Liste de cheltuieli

[Dobrica Mariana]

Marţi, 1 noiembrie

-un bilet de tramvai (pentru că merg cu tramvaiul la serviciu) – 2 lei;
-ziarul (pentru anunţuri, vreau să mă mut, iar am avut discuţii cu deşteptu’ ăla de frate-meu, trebuie să găsesc ceva de închiriat) – 1,5 lei;
- trei garoafe (pe care o să i le lipesc pe uşă deseară ei, asta dacă va fi uşa de la bloc deschisă şi nu va trebui să sun la interfon, poate va înţelege că o iubesc, chiar dacă în scrisoarea de săptămâna trecută am făcut-o jigodie ordinară) – 3 lei (1 leu firul, asta de unde le-am luat eu, că la florăriile din centru sunt mai scumpe);
-doi covrigi (pe care i-am mâncat pe la prânz, când colegii mei de birou au ieşit în oraş să ia masa; ştiu, se duc undeva foarte aproape, e un restaurant chiar lângă sediul nostru, dar nu mi-au zis niciodată să merg şi eu, oricum nu m-aş fi dus, ce aş putea vorbi cu ei, în afară de problemele de serviciu nu avem nimic în comun, Vlad vorbeşte numai de fiu-său, ca şi cum asta ar fi cel mai grozav copil din lume, iar Gigi se plânge de câţi bani toacă nevastă-sa pe haine, parcă ar interesa pe cineva că nu a ştiut el să pună piciorul în prag) – 1 leu;
- trei nasturi verzi ( aveam nevoie numai de unul, dar cum să cer un nasture?, ar fi râs vânzătoarea aia de mine; îmi rămân doi de rezervă; când o să îl cos, să nu uit să verific dacă ceilalţi sunt bine cusuţi) – 1,5 lei;
-„Baladă spaniolă” de Lion Feuchtwanger – 8 lei la mâna a doua (costa 9, dar vânzătorul mi-a făcut reducere, cumpăr mereu de la el);
-două numere de „Paris Match” vechi (pe la chioşcurile de ziare nu am mai văzut de prin anii ’90; astea pentru ea, ştiu că îşi exersa franceza traducând articole, văzusem la ea o grămadă de reviste şi ziare franţuzeşti; o să i le las la uşă, să le găsească dimineaţa, când pleacă la serviciu, dacă reuşesc să intru în bloc; e şi un mod de a-mi cere scuze, ştiu că îi vor plăcea, data trecută i-am lăsat nişte reviste porno şi două cutii de prezervative goale – eram furios, îmi închisese telefonul, voiam doar să ştiu ce mai face) – 10 lei;
-o pâine (mai era prin frigider nişte mâncare făcută de mama, când a venit săptămâna asta în oraş de la ţară, să consulte un doctor) – 1,2 lei;
- o pastă de dinţi Colgate Max White ONE (am văzut de dimineaţă că mai e puţină; pe frate-meu nu îl interesează, de când a venit înapoi, fiindcă i-a dat papucii fufa aia cu care era, nu a cheltuit niciun ban pentru casă, de asta vreau să mă mut, îmi foloseşte lucrurile, nici măcar nu îmi spune) – 9,2 lei.
Total = 37,4 lei
(Nu am mai cheltuit bani pe un alt bilet de tramvai, am venit pe jos, vremea era frumoasă, spre deosebire de ieri, când a plouat cu găleata.)

Miercuri, 2 noiembrie
-un bilet de tramvai – 2 lei;
- 10 lei pentru cafea (iar au terminat ăştia cafeaua la birou, iar Irina, secretara, mi-a cerut bani, chiar dacă eu nu beau);
-două felii de pizza de la El Greco - 10 lei;
-un kg de mere – 2, 8 lei (ar fi trebuit să iau mai multe, mâine plec în delegaţie pentru două zile, dar o să găsesc şi pe acolo, nu are rost să mă car cu ele);
-5 suluri de hârtie igienică (sigur că frate-meu nu o să ia, chiar dacă vede că nu mai sunt) – 2, 5 lei;
-abonamentul la cablu (luna asta îl plătesc eu, dar luna viitoare să îl plătească el, doar nu e la pension; stăm amândoi, plătim amândoi; nu-i convine, să se ducă la fufă) - 31 lei;
- o sticlă de 2 l de Coca Cola – 5 lei;
- trei prezervative (cu toate că de când a venit George înapoi, nu mai pot aduce pe nimeni acasă; oricum, ultima pe care am adus-o, a plecat şi cu nişte cristaluri, pe care le-a luat probabil din vitrină când eu m-am dus la baie să mă spăl după ce făcuserăm sex)) – 4,5 lei;
- o pâine – 1,2 lei;
- o jumătate de kg de crenvurşti de pui cu caşcaval (suficient pentru cină, şi aşa mâine plec şi mă întorc vineri seara) – 8,7 lei;
-taxiul (nu am mai aşteptat tramvaiul) – 7, 6 lei.
Total: 85, 3 lei

Joi, 3 noiembrie

-18, 7 lei – biletul de tren (iar au mărit ăştia de la CFR tarifele, norocul meu că mi se decontează cheltuielile de serviciu; pe traseul ăsta am cunoscut-o, acum vreo trei ani, iarna, mergea la serviciu, era profă de franceză într-un orăşel, am stat de vorbă în compartiment de câteva ori în perioada aia; la început nu m-a interesat cine ştie ce, îi plăceau ciocolatele Milka şi şansonetele; purta doliu după tatăl ei şi avea un motan pe care îl chema Alfonso; am întâlnit-o şi în oraş de câteva ori: o dată era cu o prietenă, mergeau la un concert; altă dată am văzut-o într-o librărie, căuta o carte, iar într-o seară, în una din plimbările mele singuratice pe străzi, am zărit-o într-un bar cu o gaşcă, sărbătoreau ceva; după un timp am înţeles că a ajuns să facă parte din viaţa mea, totdeauna când mergeam pe traseul ăsta colindam tot trenul ca să o găsesc, să vorbim cam o jumătate de oră, până când ea cobora; la un moment dat nu am mai găsit-o în tren, îşi schimbase locul de muncă, mi-a spus mai târziu, când nu mai ştiam nimic despre ea şi am întâlnit-o în gară, numai că era vară, purta o pălărie de soare şi pleca la mare);
- o sticlă de apă plată –1, 94 lei;
- revista „Tabu” (pe coperta ei, ministra de la Turism pozează în Madonna) - 10, 9 lei;
- un hotdog – 5 lei;
- hotel - 125 lei, cu mic dejun inclus (pentru mâine dimineaţă);
- o farfurie din ceramică de Horezu - 20 lei (sper să îi placă, dar cum să i-o dau, când a rupt orice legătură cu mine, îmi închide telefonul, refuză să îmi vorbească?; aş putea să i-o las la uşă, dar dacă o găseşte altcineva înaintea ei?, nu am reuşit să îi las nici revistele).
Total: 181, 54 lei
(Cina nu m-a costat nimic, m-a invitat cel pe care îl inspectez la restaurant şi a plătit el; oricum, să nu se aştepte că, dacă treaba nu merge bine în ceea ce îl priveşte, o să închid ochii... Nu mă las mituit cu o masă la restaurant...)

Vineri, 4 noiembrie
-un deodorant Antonio Banderas, Mediteraneo – 20, 83 lei ( dacă tot am găsit, am mai luat unul,chiar dacă nu l-am terminat pe cel care îl am);
- o sticlă de apă plată –1, 94 lei;
-2 covrigi – 1 leu;
- 1 kg de mere – 2 lei;
-o pereche de pantofi maro -150 lei (erau şi negri, dar am luat maro, pentru serviciu, ăştia de ni-i dau ei se duc dracu’ după câteva săptămâni);
- un bilet de tren – 18, 7 lei (pe care scriu, în timp ce trenul merge sau opreşte în toate gările, pentru că e personal, numele ei; aş vrea să nu se fi schimbat atât, să înţeleagă că o iubesc şi că are nevoie de mine, câştiga puţin, abia se descurca cu banii, avea de plătit chirie, întreţinere, telefon, o dată era supărată că nu-şi putea cumpăra o carte, care nu era prea scumpă; dar, cu toate că avea puţini bani, fuma mult, dacă am fi împreună, aş convinge-o eu să se lase; nu-şi permitea mai nimic, poate un concert, un film, o discotecă, un teatru, când şi când, şi, vara, mergea la mare - pentru că era înnebunită după mare -, unde se caza la cele mai ieftine hoteluri sau pensiuni; îmi dau seama că nu pot să mă port cu ea cum mă port de obicei cu alte femei, am încercat să mă schimb, să fiu cum ar vrea ea, dar degeaba, vorbeşte de lipsă de comunicare, asta când îmi mai vorbeşte, şi-a schimbat numărul la mobil, iar pe fix, dacă îmi răspunde, îmi închide receptorul în nas; după ce i-am spus că o iubesc şi i-am propus să ne mutăm împreună - mai eram încă singur, nu venise frate-meu pe capul meu -, a început să mă evite, m-am gândit că are nevoie de timp, ca să înţeleagă că are nevoie de mine, dar ea a devenit din ce în ce mai plictisită sau mai enervată de discuţiile noastre; continuam să o sun, cu tot felul de pretexte, dar era din ce în ce mai tăcută, aproape numai eu vorbeam, era bine şi aşa, îi spuneam ce făcusem îi ziua respectivă – când mă trezisem, unde fusesem, ce cumpărasem, cum gătisem o ciorbă etc.; la început nu mă întrerupea, apoi a început să-mi spună că e ocupată, are ceva de lucru sau este cineva în vizită la ea; atunci am sunat-o noaptea, dar şi aşa o deranjam, îmi spunea că vrea să doarmă, nu avea chef de conversaţii stupide, iar o dată, într-un moment de iritare, a început să ţipe de-a dreptul şi să îmi spună că sunt nebun; parcă totul s-a prăbuşit când mi-a spus că e cu un bărbat, face dragoste cu el, s-o las în pace, am umblat buimac pe străzi toată noaptea, nu înţelegeam, nu putea să îmi facă asta, cine se credea, cum putea să mă înşele, către dimineaţă m-am dus la blocul ei şi am urmărit-o, am pierdut şi trenul cu care mergeam în delegaţie, a plecat singură la serviciu, de ce mă minţise?, mai conta?; am continuat să o urmăresc, ajunsesem să îi ştiu programul, îi făceam fotografii pe care, apoi, i le lăsam în cutia poştală; la un moment dat, într-o seară, când mă învârteam în jurul blocului ei, chiar am surprins-o cu un bărbat, s-au sărutat pe alee, apoi au urcat împreună; de ce mă rănea în felul ăsta, mie nu îmi permitea să o ating, când încercasem să o sărut sau doar să o iau de mână, se crispase toată; am început iar să aduc femei acasă, pe care le agăţam pe stradă, făceam sex cu ele, şi fotografii, pe care apoi i le trimiteam; îmi imaginam cum aş face sex cu ea, chiar şi atunci când eram cu alta, închideam ochii şi îmi închipuiam că e ea; dar, spre deosebire de aceste femei de o seară, cu ea aş fi vorbit, aş fi fost tandru...; încercam să o uit, în fond nu mă iubise niciodată, dar după câteva zile sau săptămâni, simţeam nevoia să o aud, să o văd şi începeam din nou să o urmăresc; odată, când am sunat-o - nu mai vorbiserăm de vreo două luni -, a fost prietenoasă şi chiar a acceptat să ne întâlnim; am mers la o cafea, m-a întrebat ce mai fac, m-a lăsat să vorbesc, fără să mă întrerupă, atentă la tot ce spun, a admirat florile pe care i le adusesem; i-am spus că totul ar putea fi din nou frumos, depinde numai de ea, că toate chestiile urâte pe care i le făcusem erau din cauză că nu suportam să o văd cu altul, ce vedea la el?, oricum o iubeam mai mult, o cunoşteam de atâta timp; m-a rugat să o ascult şi pe ea, să o înţeleg, mi-a spus că nu mă poate iubi, că nu comunicăm - dar ce făcuserăm până atunci? -, că a obosit-o povestea asta, că se teme de mine, că ce fac eu nu e iubire, ci manie, că o scot din sărite toate porcăriile făcute de mine în numele unei aşa-zise iubiri, că sunt un colecţionar – da, am obiceiul să adun tot felul de lucruri, ce e rău în asta?, dar nu un asemenea colecţionar, nu la asta se referea, ci la un personaj dintr-o carte pe care o citise, am rugat-o să mi-o împrumute, dar m-a refuzat, pentru că asta ar fi însemnat să ne întâlnim din nou şi nu voia, de fapt de asta acceptase să ne întâlnim, să îmi spună să încetez, altfel merge la poliţie sau la mine la serviciu; mi-a mai spus că nu vrea să facă asta, dar ce fac eu depăşeşte limita suportabilităţii; simţeam cum înfige cuţite în mine, cum fusesem atât de prost să cred că se schimbase, mai ales când era cu altul; din cauza lui mă ameninţa pe mine; i-am făcut o scenă, i-am spus că e numai o târfă, că am destui bani să o plătesc, se uitau cei din jur la noi, ea mă privea calmă, fără să scoată un cuvânt, am plecat, am lăsat-o acolo ca pe o proastă, mi-am dat seama că nu am plătit nici consumaţia; am lăsat-o în pace o perioadă, nu i-am mai lipit nici flori pe uşă, nu i-am mai lăsat nimic nici în cutia poştală, chiar dacă o urmăream la fel ca înainte; nu aveam chef să se ducă la poliţie sau, mai ales, să sune la mine la serviciu; şi aşa era destul de nasol, făcuseră restructurări, eu nu am plecat, aveam destulă vechime, dar noul şef nu prea mă înghite, tot timpul se ia de mine; am sunat-o totuşi de ziua ei, acum vreo jumătate de an, a vorbit cu mine, mi-a mulţumit pentru urări, a doua zi i-am lăsat un buchet de flori în faţa uşii; tot cu bărbatul ăla era, se mutaseră împreună, am văzut unde îşi parchează maşina, într-o noapte i-am zgâriat-o şi, pentru că ea nu reacţiona în niciun fel, am început din nou să îi pun la uşă cutii goale de prezervative, becuri arse, bilete de tren, listele mele de cheltuieli, ilustrate de pe unde călătoream, încălţăminte veche, pâine uscată; într-o zi am găsit la anticariat cartea aceea pe care nu vrusese să mi-o împrumute, „Colecţionarul”, de un scriitor englez, John Fowles – nu citisem nimic de el -, vânzătorul chiar mi-a recomandat-o, mai voia să îmi dea una, „Magicianul”, spunea că e o capodoperă, dar nu am luat-o, ea îmi spusese că sunt un colecţionar, nu un magician; am citit-o, chiar mi-a plăcut, şi am încercat să înţeleg de ce eram, după ea, un colecţionar...)
Total: 194, 47 lei
***
(Se pregăti să coboare, trenul se apropia de gară, îşi privi noii pantofi, pe care îi încălţase deja, îl băteau puţin, cei vechi erau într-o plasă pe banchetă, o să îi lase la uşa ei, se bucura că începe weekendul, vru să arunce biletul de tren şi rămase surprins de numele pe care îl scrisese: Miranda. Dar nu acesta era numele ei... Zâmbi... Acum ştia ce trebuie să facă...)

[Vasilisia Lazăr]

Ce text captivant! Minunată idee! Şi cât de bine aţi intrat în pielea personajului care nu e femeie... Text excelent, ca tot ce scrieţi de altfel, pentru care vă felicit din toată inima!

[Sofia Sincă]

Superb... întotdeauna inedit.

Printre  rândurile listelor de cumpărături ai zugrăvit un caracter de bărbat hidos: maniac, solitar, zgârcit (vezi listele de cumpărături unde figurează inclusiv doi covrigi), nesuferit.

Însă modul original în care scrii este exploziv... Am citit cu sufletul la gură, am savurat. De altfel toate textele tale sunt deosebit de atractive, Mariana.

Cu preţuire, Sofy!

[Corina Militaru]

Intr-adevar citind regasesc un alt Caliban, la fel de infricosator.

Felicitari!

[Dobrica Mariana]

Multumesc.

Vasilisia Lazăr a spus :

Ce text captivant! Minunată idee! Şi cât de bine aţi intrat în pielea personajului care nu e femeie... Text excelent, ca tot ce scrieţi de altfel, pentru care vă felicit din toată inima!

[Dobrica Mariana]

Multumesc.

Sofia Sincă a spus :

Superb... întotdeauna inedit.

Printre  rândurile listelor de cumpărături ai zugrăvit un caracter de bărbat hidos: maniac, solitar, zgârcit (vezi listele de cumpărături unde figurează inclusiv doi covrigi), nesuferit.

Însă modul original în care scrii este exploziv... Am citit cu sufletul la gură, am savurat. De altfel toate textele tale sunt deosebit de atractive, Mariana.

Cu preţuire, Sofy!

[Dobrica Mariana]

Am incercat sa fac literatura (nu stiu cat mi-a reusit) pornind de la niste elemente reale in mare parte. Multumesc pt popas.

Corina Militaru a spus :

Intr-adevar citind regasesc un alt Caliban, la fel de infricosator.

Felicitari!

[Ion Lazăr da Coza]

când a venit [mama] săptămâna asta în oraş de la ţară, să consulte un doctor)   Exprimare greşită.

Rămân la părerea că într-un text literar nu-şi au loc cifrele!

Text excelent!

Desigur, dacă aş fi citit "Colecţionarul" de John Fowles, povestirea aceasta ar fi căpătat în greutate. (Să mă duc pe gugăl şi să caut un conspect?)

da Coza

[Dobrica Mariana]

Imi place stilul lui Fowles, felul in care se joaca el cu instantele si perspectivele narative, inclusiv in romane in aparenta clasice, precum "Iubita locotenentului francez". "Colectionarul" nu cred ca e cea mai reusita carte a sa, poate si pentru ca e un roman de debut si are o anume doza de senzational. Dar personajul meu  prezinta asemanari cu cel al lui Fowles.  Din acest motiv am recurs la asocierea din final.

Acele coli A4 cu liste de cheltuieli chiar exista. Nu prea imi plac cifrele si calculele, dar am incercat, prin utilizarea lor, sa evidentiez anumite trasaturi ale personajului.
Multumesc pt  observatii, ele conteaza totdeauna pentru mine.
Ion Lazăr da Coza a spus :

când a venit [mama] săptămâna asta în oraş de la ţară, să consulte un doctor)   Exprimare greşită.

Rămân la părerea că într-un text literar nu-şi au loc cifrele!

Text excelent!

Desigur, dacă aş fi citit "Colecţionarul" de John Fowles, povestirea aceasta ar fi căpătat în greutate. (Să mă duc pe gugăl şi să caut un conspect?)

da Coza