Broboada

[Zarra]

Demult, cam prin 1970, într-un sat de pe malul Dunării undeva la graniţa cu bulgarii, sătenii duceau o viaţă simplă şi anostă. Majoritatea trăiau din ceea ce cultivau în grădinile de pe lângă case şi din bruma de salariu ce o primeau muncind la câmp la C.A.P.-uri. Cei mai norocoşi, destul de puţini la număr, erau cei care prinseseră câte un serviciu ca motopompist la irigaţii ori vizitiu pe şaretă plimbându-i pe mai'marii satului pe câmp sau oriunde aveau ei nevoie sau ca pândari de noapte sau de zi şi aşa li se mai aduna câte un bănuţ în chimir. Unul dintre ei era şi Tudorache care era de altfel om bun la toate în sat. Dacă îl ruga cineva să-i rezolve o problemă el găsea o soluţie cât ai zice peşte. Numai că, i se dusese buhul în sat că e cam cărpănos şi nici măcar vecinii lui de ogradă nu prea îndrăzneau să-l abordeze.
Într-una din zile, nevasta lui, femeie cam trecută de prima tinereţe, învârtea de zor sarmalele în foi acre de varză, aşa cum îi plăceau bărbatului ei, dar gândul îi zbura fără să vrea la broboadele noi primite la magazinul satului că unul singur era pe atunci în ditamai satul. Tot trebăluind nu-şi dădu seama că se cam înserase și auzi poarta scârţăid uşor .
-Ghiorţo! Unde eşti fa?!
-Aici la ogeac sânt, vino încoace.
Ogeacul, era un fel de bucătărie unde Ghiorţa gătea pe timp de vară.
-Da ce Dumnezeu făcuşi toată ziua femeie, de te prinsă noaptea gătind?
-Eeei, răspunse femeia, ieri ziceai că n-am mai făcut demult sarmale şi apoi ştiu că n-a fi munca mea degeaba!
-Nu zău? Şi... care ar fi răsplata mă rog? Zi repede până nu mă răzgândesc! şi îşi răsuci mustaţa caruntă cu mâinile amândouă în timp ce în gură deja îi ploua cu gândul la sarmale şi niscai mămăligă alături!
Ba ar merge şi un boţ de brânză numa' bine pe lângă.
-Auzi Tudorache, e marfă nouă la magazin, acu' doar ce o primi Aristică a lui Zavelea şi nu ştiu cum ai face, da' vreau şi eu o brobodiţă d'aia neagră că sunt tare frumoase şi, ştii că aia veche a început să se deşire de atâta purtat. Hai du-te repede! Auzii că e lume luminată acolo şi nu ştiu dacă mai apuci...
-Cine, eu? Stai să vezi!
Şi fără să mai zăbovească porni cu paşi grăbiţi spre centrul satului.
-Aristicăă ! Bre, Aristică! Dă-mi repede o broboadă d-aia neagră că Ghiorţa mea trage să moară şi mi-oi blestema zilele toată viaţa că nu i-am luat până acu' una nouă.
-Da ce are bre Ghiorţa, că o văzui trebăluind toată ziua pe bătătură?! strigă o femeie din mulţime.
-Nu ştiu ce are, da să mor dacă mint.

Auzind aşa ceva şi ştiindu-l om serios de felul lui, Aristică îi aruncă o broboadă peste puhoiul de lume strigând:
-Las'că mi-o plăteşti tu mâine! Du-te iute acasă la femeie!
Tudorache lua broboada abia stăpânindu-se să nu pufnească în râs şi pe-aci ţi-e drumul...
Abia intrase în casă cu broboada sub braţ că şi începură câinii să latre semn că vin musafiri.
Câteva vecine aflaseră deja că Ghiorţei nu-i e bine şi cu feţele crispate dădură năvală să-l ajute pe bietul om la greu, că aşa se obişnuia între vecini. Când colo, Ghiorţa îşi pusese broboada pe cap bucuroasă nevoie mare .
-P-tiu drace! zise una dintre ele, da hâtru mai eşti omule, să spui tu că Ghiorţa-i pe moarte...
Doamne fereşte!
-Ha, ha, ha, începu să hohotească Tudorache, ce nu fac eu pentru femeia mea!
-Bine bre, păcălişi tu un sat întreg pentru o broboadă! Stai să vezi mâine când s-o duce vestea în sat...
Și începură să râdă toţi cu gura până la urechi.

[Sofia Sincă]

O întâmplare hazlie din satul românesc de odinioară. O proză foarte scurtă, o schiță mai degrabă. Simpatică.

Însă nu i s-a acordat importanța literară, cuvenită. Cred că a fost trecută prin diferite programe de autocorect și virgulele sunt puse aiurea, iar spații între cuvinte și semne de punctuație nu există, dând aspectul de înghesuit. Dar, se poate/se cere a fi corectat.

Am citit cu plăcere!

Sofy

[Zarra]

Stimata d-na Sofia, simplul fapt ca ati acordat atentie textului meu ma onoreaza si ma incanta ca v-a placut povestioara in sine . Acesta este primul meu text in proza si va multumesc ca ma ajutati sa mai completez din lacunele mele  literare. Sper ca arata mai bine acum si va astept oricand ,cu drag si pretuire sfaturile!

 

[Sofia Sincă]

Da, e ceva mai bine, însă nu ai modificat peste tot. Și grafic este aiurea... Nu știu de unde vii cu textul, Trece-l printr-un document word și se va normaliza.

Am aranjat-o eu rând cu rând că altfel nu a mers. Am trecut textul prin word dar nu l-am putut aranja. Asta depinde prin ce programe îl treci tu. Încearcă au autocorect, (îl avem noi în dreapta)  în cazul în care nu-ți corectezi din tastatură.

[Zarra]

Va multumesc!

[bolache alexandru]

O poveste frumoasă care poate fi continuată desigur. Și eu am citit cu plăcere.

[Zarra]

Va multumesc d-le Borache Alexandru pentru trecere si semn!Nu ma gandisem la o continuare dar este o idee de luat in seama!

Cu stima!

[Corina Militaru]

Amuzantă istorioară. M-a relaxat. :)

[Zarra]

Multumesc d-na Corina!Daca v-a relaxat, inseamna ca si-a atins scopul!Va mai astept, cu drag!

[DANIELA TIGER]

Draga mea, am citit cu mare drag! Povestioara ta m-a prins. Felicitari!!!

[Angi Cristea]

Caracteristic femeii dorinta de frumos si normala pentru barbati pofta de mancare.Textul place.

[Ion Lazăr da Coza]

Linia de dialog („–”), e mai lungă decât cratima mică (liniuţa de unire, „-”), se obţine (când lucrezi pe Word și ai tastatura setată pe România standard) apăsând simultan tasta Ctrl şi tasta semnului minus! Linia de dialog nu se lipeşte de cuvântul pe care-l precede!    

sunt nu sânt!

De exemplu, aici ai patru greșeli: – Da' ce are, bre, Ghiorţa, că o văzui trebăluind toată ziua pe bătătură?! strigă o femeie din mulţime.

O anecdota puțin mai dezvoltată. Bună ca exercițiu.

da Coza