Scrisori peste vremuri

[Exemplu de Titlu]

Haina iubirii mai stă închisă într-un singur nasture. Şi ezit să-l deschei.

Ezit să las vântul de primăvară lină să-mi sărute trupul, gândul, cuvântul. 

Nu de adierea lui mă tem ci de scrisorile de dincolo de vreme.

Din lumea mea uitată (deloc întâmplător) pentru totdeauna lângă inima ta. Cândva am ţinut dragostea ta în palma sufletului meu. Îţi mai aminteşti liniile ei? Căldura nerostită, calmă, ce te-nvăluia? Culoarea ochilor mei are forma buzelor tale. O stranie nuanţă de cireşe-amare. Nu promit nimic din ceea ce nu pot oferi. Vremelnicia cuvintelor înlătură orice veşnicie din raţiunea fără nici o raţiune a inimii. Ştiu doar că voi sui calmă ca o icoană treptele cerului. Voi încălca pragul viselor cu-acelaşi zâmbet de iubire într-un colţ senin de privire. Îmbrăţişată de o noapte albastră, unde nu există spaţiu şi timp, voi alunga secunda-amintire zdrobind-o pe-o margine de clipă-uitare. Am să-ţi caut sfânta lumină ce-mi inundă sufletul şi-am să învăţ religia fericirii. Puterea inimii şi a gândului îmi aruncă o punte peste timp. Îmi voi croi drum printre zile şi nopţi căutând limanul braţelor şi-al buzelor tale. La sărbătoarea numelui tău mă voi ruga Lui să mă preschimbe într-un izvor cu apă lină în care voi presăra petale de suflet, restanţe din inima mea. Să-ţi răcoreşti privirea! Că-n fiece scrisoare trimisă peste vremuri îţi voi pune pecetea sărutului şi-a dragostei mele. Pe tâmple, buze, ochi, pe inimă şi gând. N-aş vrea să ardă <Dorul>ce-l trimit cuvânt!

Haina iubirii şi-a regăsit culoarea. Culoarea şoaptelor şi-a dragostei curate. Voi scrie scrisori peste vremuri, iubirii. Şi ele vor păstra întotdeauna parfumul palmelor mele. În ele nuanţa gândurilor mele nu-şi va decolora visele şi nici nu-şi va petici speranţele. Privirea de intuneric îşi va lua neîncetat lumina din pastelul sufletului meu. Pentru c-ai fost! Sonetul Meu!

P.S. Lettres au fil du temps, parce que le soleil se lève chaque jour...

[Sofia Sincă]

De aceeaşi poezie trăită în versuri este cuprins şi acest text care de fapt se află pe graniţa dintre poezie şi proză. A păstra iubirea intactă şi a o transmite peste timp... Iată un ideal!

Am citit cu multă plăcere!

Sofy

[Corina Militaru]

Vremelnicia cuvintelor înlătură orice veşnicie din raţiunea fără nici o raţiune a inimii. Şi totuşi cuvintele tale mi-au atins inima. :) Frumos!

Cu drag,