DELFINII DE LA CUCORANI

[constantin cristescu]

 

 

 

            Mă taică bag samă că şi telefoanele astea mobile sunt bune de ceva.Că dacă nu erau nu erau mobile.Te găseste omul pe unde vrea şi vrei nu vrei trebuie să-i răspunzi că deh,aşa-i politicos şi omeneşte.Zi frumoasă cu soare cu ceva aburi de bere şi linişte totală.

            Bontăneam liniştit în tastatura obosită când telefonul meu se umflă în pene băgându-se în seamă.

          -Alo,Constantine ,tu eşti?….aud vocea cunoscută a pictorului Liviu Şoptelea….

          -Da eu,răspund eu rapid….şi fug la fereastra că este semnal mai bun. Ca să vezi,amicul era în parcare la mine.

          -Cum de te-ai rătăcit pe aici Liviule?

          -Am venit să-l iau pe Florin Grosu cu ceva bagaj.Plecăm într-o tabără de pictură la moşie la Cucorăni.Eşti invitatul nostru zice el.Ce-i drept îl cunoşteam de-o căruţă de vreme şi era tare fain şi hâtru acest om.

         -Nu prea am timp,lucrez mult pe la corecturi şi alte cele zic eu.O să mă mai gândesc şi dacă voi găsi o fereastra voi veni cu siguranţă.Între timp Florin înarmat cu planşe,planşetuţe şi alte genuri de traiste găsite numai pe la pictori venise la maşină.

         -Hai Constantine la creaţie zice el…

         -Să mai văd ce mai am de terminat de scris şi poate voi veni şi eu,dar nu promit.

         -Hai să-mi trăieşti…

         -Să-mi trăiţi şi voi şi drum bun,petrecere frumoasă şi cu realizări faine le zic eu….

Maşina demară şi eu am rămas cu gâtul lungit privind în urma ei.Aşa-i cu pictorii noştri,crează în natură,cu natura.Cândva  de mult cochetasem şi eu ceva pictură însă cuminte mi-am dat seama ca ologesc culorile aiurea şi de aceea m-am apucat de dansuri.Am dansat o bucată bine de tot însă am evitat mereu să cânt.Fiind mai bruneţel mă temeam să nu-mi bage maneliştii banii prin locuri mai absconse…Gândul meu fugise cu maşina lor.Cuvintele nu-şi mai găseau locul.Cu mare greu termin ce începusem să scriu pufăind ca o locomotivă la ţigări.Oare ce să fac? Simţeam şi eu nevoia de o ieşire că nu mai ieşisem de mult.Da,mă hotărăsc în cele din urmă să le fac o vizită şi să-i vad la lucru.Mă gândesc în sinea mea că se vor bucura.Zis şi făcut.Cotrobăi prin buzunare şi găsesc ceva bani de benzină,îmi aşez repede nişte brânză de aia de la ţară,+nu de la oameni+,cum vă gandiţi voi la prostii,ceva roşii,ardei,pateu,deh,că-i vară şi să am şi eu o gustare la mine.Hopa călare pe bătrâna mea Dacie, (să-i trăiască neamul) şi-o calc mai spre seară către moşie.Odihnit de-o săptămână motoraşul toarce vioi aruncând rotocoale de fum.Aşa după cum nu prea am noroc ,la ieşire din oraş mă opreşte o patrulă de la circulaţe.Trag frumos pe dreapta şi aştept liniştit.Îmi aprind altă ţigară din aia puturoasă ,ştiind ca vor păstra distanţa în felul ăsta.

           -Am greşit cu ceva de mă opriţi în traffic?

           -Nu este vina noastră,aud eu promt răspunsul…e o acţiune de control,au disparut nişte bunuri…vrem doar să verificăm protbagajul,îmi spune el zâmbind.Chita mea ,mă gândesc şi mă umflă râsul la ce le pregătesc.Aveam în portbagaj toate sculele de pescuit şi nade ce puţeau de-ţi întorceau nasul.O să le desfac o punguţă la flăcăi.Cobor elegant ca dintr-un BMW-eu,încet cu importanţă şi purced liniştit cu zâmbetul pe buze spre portbagaj.Întâi numar cheile să văd dacă sunt toate,apoi deschid simplu.Acolo tronau bineînţeles sculele de pescuit,gratarul,cortul,sacul de dormit plus punguţele mele scumpe.

Bag frumos mâna şi scot una,aia pe care o ştiam doar eu.O desfăşor repede şi le-o bag sub nas.Brusc unul se îngălbeneşte şi mai,mai să sară în faţa altei maşini ,care bineînteles la vederea brotacilor ,mergea regulamentar.Celălalt ,se îngalbenise mai puţin,semn că era şi el pescar.

             -Ne-ai omorât nene,zise primul,cel care sărise ca ars…acuma era pe marginea şanţului îngercând să regurgiteze ce crăpase la popas.

            -Pai eu am spus că sunt pescar…mă umfla râsul rău de tot şi tot întorceam capul să num ă vadă.

             -Lasă bă Gicule că nu crăpi,şi eu sunt pescar şi mai ştiu,îi spuse colegul….eu rânjeam pe ascuns de mi se umflaseră venele la gâtlej ca la buhai.

             -Să vă arăt şi actele? Am intrebat eu zâmbind cuminte….

             -Nu,nu mai este nevoie,parcă vă cunosc….da de ce scoate maşina aşa mult fum? Poate nu-i merge o bujie,ceva?

             -Ei,abia i-am făcut revizia şi i-am montat euro 5,încă nu s-a obişnuit cu el…..încep a râde cu poftă.

             -Râd şi flăcăii şi-mi ureză ,drum bun.Pornesc încet ca la examen să nu prăfuiesc brotacii şi calc-o vere.Ajuns în sat să pot găsi moşi trec pe la radio Bufet,acolo erau toate ştirile.Aflu că este foarte aproape şi mă înfrupt dintr-o dublă,aşa să am curaj.

             -Vă salut dragii mei,strig eu din poartă…

             -OOOOOO….o vocaliză mare de OOO,din partea celor care erau deja acolo.Mircea un colecţionar înrăit de artă şi măsline şi Dragoş acorul de la teatru,cel cu telefonul legat veşnic la ureche să-i simtă respiraţia soţia.Amândoi dăduseră mâna cu Bachus,inclusiv Florin.Singurul apt era amfitrionul cu care mai reuşeam să depănăm amintiri.Berea zăcea la rece în felurite bidoane şi sticle de toate culorile şi felurile.

Cu şnapsul era mai greu.Căpiţele de fân începuseră a face valuri iar Mircea şi Dragoş înotau de zor lovindu-se cu gingăşie peste poponeţ.Bietul Florin trebăluia la grătar că deh,la atâta zbenguială trebuia papa.Doar eu şi Liviu depănăm amintiri sub amurgul ce avea să-şi cate sălaş prin umbrele moşiei.De lucrat,pictat mai pauză.Orele trec întregind o lună plină şi parcă ruşinată de zbenguiala delfinilor ce săreau prin fân.Corturile nu se mai întind şi fiecare îşi face cuibarul cum poate.Başca ,pe la trei noapte se stârneşte o mică furtună cu ploaie cu tot.Să vezi taică mişcare pe băieţi.Mişcare pe naiba.S-au învelit cu piscina gonflabilă şi la soileală nene.Mi-am tras şi eu un cort pe mine şi rătăceam printre norii ce plângeau parcă de mila noastră.Dimineţa ne-am trezit ca melcii cu ochii ieşiţi din orbite şi arsuri pe maţe.Deşteptarea fu ca în armată la 6.Bietul Mircea constată că valurile au fost prea mari şi-şi accidentase o aripă care îl durea.Talibanul de actor fusese somat în cursul nopţii de către soţie să vină acasă.Mare belea era că am rămas fără ţigări şi musai să cumpăr de pe undeva.Îl iau pe Florin cu mine şi purcedem în sat la o crâşmă.Patronul ştiind că suntem artişti ne îmbie binevoitor cu ceva de refacere îmi dă ţigări şi mă pomenesc jucând table pe la ora la care alţii abia foceau ochi sau mulgeau vaca.Na cultură, îmi zic.Greu dealul înapoi la moşie,noroc de întăritorul luat preventiv.Uf,ce bine că am ajuns.

              -Azi varză proaspătă la ceaun cu afumătură,care eşti bucătar?Mă găndesc repede că la mine este un hobby şi mă arunc în faţă.

              -Eu o prepar cu o condiţie…ce mama naibii,doar eram bucătar şef….să-mi spele şi toace varza Florin şi apoi să facă focul.Câte o bucată de lemn mai neobrăzată arunca cu scântei după noi,însă curând mirosul afumăturii cu varză întorcea nasul trecătorilor spre noi.Cu burţile pline truditorii de culoare se apucă de lucru.Soarele şi luna mai îmbătrâniseră cu o zi.Ridurile culorilor îşi căutau drumul spre un alt apus,spre alte dimineţi.

Constantin Cristescu

[Gabriela Grădinariu]

Să înțeleg că naratorul e scriitor?

[Sofia Sincă]

Un text, impresii de minivacanţă savuros.

Acum nu ştiu dacă este tot adevărat ceea ce spune naratorul... ştiu vestea care s-a dus despre vânători şi pescari. Însă este povestit cu tâlc, cu umor, cu înţepături fine la adresa prietenilor.

Va trebui să treci peste text şi să corectezi, în special punctuaţia, dacă vrei (şi aşa se cere) să fie şi corect. Astfel, punctele de suspensie sunt doar 3, iar pauzele dintre punct, virgulă, linie de dialog şi celelalte semne de punctuaţuie lipsesc cu desăvârşire.

Ar mai fi:

Îmi aprind altă ţigară din aia puturoasă, ştiind ca vor păstra distanţa în felul ăsta. - în felul ăsta este de prisos

capul să num ă vadă. - să nu mă vadă

acorul de la teatru, - actorul.

Am citit şi m-am amuzat!

Sofy

[Corina Militaru]

M-am amuzat si relaxat citind acest text. Frumos scris!

Cu prietenie,

[Ion Lazăr da Coza]

1) Punctele de suspensie sunt numai trei şi indică, în general, o întrerupere a şirului vorbirii. Nu unesc niciodată două cuvinte! Ele preced sau succed un cuvânt (…preced sau succed…). Nu plutesc între cuvinte. Cel puţin… aşa ne învaţă clasicii noştri!... De ele nu se ataşează alte semne grafice (…!), dar pot fi precedate de astfel de semne (!...), nu-s însoțite de virgule. False puncte de suspensie întâlnim în exprimări îngrijite, cum ar fi: „– Ce p…a mă-sii?!!” adică „– Ce pizda mă-sii?!!” Iertată fie licenţiozitatea!

2) Semnele grafice și cele de punctuație (? ! ; , : ( ) . [ ] ' „ ” ... - * # etc. cu excepția cratimei mari (–), desigur) trebuie lipite de cuvintele pe care le succed sau le preced! E obligatorie pauza (blancul) după toate semnele de punctuaţie, cu excepția liniuței de unire (cratima mică), dar și atunci când își urmează lor (de ex: – Așa!?!...)!

(Acestea sunt atenționări-tip pe care le primesc (aproape) toţi cei ce fac aceste greşeli!...)

Un text lejer, plăcut la citire.

da Coza

[Suzana Deac]

Cat e de mazochist omul! Cat ii place sa-si provoace singur suferinte ca sa spuna ulterior ce bine s-a distrat!

Umorul dvs e reconfortant.

Cu prietenie,

[Chris]

Haios! Impresiile unui sfârşit de săptămână  care se vrea "de creaţie" :)))

aud eu promt răspunsul - eu mi se pare în plus

BMW-eu - idem

Ajuns în sat să pot găsi moşi trec pe la radio Bufet,acolo erau toate ştirile.Aflu că este foarte aproape şi mă înfrupt dintr-o dublă,aşa să am curaj. -  moşie

truditorii de culoare - aş zice truditorii în culoare; aşa se poate înţelege că sunt persoane de culoare

-Azi varză proaspătă la ceaun cu afumătură,care eşti bucătar? - cine întreabă? poate ne daţi şi reţeta :)))

[constantin cristescu]

Ion Lazăr da Coza a spus :

1) Punctele de suspensie sunt numai trei şi indică, în general, o întrerupere a şirului vorbirii. Nu unesc niciodată două cuvinte! Ele preced sau succed un cuvânt (…preced sau succed…). Nu plutesc între cuvinte. Cel puţin… aşa ne învaţă clasicii noştri!... De ele nu se ataşează alte semne grafice (…!), dar pot fi precedate de astfel de semne (!...), nu-s însoțite de virgule. False puncte de suspensie întâlnim în exprimări îngrijite, cum ar fi: „– Ce p…a mă-sii?!!” adică „– Ce pizda mă-sii?!!” Iertată fie licenţiozitatea!

2) Semnele grafice și cele de punctuație (? ! ; , : ( ) . [ ] ' „ ” ... - * # etc. cu excepția cratimei mari (–), desigur) trebuie lipite de cuvintele pe care le succed sau le preced! E obligatorie pauza (blancul) după toate semnele de punctuaţie, cu excepția liniuței de unire (cratima mică), dar și atunci când își urmează lor (de ex: – Așa!?!...)!

(Acestea sunt atenționări-tip pe care le primesc (aproape) toţi cei ce fac aceste greşeli!...)

Un text lejer, plăcut la citire.

da Coza



Stimate domnule Ion Lazăr da Coza,eu sunt mai moşneguţ şi mă descurc mai greu la calculator.Îmi este foarte greu.Toate cărţile pe care le-am publicat până acum au trecut prin filtrul unei corecturi riguroase la profesionişti.Vă mulţumesc de popas şi semn.