Înveşmântat în mantia uitării, Regele plângea

[Chris]

   Aşezată strategic pe cel mai înalt platou, dominând astfel valea Argessisului, se vede dava*, reşedinţă regească şi loc de refugiu în caz de primejdie, cu forma sa de săgeată îndreptată spre albia râului ce-şi urmează liniştit drumul către Danubiu.

      În aceste zile de pace, Regelui nu-i plăcea nimic mai mult decât să se retragă în singurătatea camerelor sale de unde să contemple în voie zarva davei. Ieşind în foişor, se sprijini cu mâinile de balustrada groasă de lemn, bucurându-se că înălţimea aşezării îi  permitea să vadă hăt departe, peste râu, peste pădure, până la orizont. Inspiră adânc aerul văratic, copt, dar izul de peşte care se strecură odată cu acesta îl făcu să strâmbe din nas. Privi către Argessis. Pe luciul îndepărtat al apei, se mai vedea câte o ambarcaţiune ieşită la pescuit. La mal, vase ancorate creau un dute-vino de oameni şi mărfuri. Îi atrase atenţia un omuleţ ce se agita mimând că-şi rupe hainele. Ştia că tocmeşte peştele pe care îl vinde şi voia să spună că se simte jecmănit – era doar o strategie ce-l făcu pe Rege să zâmbească.         

      Îşi mută privirea spre dreapta,...(urmăriţi link-ul)

https://insemneculturale.ning.com/group/jurnal-de-calatorie/forum/t...

[Ionel Mony Constantin]

 Felicitări Augusta,

Am urmărit cu atenţie textul tău, atât sub raportul relatării istorice cât şi ca realizare literară şi pot spune că mi-a plăcut. Există supoziţii conform cărora capitala Helis a regelui dac Dromihete, din Câmpia Munteană s-ar  fi aflat tot acolo.

PS. O sugestie. Poate ar fi mai bine pentru autenticitatea epocii să înlocuieşti afacerile cu negoţul

[Chris]

Mulţumesc domnule Mony. Faptul că am confirmarea de la specialist înseamnă mult pentru mine. Am făcut modificarea sugerată, vă mulţumesc! :))