După ce copiii treceau pe la fiecare familie cu colindiţa şi îşi împărţeau banii, se retrăgeau la casele lor şi aşteptau cu nerăbdare în sânul familiei sosirea grupurilor de colindători mari.
Grupurile de colindători mari erau formate din 6-14 persoane. De regulă se strângeau cât mai mulţi deoarece colindele erau lungi şi pretenţiile gazdelor deosebite, încât ca să nu obosească şi să nu răguşească, ceea ce ar fi periclitat calitatea cântecelor, grupul se împărţea în două subgrupuri numite PEUCI. În afară de colinda de la fereastră când intrau în gospodăria omului şi cea de la plecare, celelalte colinde le cântau pe strofe, pe rând. O strofă o cânta o peucă, apoi următoarea strofă cealaltă peucă şi aşa mai departe până terminau colinda respectivă. Între cântări luau o scurtă pauză, timp în care schimbau cuvinte cu gazdele, serveau prăjituri şi cozonac sau câte un pahar cu vin sau cu ţuică de cele mai multe ori fiartă ca să-i încălzească când ieşeau afară în ger.
Vom lua ca model de desfăşurare al acestui ritual pe cel mai vechi grup care a funcţionat în Brezoiul propriu-zis, cel condus de Tică Tudoran şi coordonat de Ion Lăcătuşu zis şi Baronu. Diferenţa de vârstă între cel mai bătrân şi cel mai tânăr era pe acea vreme de vreo 30 de ani. Aşa se făcea trecerea treptată şi preluarea ştafetei fără ca grupul să se destrame, ci să fie în permanenţă reîmprospătat şi cu un repertoriu mereu îmbogăţit. Din grup mai făceau parte Gică Gurgui, Ion Berbece, Achim Berbece, Gheorghe Borcan, Spiridon Florea, Mircea Vărăticeanu, Petrică Ungureanu, Nelu Efrim, Trache Vărăticeanu şi Nelu Fuerescu. Dintre membrii acelui grup doar doi mai sunt în viaţă, cei mai tineri pe vremea aceea, Mircea Vărăticeanu şi Nelu Fuerescu.
De regulă începeau colindul de la Gura Lotrului (confluenţa cu Oltul) şi înaintau către Brezoi, trecând pe la fiecare gospodărie în parte, continuau pe Valea Satului şi terminau pe Vultureasa.
Colindul de la poartă era diferit înainte sau după miezul nopţii.
Astfel la poartă, la uşă sau fereastră se cânta înainte de miezul nopţii, colindul uzual:
Scoală, scoală ăl domn bun
Scoală, scoală domnuri bune, Lerui Doamne!
C-a trecut de miez de noapţi
Cântătorii şi-au cântat Lerui Doamne!
Popa-n toacă că şi-a dat,
Zori dalbe revărsară Lerui Doamne!
Din ziori soare răsar,
Şi soarele-i în trei raze. Lerui Doamne!
Din una rază drum de rază
Razmă-n vărful munţilor Lerui Doamne!
Prin crucile brazilor,
Doilea rază drum de-o rază Lerui Doamne!
Razmă-n poala codrului
Prin târlele oilor Lerui Doamne!
Dau în jocul mieilor
Treilea rază drum de-o rază Lerui Doamne!
Razmă-n cruci dalbe fereştri
Din fereastră intră-n casă Lerui Doamne!
Şi din casă-n masa toată
Ceşti domni buni se deşteptară. Lerui Doamne!
Lor prea bine le părea,
Frumos casa luminară Lerui Doamne!
Frumos masa-mpodobea:
C-o vadră de vin pe masă Lerui Doamne!
Şi-un colac de grâu curat
C-o coastă de godinac Lerui Doamne!
Şi cu-o mână de florinţi,
De florinţi de bani mărunţi Lerui Doamne!
De florinţi de bani mărunţi
Sus în vestea lui Hristos, Lerui Doamne!
Să-mi fiţi domni buni sănătoşi!
În cazul că se trecea de ora de la miezul nopţii se cânta colindul:
Voi ziori de ziuă
Voi ziori de ziuă nu vă revărsaţi Voi ziori de zi
Că noi n-am somnat şi am tot umblat Voi ziori de zi
Şi ne-am întâlnit c-o babă bătrână Voi ziori de zi
Cu-o babă bătrână cu brâul de lână Voi ziori de zi
Cu brâul de lână de păr de cămilă Voi ziori de zi
Şi ne-a întrebat de-un fiu al ei Voi ziori de zi
- Nu cumva aţi văzut pe unde-aţi trecut Voi ziori de zi
De-un fiuţ al meu, de-un fiuţ al meu Voi ziori de zi
Lezne de-al cunoaşte, lezne de-al cunoaşte Voi ziori de zi
Perişorul lui pana corbului Voi ziori de zi
Ochişorii lui două mure coapte Voi ziori de zi
Coapte de răcoare, ne-atinse de soare Voi ziori de zi
Coapte la pământ, ne-atinse de vânt Voi ziori de zi
Feţişoara lui coală de hârtie Voi ziori de zi
Logofătul scrie, ziua-n primărie Voi ziori de zi
Mustăcioara lui spicul grâului Voi ziori de zi
- Ba l-om fi văzut, nu l-am cunoscut Voi ziori de zi
Voi ziori de ziuă nu vă revărsaţi! Voi ziori de zi
Dar şi aceste colinduri de la poartă difereau în funcţie de starea familiei respective. Dacă era de neam ales şi bogată se cânta:
Sub umbriţă de portiţă
Sub umbriţă de portiţă Dormoş, dormoş mari boieri,
Frumos mai dorm mari boierii, Dormoş, dormoş mari boieri,
Cu cocoane lângă ei Dormoş, dormoş mari boieri,
Cu pistoale la picioare, Dormoş, dormoş mari boieri,
Şi cu-n stol de porumbei, Dormoş, dormoş mari boieri,
Porumbeii ghioroiară, Dormoş, dormoş mari boieri,
Boierii nu se deşteptară Dormoş, dormoş mari boieri,
Ghioroiară a doua oară, Dormoş, dormoş mari boieri,
Boierii că se deşteptară, Dormoş, dormoş mari boieri,
Frumos casa luminară Dormoş, dormoş mari boieri,
Frumos masa-mpodobiră: Dormoş, dormoş mari boieri,
C-o vadră de vin pe masă, Dormoş, dormoş mari boieri,
Cu-un colac de grâu curat, Dormoş, dormoş mari boieri,
C-o coastă de godinac. Dormoş, dormoş mari boieri,
Şi c-o mână de florinţi, Dormoş, dormoş mari boieri,
De florinţi de bani mărunţi. Dormoş, dormoş mari boieri,
Sus în vestea lui Hristos, Dormoş, dormoş mari boieri,
Să-mi fiţi domni buni sănătoşi!
Dacă la gospodăria unde ajungeau gazda avea o casă nouă sau o renovase capital, înainte de miezul nopţii colidătorii îi cântau:
Nalte sunt, frumoase sunt
Nalte sunt, frumoase sunt, Domnului Domn, Domn din cer!
Sus cu roşu acoperit,
Prin năuntru zugrăvite. Domnului Domn, Domn din cer!
Pe afară-s poleite,
Dar cu ce mi-s poleite? Domnului Domn, Domn din cer!
Cu de aur şi de-argint,
La papuci galbeni-mpletiţi, Domnului Domn, Domn din cer!
Pe la fini, pe la vecini,
Pe la fini te-am dăruit, Domnului Domn, Domn din cer!
Pe la fini, pe la vecini,
Pe la fraţi, pe la fârtaţi Domnului Domn, Domn din cer!
Pe la fraţi, pe la fârtaţi
Şi mă dor, Doamne mă dor Domnului Domn, Domn din cer!
Braţele şi palmele.
La papuci galbeni-mpletiţi, Domnului Domn, Domn din cer!
Pe la fini i-am dăruit,
Pe la fini, pe la vecini, Domnului Domn, Domn din cer!
Pe la fraţi, pe la fârtaţi,
Pe la fraţi, pe la fârtaţi Domnului Domn, Domn din cer!
Şi mă dor, Doamne mă dor
Palmele şi deştele, Domnului Domn, Domn din cer!
Mă sui Doamne la cer
Găsâi raiul de-ncuiat Domnului Domn, Domn din cer!
Şi-ncă raiul descuiat
Dar prin rai ce mai văzui? Domnului Domn, Domn din cer!
Văzui vin şi mese-ntinse,
Şi-ncă şi făclii aprinse, Domnului Domn, Domn din cer!
Şi-ncă şi pahare pline
Lângă-al meu e ca şi-al tău, Domnului Domn, Domn din cer!
Ca-aşa-i Bunul Dumnezeu,
Busuioc verde pe masă, Domnului Domn, Domn din cer!
Să-mi fi gazdă sănătoasă!
În toate aceste cazuri de la poartă, uşă în cazul blocurilor, sau la fereastră întreg grupul de colindători cânta la unison. Dacă gazda era mai săracă şi nu ieşea afară, colindătorii după ce-şi terminau cântecul se deplasau la casa vecină şi aşa mai departe. Gazdele care doreau să-i primească, şi aceştia erau în majoritatea cazurilor, ieşeau afară şi după ce grupul îşi termina cântecul îi poftea în casă la masă. După cuvenitele urări de bine, de o parte şi de alta a gazdei şi a musafirilor, grupul se împărţea, după o regulă dinainte stabilită, în două peuci (grupuleţe) şi îşi începeau repertoriul, o peucă cânta o strofă, apoi a doua peucă a doua strofă şi aşa până la finalul colindei. Repertoriul din casă se începea cu un cântec de masă:
Dinaintea acestor case
Di-naintea acestor case, Hoi lerui, Doamne!
Născutu m-am, crescut-am,
De-am trimis al doilea perii Hoi lerui, Doamne!
Din trupini întrupinaţi,
De zmicele sus la stele, Hoi lerui, Doamne!
De vârfuri mai sus la nori
Sub umbriţă-s patru pomi Hoi lerui, Doamne!
Frumoasă masa-i întinsă
Întinsă-i masă de mătase Hoi lerui, Doamne!
Cu ciucuri de boarbafir
Iar la masă cine şade, Hoi lerui, Doamne!
Iar la masă cine şade?
La întâiul colţ de masă Hoi lerui, Doamne!
Şade Bunul Dumnezeu!
La al doilea colţ de masă Hoi lerui, Doamne!
Şade Ioan, Sfântul Ioan,
Nănaşul lui Dumnezeu, Hoi lerui, Doamne!
Nănaşul lui Dumnezeu!
La al treilea colţ de masă Hoi lerui, Doamne!
Şade bătrânul Crăciun!
La al patrulea colţ de masă Hoi lerui, Doamne!
Şade gazda aceşti domni buni
Şi mi-şi bea şi mi-şi petrec Hoi lerui, Doamne!
Şi închină dintr-un pahar,
Dintr-un pahar galben de aur Hoi lerui, Doamne!
Ce mi-l ţin de oaspeţi buni,
Oaspeţi buni, oameni bătrâni Hoi lerui, Doamne!
Cum e Bunul Dumnezeu
Şi cu Ioan, Sfântul Ioan Hoi lerui, Doamne!
Nănaşul lui Dumnezeu
Şi cu bătrânul Crăciun. Hoi lerui, Doamne!
Şi cu gazda aceşti domni buni,
Sus în vestea lui Hristos, Hoi lerui, Doamne!
Să-mi fiţi domni buni sănătoşi!
După o scurtă pauză grupul colindă gazdele, soţul şi soţia, după ce în prealabil, în caz că nu le ştia numele mic, îi întreba cum se numesc:
Colindul gazdei
Face (nume soţie) de-o cetate Dragi domnele!
Şi n-o face cum se face
Şi-o zideşte împărăteşte Dragi domnele!
Cum ca ea nu mai este,
În mijlocul de cetate Dragi domnele!
Este-un brad mare minunat
Şi de poale cam lăsat Dragi domnele!
Iar de poala bradului,
Este-un leagăn de mătase Dragi domnele!
Iar în leagăn cine şade?
Şade Maria de ochi-şi negri Dragi domnele!
Ce coase şi dichiseşte
La marame împărăteşti Dragi domnele!
La gulere fraţilor,
La mâneci cumnatelor Dragi domnele!
La mâneci cumnatelor
Căci drumeţ pe drum că trece Dragi domnele!
În ochi negri el şi-o vede.
(nume soţ) vodă pe drum trece, Dragi domnele!
În ochi negri el şi-o vede.
Şi din gură că-i grăiră, Dragi domnele!
Vinde-mi mie a cetate
Cea cetate cea livadă Dragi domnele!
Că-ţi dau multă bogăţie
Că-ţi dau sate cum-cum sate Dragi domnele!
Şi moşii cu slobozi
Mie Doamne să nu-mi dai Dragi domnele!
Să nu-mi dai acelea toate
Mie Doamne să îmi dai Dragi domnele!
Cel voinic de-asar din poartă,
Ţinea poarta cu spatele, Dragi domnele!
Zidurile cu umerii
Şi zâmbrele cu sprâncene Dragi domnele!
Cum ca ia nu mai este
Unde sunt ei feţi frumoşi? Dragi domnele!
Ei să-mi fie sănătoşi!
Dacă la familia la care au ajuns stăpânul este slujitor al Domnului la biserică se cântă colindul de masă pentru preot:
Colea-n jos pe vale-n jos
Colea-n jos pe vale-n jos Hoi ler hoi dai lerui Doamne!
Pare-un soare că răsar.
Nu e soare răsărit Hoi ler hoi dai lerui Doamne!
Şi-i o dalbă mănăstire
Nouă uşi, nouă altare, Hoi ler hoi dai lerui Doamne!
Iar în ea cine slujea?
Slujeau nouă popi bătrâni, Hoi ler hoi dai lerui Doamne!
Şi-ncă şapte diaconici,
Şi-ncă cinci de grămătici. Hoi ler hoi dai lerui Doamne!
Şi-ncă cinci de grămătici.
Grăi cel popă bătrân, Hoi ler hoi dai lerui Doamne!
Către micul grămătic:
Ia tu mice grămătice Hoi ler hoi dai lerui Doamne!
Ia ciocanul într-o mână
Şi psaltirea în cea mână Hoi ler hoi dai lerui Doamne!
Şi te suie în clopotniţă
Şi începe de-a toca. Hoi ler hoi dai lerui Doamne!
Clopotele-a tărăgănara,
Să facem de-o mică slujbă. Hoi ler hoi dai lerui Doamne!
Mica slujbă cine-ascultă?
Ascultă, Maica Precistă, Hoi ler hoi dai lerui Doamne!
Cu fiiuţul ei din braţe
Maica plânge, fiul zice: Hoi ler hoi dai lerui Doamne!
- Ce-ai tu Maică de tot plângi?
- Cum eu Maică să nu plâng Hoi ler hoi dai lerui Doamne!
Căci pe tin s-au lăudat
C-au să mi te răstignească, Hoi ler hoi dai lerui Doamne!
Şi-au să mi te tot muncească.
- Taci tu Maică nu mai plânge, Hoi ler hoi dai lerui Doamne!
Căci eu Maică m-oi lupta
Cu înaltul cerului Hoi ler hoi dai lerui Doamne!
Cu largul pământului.
Maică lacrimile tale, Hoi ler hoi dai lerui Doamne!
Grele sunt ca pietrele
Şi ard ca focurile Hoi ler hoi dai lerui Doamne!
Şi ard ca focurile.
Sus în vestea lui Hristos Hoi ler hoi dai lerui Doamne!
Să fiţi părinte sănătos!
Dacă respectiva gazdă are copii îi întreabă cum îi cheamă şi se cântă colindul de fată:
Pleacă (Nume fiică) la fântână
Ia (Nume) vadra-n cap Ceti, cetioară dragă!
Şi mi-s pleacă la fântână,
La fântâna din lucet Ceti, cetioară dragă!
Unde curge apa-ncet,
Apa-n vadră că lua, Ceti, cetioară dragă!
Şi-napoi că se-ntorcea
Cu pantofii tropăia, Ceti, cetioară dragă!
Cu fustiţa-n vânt trăgea.
Trei voinici o întâmpina, Ceti, cetioară dragă!
Trei voinici o întâmpina,
Primul ce-i lua măr din sân, Ceti, cetioară dragă!
Ea din greu îl blestema
- Putrezirea-i ca dânsul, Ceti, cetioară dragă!
Putrezirea-i ca dânsul.
Doilea ce-i lua inel din deşti, Ceti, cetioară dragă!
Ea din greu îl blestema:
- Petrece te-ai prin dânsul, Ceti, cetioară dragă!
Petrece te-ai prin dânsul,
Treilea ce-i lua cununa: Ceti, cetioară dragă!
Ea din greu îl blestema
- Cununate-ai cu dânsa, Ceti, cetioară dragă!
Cununate-ai cu dânsa.
Unde-i (Nume) cea frumoasă, Ceti, cetioară dragă!
Ea să fie sănătoasă!
În cazul că gazda avea fată în casă le da colac de grâu şi grupul făcea urarea colacului de grâu.
Dacă gazda are şi fecior se cântă şi colindul de băiat:
Colindul băiatului gazdei
Sub aripa cerului, Florile dalbe!
Pare-un soare că răsare,
Nu e soare răsărit Florile dalbe!
Şi e (nume fiu) de-a călar,
Pe-un cal năzdrăvan Florile dalbe!
Şi-n mână c-un buzdugan.
Calul zboară şi nechează, Florile dalbe!
Bolta cerului brăzdează.
Se-ndreaptă spre casa lui, Florile dalbe!
Ca să cânte Domnului
Cântece de bucurie Florile dalbe!
Şi de mare veselie.
C-azi e seara lui Ajun, Florile dalbe!
Mâine-i ziua lui Crăciun.
Grupuri de colindători, Florile dalbe!
Cântă noaptea până-n zori,
La case de gospodari, Florile dalbe!
La boieri şi fete mari.
La preoţii satului, Florile dalbe!
La marii oraşului.
Sus în vestea lui Hristos, Florile dalbe!
Să fiţi, domni buni, sănătoşi!
Dacă gazda este vânător, atunci grupul va cânta un colind special pentru acesta:
Cerbul Runcului
Cerbul runcului, fala câmpului, Lereru leru!
El pe unde-şi paşte, iarba se cunoaşte. Lereru leru!
Cine se aflară vânător vestit, Lereru leru!
Cerbul să-l săgete, cerbul să-l săgete. Lereru leru!
(Nume vânător) se aflară vânător vestit Lereru leru!
Cerbul să-l săgete, cerbul să-l săgete. Lereru leru!
Şi se mânecară, joi de dimineaţă, Lereru leru!
Joi de dimineaţă, pe rouă, pe ceaţă, Lereru leru!
Pe rouă, pe ceaţă, tot pe negureaţă, Lereru leru!
Cu crăcani în mâini, cu copoi de câini, Lereru leru!
Mai dinspre cu seară, pe câmp cu secară. Lereru leru!
Mai dinspre cu noapte prin grâne coapte, Lereru leru!
Mai dinspre ziori, prin grădini cu flori. Lereru leru!
Şi când ei sosiră dalba-i curmătură, Lereru leru!
Crăcani aşezară, copoi urma-i luară Lereru leru!
Cerbul că ieşiră dalba-i curmătură, Lereru leru!
(Nume vânător)-l săgetară, (Nume)-l săgetară. Lereru leru!
Cerbul că grăiară, cerbul că grăiară: Lereru leru!
- Săgeată mugeată, fire-ai blestemată! Lereru leru!
Tu de-ai fi pocnit, eu te-aş fi auzit Lereru leru!
Şi aş fi făcut două, trei sărite, Lereru leru!
Peste vârf de munte, peste vârf de plai Lereru leru!
Tot la deal, la deal, tot către Ardeal, Lereru leru!
Tot mai sus, mai sus, tot către apus, Lereru leru!
(Nume) cel frumos, fie sănătos!
Alte grupuri de colindători, la cererea gazdei, vor cânta Leul, tot un colind de vânătoare:
Leul
De când Leul plaiul ţine Hoiler hai dalerui
Rău plaiul s-a înstrăinat Hoiler hai dalerui
De baci şi de păcurari Hoiler hai dalerui
Şi de dalbii cârciumari Hoiler hai dalerui
Cine magii se adăflară Hoiler hai dalerui
Leul să mi-l săgetară Hoiler hai dalerui
(Nume vânător) magii se adăflară Hoiler hai dalerui
Leul să mi-l săgetară Hoiler hai dalerui
Iar la el ce îşi luară Hoiler hai dalerui
O tăbliţă pestricioară Hoiler hai dalerui
Plină cu săgeţi uşoare Hoiler hai dalerui
Şi pe plai că-mi apucară Hoiler hai dalerui
Pe la baci la păcurari Hoiler hai dalerui
Pe la dalbii cârciumari Hoiler hai dalerui
Prin făgete, iezăre Hoiler hai dalerui
Prin brădete negurete Hoiler hai dalerui
Pân la lacul iezărar Hoiler hai dalerui
Acolo dacă a ieşit Hoiler hai dalerui
Găsii leul adormit Hoiler hai dalerui
Nu ştia din ce-a murit Hoiler hai dalerui
Scoase atunci un şuierat Hoiler hai dalerui
Leul că s-a deşteptat Hoiler hai dalerui
Şi din gură aşa a grăit Hoiler hai dalerui
Stai (Nume vânător) nu săgetară Hoiler hai dalerui
Că ţi-o da de surioară Hoiler hai dalerui
Turtureaua câmpului Hoiler hai dalerui
Iubeaţa voinicului Hoiler hai dalerui
(Nume vânător) acestea n-ascultară Hoiler hai dalerui
Leul că mi-l săgetară Hoiler hai dalerui
Şi lui ca să-i fie fală Hoiler hai dalerui
Frumos capul i-l tăiară Hoiler hai dalerui
Şi în suliţă-l puneară Hoiler hai dalerui
Şi înapoi că se-ntorceară Hoiler hai dalerui
Prin brădete negurete Hoiler hai dalerui
Prin făgete iezărete Hoiler hai dalerui
Pe la baci la păcurari Hoiler hai dalerui
Pe la dalbii cârciumari Hoiler hai dalerui
Frumos dar că-şi adăflară Hoiler hai dalerui
Un cal galben ca şi-un graur Hoiler hai dalerui
Frâul galben de mătase Hoiler hai dalerui
Cum nu se mai adăflase Hoiler hai dalerui
Şaua-i galben poleită Hoiler hai dalerui
Cum nu s-a mai pomenit Hoiler hai dalerui
Cu scărele în turnurele Hoiler hai dalerui
Cum nu mai sunt ca ele Hoiler hai dalerui
Unde-i (Nume vânător) cel frumos Hoiler hai dalerui
El să fie sănătos! Hoiler hai dalerui
Dacă componenţii grupului n-au obosit, iar gazdele sunt vesele şi primitoare, dar se arată darnică la bani, grupul mai cântă o colindă de masă pentru dânşii:
Ceşti domni buni se-nveselesc
Ceşti domni buni se-nveselesc Florile dalbe
De aşa case-npodobesc
De aşa casă, de aşa masă Florile dalbe
Dar pe masă ce punea
Punea faţa de mătase Florile dalbe
Cu ciucuri de baiboafiri
Şi-un colac de grâu curat Florile dalbe
Şi-o coastă de godinac
Şi cu o mână de florinţi Florile dalbe
De florinţi de bani mărunţi
Jos la masă se aşezară Florile dalbe
Şi-ncepură a colinda
Cu cântecele din străbuni Florile dalbe
Ce slăvesc pe Fiul blând
Cel trimis de Tatăl Său Florile dalbe
Să ne ferească de rău
Dumnezeu adevărat Florile dalbe
Soare raze-a luminat
Sus în vestea lui Hristos Florile dalbe
Să fiţi domni buni sănătoşi!
La final colindătorii se ridică şi după urările de bine cântă colindul de rămas bun:
Cea gazdă frumoasă
Rămâi gazdă sănătoasă!(bis)
Şi astfel trupa de colindători parcurge întreaga localitate de la un capăt la altul până în zori, de multe ori prinzându-i chiar ziua de Crăciun pe la porţile gospodarilor....
(Fragment din volumul în lucru „LOTRII ÎN PRAG DE SĂRBĂTORI. Colindele sunt prezentate aşa cum le-am primit fără nicio intervenţie. Lucrarea va cuprinde întregul ritual al sărbătorilor de iarnă – continui să culeg date – cu: steaua, craii, capra, buhaii, pluguşorul, sorcova etc şi se va încheia cu obiceiul Iordanului)
Cuvinte cheie :
Domnule Nălbitoru, acest interesant material trebuie postat aici:
http://insemneculturale.ning.com/group/creatii-si-culegeri-folclori...
Mulțumiri!
Din păcate n-am observat acest grup... Mă voi conforma! Cu stimă şi respect, I.N.
ION LAZĂR da COZA - scriitor
VASILISIA LAZĂR - poetă, redactor Revista Eminesciana, membră UZPR
ADMINISTRATORI-EDITORI
SOFIA SINCĂ - prozatoare
GABRIELA RAUCĂ (redactor promovare media) - poetă, redactor Radio ProDiaspora, redactor Revista Eminesciana, membră UZPR
ADA NEMESCU - poetă, artist plastic, redactor Revista Astralis și Revista Agora ARTELOR
CARMEN POPESCU (redactor promovare media) - scriitoare, redactor Radio Vocativ, redactor Revista Armonii Culturale, membră UZPR
AUGUSTA COSTIN (CHRIS) - prozatoare
MIHAELA POPA - poetă
PETRUȚ DAN (CĂMUI) - poet
BOLACHE ALEXANDRU - poet
MIHAI KATIN - poet
GRIG SALVAN - prozator, cantautor
Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:
1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie.
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
Pentru anul trecut au donat:
Gabriela Raucă - 400 Euro
Monica Pester - 600 Lei
Nuța Crăciun - 220 Lei
Maria Chindea - 300 Lei
Tudor Cicu - 300 Lei
Elisabeta Drăghici - 200 Lei
***
***
Pentru acest an au donat:
Maria Chindea - 200 Lei
Monica Pester - 300 Lei
Tudor Cicu - 300 lei
© 2025 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor