Îşi construise cu migală masca. Ajunsese un adevărat maestru, dacă s-ar acorda premii pentru această „artă”, desigur s-ar număra printre câştigători.

Îi luase ceva timp. Cât timp? Ceva mai mult timp decât pentru celelalte măşti, dar nu timpul conta, ci produsul finit, care, trebuia să recunoască, dar să şi înţeleagă, cu orgoliul unui creator, al unui mic Dumnezeu (devenise, fără să-şi dea seama cum şi când, propriul lui Dumnezeu), că era o capodoperă.

Studiase chiar conceptele grecilor antici despre proporţia divină şi numărul de aur, pentru că îi plăcuse întotdeauna seninătatea marmurei albe ce lua chipuri armonioase. Totuşi, aceste măşti ale frumuseţii transmiteau, dacă le studiai atent, şi o neliniştitoare absenţă (sau, mai degrabă, impersonalitate), pe care se străduise să o diminueze, atunci când îşi compusese această ultimă mască, adăugând nişte elemente particulare: un surâs înţelegător sau trist, o privire blazată, tăioasă sau evazivă, galvanizată de străfulgerări de sentiment uneori, câteva riduri de expresie, pentru o maturitate pe care îşi dorea să o aibă... Tot compusese şi descompusese expresii, trăsături, culori, le căutase pe cele mai potrivite pentru a ajunge la perfecţiune.

O perfecţiune absolută credea, pentru a descoperi după un timp că e doar o perfecţiune relativă, mai mereu condiţionată de ceva. Iar aceste ceva-uri/ condiţionări sfârşeau prin a ştirbi perfecţiunea măştii;  şi o lua de la capăt, într-un sisific efort de recompunere şi descompunere, de zeci de ori, de sute de ori, a altor măşti.

***

Dar vine un moment când măştile trebuie să cadă. Simţea asta din ce în ce mai acut în ultima vreme. Cel mai evident, dar şi cel mai îngrijorător semn era oboseala.

Oboseala provocată de povara atâtor măşti suprapuse, unele lipite cu un simplu adeziv, altele grefate, altele înşurubate sau prinse în capse...

***

Desprinse cu atenţie ultima mască pe care o realizase... Era destul de uşor, o cususe fin doar cu fir de mătase, e suficient să găseşti un loc unde acesta era cât de cât vizibil, să îl tai şi să tragi apoi de unul din capete...

În spatele ei descoperi masca unei pustiiri sufleteşti. Privind-o acum, cu un ochi rece, obiectiv, pe care nu îl avusese atunci când o construise (fiindcă îi lipsea perspectiva), rămase uşor surprins de stranietatea ei. Impresia de gol interior era dată poate de obrazul nisipos, oarecare, dar şi de privirea care parcă trecea prin lucruri fără a le vedea (ochii – oglinda sufletului?; ha! ha!, ce glumă!; când înlăuntrul tău nu e nimic, ce se poate reflecta în exterior, spre lume, pe retina-oglindă?).

Purtase mult timp masca asta, mult prea mult, o desprinse cu greu din şuruburile care începuseră să ruginească.

Dincolo de ea găsi strălucitoarele măşti ale unor iubiri, mai mici sau mai mari, unele ingenue, delicate, altele încărcate de mister, unele aproape spiritualizate, altele pe care se zugrăvea în culori arzătoare dorinţa; erau şi măştile unor „iubiri” pasagere, doar de o noapte (cam şterse, ce e drept, cu trăsături cam vulgare) sau de vacanţă, relaxante ca un sunet de clopoţel; peste unele se suprapuneau precipitate măşti ale îndoielii, ale geloziei, ale dezamăgirii sau doar ale indiferenţei.

Printre acestea toate o găsi pe cea mai strălucitoare – masca unei mari iubiri (pentru că totdeauna, undeva, cândva, există o mare iubire). O privi îndelung, deşi luminozitatea ei îi rănea privirea de acum, descoperindu-i trăsături vag androgine, pentru că semăna într-un mod neaşteptat şi subtil cu o altă mască, cea a femeii pe care o iubise atât de mult încât vrusese să o asimileze, să o încorporeze în el, să o simtă respirând în el, şi râzând, şi plângând, şi curgându-i prin vene.

O desprinse cu regret şi luminozitatea ei se stinse, dezvelind chinuita şi chinuitoarea mască a durerii. Pe aceasta se grăbi să o îndepărteze, dar era strâns lipită, pătrunsese prea adânc în el, sfâşie şi smulse cu degetele devenite gheare fâşii înguste de piele fumegândă, curăţă totul cu îndârjire, până când ajunse la masca de dedesubt.

Era o mască destul de vagă, de adolescent imberb, cu ochi neliniştiţi sau visători, cu zâmbete timide sau îndrăzneţe. O privi oarecum neîncrezător şi amuzat, întrebându-se când purtase masca asta? În ce timp?

Ce găsi sub ea? Fantastica mască a copilăriei, când era şi Făt-Frumos, şi zmeu, şi balaur cu şapte capete, şi cosmonaut, şi pitic rătăcit printre flori.

O desprinse şi pe aceasta.

Masca ultimă?! Rămase mirat în faţa goliciunii albe a acesteia. Albă, mult prea albă încât părea ireală... O pipăi ca orbii cu degetele, încercând să o vadă cu ele, să îi simtă pulsul, nonculoarea/ negarea tuturor celorlalte...

***

Ce va face acum, când scăpase de povara apăsătoare care îi înclinase capul şi îl făcuse să privescă atât de adânc în sine?

Probabil va construi alte măşti, îşi va zidi şi tencui un obraz nou, poate al vanităţii, poate al carităţii, al demnităţii, al deznădejdii, al mânturii, al iertării... Încă mai era timp pentru toate aceste măşti... şi pentru altele poate...

Iar în final, inevitabil, goliciunea măştii negre...

 

Vizualizări: 124

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

În fiecare dintre noi stă o anumită clipă de introspecţie a măştilor purtate în timp. Este o chestiune de caracter să-ţi poţi asuma toate măştile, cu chipurile lor, unori hidoase de remuşcări, alteori vesele pentru clipele fericite, pentru altele dor...

Interesant text, meditativ, construit inteligent şi inedit. Personalitate puternică, originalitate.

Am citit cu deosebită plăcere, Sofy!

Multumesc pt lectura.

"Ce va face acum, când scăpase de povara apăsătoare care îi înclinase capul şi îl făcuse să privescă atât de adânc în sine?

Probabil va construi alte măşti,..." sau poate  se va elibera de nevoia de a construi masti prin acceptare de sine.

Citit cu placere,

Multumesc pt lectura.

Măşti, măşti şi iarăşi măşti... Realitatea devine mai dureroasă când le dăm jos şi facem cunoştinţă cu adevăratul "EU". Aceste măşti mi-au adus aminte de păpuşile Matrioşka.

Text bine scris, profund şi interesant pentru care vă felicit din suflet!

Multumesc.

Multumesc.

Vasilisia Lazăr a spus :

Măşti, măşti şi iarăşi măşti... Realitatea devine mai dureroasă când le dăm jos şi facem cunoştinţă cu adevăratul "EU". Aceste măşti mi-au adus aminte de păpuşile Matrioşka.

Text bine scris, profund şi interesant pentru care vă felicit din suflet!

De eliminat steluţele şi fleşurile (/) din text. 

Introspecţie! Şi parcă ne e ruşine cu ce am putut face cândva... iar când te gândeşti că chiar astăzi facem gesturi pe care mâine o să le regretăm...

Mână de prozatoare. Felicitări.

da Coza

Multumesc. Voi incerca sa restructurez textul.

Răspunde la discuţie

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

conducere site redacție

FONDATORI

ION LAZĂR da COZA - scriitor

VASILISIA LAZĂR - poetă, membră UZPR

ADMINISTRATORI-EDITORI

SOFIA SINCĂ - prozatoare

ADA NEMESCU - poetă, artist plastic, membră UZPR

AUGUSTA COSTIN (CHRIS) - prozatoare

MIHAELA POPA - poetă

GRIG SALVAN - prozator, cantautor

BOLACHE ALEXANDRU - poet

MIHAI KATIN - poet

GABRIELA RAUCĂ - poetă, membră UZPR (redactor promovare media) 

CARMEN POPESCU - scriitoare, membră UZPR (redactor promovare media) 

ATENȚIE!

Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:

1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie. 

donații

Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la: 

RO45CECEB00008RON1057488

titular cont: LAZAR VASILISIA 

(CEC Bank)

*

***

Pentru scadența din septembrie 2026 au donat:

Augusta Cristina (Chris)

George Eftimie

Valerian Dincă

important!

Activitatea Recentă

Crinu Sorin Leşe a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Asemenea Norilor a utilizatorului ovidiu
"... și din fiecare drum am făcut poezie."
cu 11 minute în urmă
Crinu Sorin Leşe a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Rămas-am doi, a utilizatorului PERJU LAURENTIU VIOREL
"La cât mai multe clipe poetice!  Nu este necesar să vă semnați la sfârșit,…"
cu 26 minute în urmă
Stanescu Valentin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Valenta: sărut o frunză a utilizatorului Stanescu Valentin
"Doamnă Vasilisia, ce poezie comentariu aţi făcut acestui mănunchi de cuvinte care aduc recunoştinţă…"
cu 33 minute în urmă
Utilizatorului Crinu Sorin Leşe îi place postarea pe blog Asemenea Norilor a lui ovidiu
cu 41 minute în urmă
Vasilisia Lazăr a contribuit cu răspunsuri la discuţia Iadul inocenței a utilizatorului Dulmin Aurel
"Este un text greu de citit și cu atât mai greu de uitat. Dincolo de imaginile cumplite ale…"
cu 6 ore în urmă
Lui Vasilisia Lazăr i-a plăcut discuţia Iadul inocenței a lui Dulmin Aurel
cu 6 ore în urmă
Vasilisia Lazăr a contribuit cu răspunsuri la discuţia Eclipsa a utilizatorului ovidiu
"O schiță umoristică foarte vie, în care o zi memorabilă din perspectiva copilului se…"
cu 6 ore în urmă
Lui Vasilisia Lazăr i-a plăcut discuţia Eclipsa a lui ovidiu
cu 7 ore în urmă
Vasilisia Lazăr a contribuit cu răspunsuri la discuţia Jettatora III a utilizatorului nicolae vaduva
"Partea a treia complică inteligent jocul dintre real și fantastic: de fiecare dată când…"
cu 7 ore în urmă
Lui Vasilisia Lazăr i-a plăcut discuţia Jettatora III a lui nicolae vaduva
cu 7 ore în urmă
Vasilisia Lazăr a contribuit cu răspunsuri la discuţia Jettatora II a utilizatorului nicolae vaduva
"Partea a doua adâncește foarte bine misterul și mută povestirea dinspre straniul primei…"
cu 8 ore în urmă
Lui Vasilisia Lazăr i-a plăcut discuţia Jettatora II a lui nicolae vaduva
cu 8 ore în urmă
Vasilisia Lazăr a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Asemenea Norilor a utilizatorului ovidiu
"Iarăși ai patru postări pe pagina principală, Ovidiu. Ce Dumnezeu, e chiar așa greu de numărat? O…"
cu 8 ore în urmă
Vasilisia Lazăr a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Rămas-am doi, a utilizatorului PERJU LAURENTIU VIOREL
"Dincolo de versuri se simte aici emoția unei întâlniri între doi oameni care…"
cu 8 ore în urmă
Postare de log efectuată de ovidiu

Asemenea Norilor

Niciodată nu am avut o casă,doar picioarele înfipte în pământulcare mă învăța să rămân.Am locuit…Vezi mai mult
cu 9 ore în urmă
Vasilisia Lazăr a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog O zi nepereche a utilizatorului Costel Zăgan
"Costel, ai păstrat în aceste rânduri amintirea unei întâlniri sub semnul…"
cu 9 ore în urmă
Vasilisia Lazăr a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Scrisoare către nicăieri a utilizatorului Monica Pester
"Monica, poemul acesta poartă în el tristețea unui dialog în care celălalt nu mai…"
cu 9 ore în urmă
Utilizatorului Vasilisia Lazăr îi place postarea pe blog Scrisoare către nicăieri a lui Monica Pester
cu 9 ore în urmă
Vasilisia Lazăr a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Valenta: vreau un ceai verde a utilizatorului Stanescu Valentin
"Ați așezat dorința simplă a unei cești de ceai într-un joc al formei fixe, trecând de…"
cu 9 ore în urmă
Vasilisia Lazăr a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Vară fără riduri a utilizatorului Crinu Sorin Leşe
"Un poem despre o iubire care nu numără anii, ci îi șterge ridurile, păstrându-și lumina…"
cu 9 ore în urmă

Antologiile site-ului „ÎNSEMNE CULTURALE”

„Ecouri din viitor”, 2022 AICI

Atlasul cu diezi  2017 AICI

Autograf pentru m(â)ine  2013 AICI

© 2026   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor