe şi aprope spărsese uşa:
-Unde eşti, tanti? O, ai venit de la servici?
-Alex, este ora zece noaptea, cum să fiu la servici?
-Aşa? O, piticule, nu ai adormit? o întrebă pe cea mică, care se ţinea de poalele Valeriei, speriată de sângele care se scurgea din partea stângă a feţei lui Alex. Avea multe vânătăi peste tot; era murdar şi se sprijinea de canatul uşii bălăngănindu-se gata, gata să se prăbuşească. Beatrice începu să plângă încet şi Valeria o trimise cu blândeţe în camera ei:
-Du-te, scumpa mea la desene! Te lasă mama să te mai uiţi un pic, da?
-Da, mami, dar mi-e frică de tati!
-De ce, tati, ţi-e frică? Tata te iubeşte mult şi te duce la vapor. Vii cu tata?
-Alex, unde vrei s-o duci pe viforul ăsta? Nu-i mai promite copilului degeaba! Lasă că e timp să vadă vaporul!
-Sigur, numai tu comanzi în casa asta! Tu, tu, deşteapta lumii! Eu nu am voie să zic nimic.
-Alex, nu este aşa! De ce vorbeşti aiurea? Hai, mai bine să te speli, că ai speriat copilul!
-Io? Copilul? Poate pe tine, sensibilo!
-Tati, te-a speriat tata? bolborosi către Beatrice care se ascunsese în spatele Valeriei şi suspina înfundat, de teamă.
-Beatrice, vino la tata!
-Lasă fata în pace, te rog frumos!
-Hai cu tata la vapor!
Valeria luă fata în braţe şi o duse repede în camera ei, apoi ieşi şi încercă să-l ajute să meargă la baie.Era greu şi nu-şi mai putea urni picioarele. Se târî singur până în sufragerie şi se trânti pe jumătate, pe canapea. Valeria începu să plângă şi să se teamă; observă cum bărbatul ei aduna încruntările pe frunte şi furia începea să-i iasă prin toţi porii; oare ce o fi în capul lui, apucă Valeria să gândească înainte de a-l vedea cum ţâşneşte prin faţa ei drept în bucătărie la frigider; luă sticla de pălincă şi o gâlgâi ca beţivii neatingând-o de buze.
-Opreşte-te, pentru numele lui Dumnezeu, că sperii copilul ăla nevinovat! Ce ai cu noi? De ce faci asta? Abia ai venit şi în loc să stai cu noi, să mergem undeva să ne distrăm ca o familie, tu umbli prin cârciumi şi vii beat şi plin de sânge. Doamne, cu ce am greşit?
Nici nu băgă de seamă când o împinse cu cotul. Se prăvăli peste aragaz şi se lovi rău la cap...o ameţeală plăcută o cuprinse. Apucă să meargă până la patul din dormitor şi căzu pe pat.
Acum îşi amintea perfect totul; liniştea din casă o trezi din filmul amintirilor de groază, nici primele şi nici ultimile, gândi ea.
Beatrice, unde era Beatrice? Doamne, nuuuu!
Căută înebunită peste tot, în timp ce striga disperată; afară era viscol, ningea, zăpada era cât casa şi pustiul din oraş parcă prevestea nenorociri neştiute.
Într-o pauză de luciditate îşi aduse aminte cum o îmbiase Alex pe Betty să meargă la vapor. Înţelese totul într-o fracţiune de secundă. Puse mâna pe telefon şi sună:
-Naşicu'? Sărut-mâna, Valeria sunt. Ajută-mă, te rog! Sunt disperată! Alex a luat-o pe Beatrice şi a dus-o la vapor cu şalupa. Vaporul e în radă şi afară e ...Năşicule, nu mai pot, mor! Te rog!
-Finuţă, stai liniştită!
-Dacă s-a întâmplat ceva? Of, Doamne, nu mai rezist!
-Valeria, gata! Sun imediat şi o să îţi aducă fata un subaltern de-al meu. Naşul era căpitanul portului.
În noaptea aceea Valeria a albit brusc şi s-a îmbolnăvit instantaneu de atacuri de panică, până şi-a văzut copilul în braţe, care nu mai contenea să povestească aventura ei:
-Mami, erau nişte valuri uite aşa de mari şi sărea apa pe noi, ştii! Era ca în leagăn.
Valeria îşi gusta lacrimile şi râdea a nebunie sărutându-şi fetiţa peste tot...
-Mami, dar de ce plângi?
-De fericire, mami, de fericire!
Vântul striga a jale şi lovea în uşi şi geamuri cu o revoltă la fel de puternică ca a Valeriei împotriva destinului ei...Dar, mâine e o altă zi!
Cuvinte cheie :
Amintiri triste ce ţi-au marcat profund existenţa atăt de frumos descrise !
Citit cu mare drag, Dan
Cruntă întâmplare! Adevărată dramă de viaţă. Am auzit cât de dificilă este conveţuirea lângă un marinar. Marinarii şi minerii când ies din şut nu fac altceva decât să bea. Şi desigur creierul îmbibat în alcool pierde raţiunea şi se scapă de sub control totul. Însă intervine veşnica întrebare: de ce? De ce se convieţuieşte lângă un astfel de bărbat care pune viaţa întregii familii în pericol? Desigur răspunsul îl ştie doar femeia care e prinsă în acest angrenaj.
M-aş bucura să fie ficţiune.
În rest, textul este foarte bine scris, întâmplarea redată cu amplitudinea pe măsura faptelor, încât incită la spirit de frondă, compasiune.
Cu pritenie, Sofy!
Am trecut printre valuri, alături de tine, Vio! Cât de bine ai surprins stările personajelor tale!
Cu prețuire,
gina
Felicitări!
servici > serviciu
Dacă revizuieşti, prin prisma atenţionărilor mele precedente, această scriere, ea poate atinge perfecţiunea.
Violetta, descopăr în tine o prozatoare talentată, pe cât de talentată eşti ca poetă... Dacă nu cumva...
Ştiu că avem pe acest site prozatori de soi. Timpul e cel ce nu mă lasă ca să mă desfăt cu scrierile lor!
Îmbrăţiări,
da Coza
ION LAZĂR da COZA - scriitor
VASILISIA LAZĂR - poetă, redactor-șef Revista Eminesciana, membră UZPR
ADMINISTRATORI-EDITORI
SOFIA SINCĂ - prozatoare
GABRIELA RAUCĂ (redactor promovare media) - poetă, redactor Radio ProDiaspora, redactor Revista Eminesciana, membră UZPR
ADA NEMESCU - poetă, artist plastic
CARMEN POPESCU (redactor promovare media) - scriitoare, redactor Radio Vocativ, redactor Revista Armonii Culturale, membră UZPR
AUGUSTA COSTIN (CHRIS) - prozatoare
MIHAELA POPA - poetă
PETRUȚ DAN (CĂMUI) - poet, cantautor
BOLACHE ALEXANDRU - poet
MIHAI KATIN - poet
GRIG SALVAN - prozator, cantautor
Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:
1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie.
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
Pentru anul trecut au donat:
Gabriela Raucă - 400 Euro
Monica Pester - 600 Lei
Nuța Crăciun - 220 Lei
Maria Chindea - 300 Lei
Tudor Cicu - 300 Lei
Elisabeta Drăghici - 200 Lei
***
Pentru acest an au donat:
Maria Chindea - 200 Lei
Monica Pester - 300 Lei
© 2024 Created by Ion Lazăr da Coza. Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor