Jaime Sabines (poet mexican, March 25, 1926 - March 19, 1999) Eu nu mor de iubire, mor de tine…

[Anca Tanase]

Eu nu mor de iubire, mor de tine…

Eu nu mor de iubire, mor de tine. 
Mor de tine, dragostea mea, mor din iubire pentru tine, 
de-nfrigurarea pielii mele dup’a ta, 
de sufletul meu, de tine și de gura mea 
și cât de greu de suportat sunt fără tine. 
Eu mor de tine și de mine, mor de amândoi, 
de noi, de iubirea 
sfâșiată, împărțită, 
mor, mori, murim. 
Murim în camera singurătății mele, 
în patul meu din care tu lipsești, 
pe strada-n care tu nu ești la brațul meu, 
în săli de cinema și parcuri, în tramvaie, 
în locurile-n care fruntea ta 
mi se-așeza pe umăr 
și mâna mea și mâna ta, 
eu te cunosc cum mă cunosc pe mine. 

Murim acolo unde ți-am dat aer 
să poți să fii-n afara mea, 
și-acolo unde aer nu mai e 
când pielea mea peste a ta o-arunc 
și ne cunoaștem unu-n celălalt, 
de lume rupți, pătrunsă, fericită, 
interminabilă, desigur. 
Murim, o știm, n-o știm, murim 
între-amândouă, acuma, separați, 
de la unul la altul, zilnic, 
căzând în nenumărate statui, 
în gesturi nevăzute 
în mâinile noastre care se caută. 
Murim, iubire, mor în pântecul tău 
pe care nu-l mușc nu-l sărut, 
în mușchii tăi dulci zvâcnind de viață, 
în carnea-ți fără graniti, mor de măști, 
de întunecate și neobosite triunghiuri. 
Mor de corpul meu și de al tău, 
de moartea noastră, dragoste, mor, murim. 
La nesfârșit, în puțul iubirii, fără fund, 
inconsolabil, strig, 
adică, strig în mine, te chem, 
te cheamă nou-născuții, cei ce vin 
din spate, de la tine, cei ce ajung la tine. 
Noi murim, iubire, nu facem alta 
decât murim, mereu mai mult, oră după oră, 
ne scriem și vorbim, murim. 

Trad.A.Tanase
---------------------------------------------------------------------------------------------
No es que muera de amor, muero de ti....

No es que muera de amor, muero de ti.
Muero de ti, amor, de amor de ti,
de urgencia mía de mi piel de ti,
de mi alma, de ti y de mi boca
y del insoportable que yo soy sin ti.
Muero de ti y de mi, muero de ambos,
de nosotros, de ese,
desgarrado, partido,
me muero, te muero, lo morimos.
Morimos en mi cuarto en que estoy solo,
en mi cama en que faltas,
en la calle donde mi brazo va vacío,
en el cine y los parques, los tranvías,
los lugares donde mi hombro 
acostumbra tu cabeza
y mi mano tu mano
y todo yo te sé como yo mismo.
Morimos en el sitio que le he prestado al aire
para que estés fuera de mí,
y en el lugar en que el aire se acaba
cuando te echo mi piel encima
y nos conocemos en nosotros, 
separados del mundo, dichosa, penetrada, 
y cierto , interminable.
Morimos, lo sabemos, lo ignoran, nos morimos
entre los dos, ahora, separados,
del uno al otro, diariamente,
cayéndonos en múltiples estatuas,
en gestos que no vemos,
en nuestras manos que nos necesitan.
Nos morimos, amor, muero en tu vientre
que no muerdo ni beso,
en tus muslos dulcísimos y vivos,
en tu carne sin fin, muero de máscaras,
de triángulos oscuros e incesantes.
Muero de mi cuerpo y de tu cuerpo,
de nuestra muerte ,amor, muero, morimos.
En el pozo de amor a todas horas,
inconsolable, a gritos,
dentro de mi, quiero decir, te llamo,
te llaman los que nacen, los que vienen
de atrás, de ti, los que a ti llegan.
Nos morimos, amor, y nada hacemos
sino morirnos más, hora tras hora,
y escribirnos y hablarnos y morirnos.

[Lucian Daniel Dumbravă]

Apreciez foarte mult traducerile dumneavoastră. Vă felicit pentru tot ce faceţi.

[Anca Tanase]

Multumesc! Si eu, recitarile dv. cu muzica si imagine!

[Lucian Daniel Dumbravă]

Aş fi vrut să recit această poezie dar are câteva pasaje pe care eu nu le pot reproduce (damblale de poet), cu toate că  poezia îmi place mult. Ştiţi şi limba portugheză ?
Anca Tanase a spus :

Multumesc! Si eu, recitarile dv. cu muzica si imagine!

[Anca Tanase]

Da, are, si eu am ezitat s-o postez, dar, fiind -totusi- atat de frumoasa, m-am "aruncat" in apa... drept e insa ca recitata ar fi cam socanta... nu, nu stiu boaba portugheza, sorry!

[Lucian Daniel Dumbravă]

E bine că după momentul de ezitare, nu aţi ezitat să postaţi poezia. Orice poezie îşi are frumuseţea ei. Orice poezie care e poezie, desigur...

Anca Tanase a spus :

Da, are, si eu am ezitat s-o postez, dar, fiind -totusi- atat de frumoasa, m-am "aruncat" in apa... drept e insa ca recitata ar fi cam socanta... nu, nu stiu boaba portugheza, sorry!