O dimineaţă de duminică

[Exemplu de Titlu]

O dimineaţă de duminică. De vară, de-acum. Primăvara a venit atât de greu şi a trecut pe neobservate de parcă nici nu a fost. Ba ploaie, ba frig, ba vântul făcea ravagii, ridicând peturile şi hârtiile din tomberoanele de gunoi până în parcul de joacă al copiilor aflat chiar sub fereastra mea. Îmi fac plimbarea de dimineaţă. Nu fiţi invidioşi, că mă plimb doar în gând. De la fereastra balconului îmi pare totul frumos şi, câteodată, posibil. E soare şi se anunţă o zi călduroasă. Câţiva câini comunitari stau întinşi pe iarbă şi pe trotuarul încălzit de soare ca şi cum ar fi lipiţi cu prenadez. Nu se dau la o parte nici în ruptul capului. Nici din calea maşinilor. Câteva ciori aterizează într-un tomberon şi scormonesc cu ciocurile. Unele şi-au găsit câte ceva pentru micul dejun. Una ţine în gheare un ciolan mare, fiert pentru a da gust la vreo ciorbă de burtă. Abia putea să zboare de greutatea viitorului festin care era cât pe ce s-o forțeze la o aterizare de urgență. Un câine, mirosind ceva de ros, s-a ridicat alene, bălăngănind din coadă. A încercat să dea o probă de lătrat, dar, ieșindu-i cam anemic, s-a rușinat într-atât încât s-a lăsat să cadă, pe-o parte, iar, în iarbă. „Nu-s muieți posmagii!”

Câteva bătrâne pășesc, într-o smerenie matinală, abia ferindu-se de gropile asfaltului. Îmbrăcate în negru, par niște umbre gata-gata să se lipească de pereții coșcoviți ai blocului. Primul gând ce mi-a trecut prin minte: „Sunt văduve și cine știe de câtă vreme!” Merg la biserică. Țin lumânări în mâini și câte un buchețel de flori, ca pe adevărate talismane. Mi se par niște mirese ale morții. Mă strânge ceva în spate și nu știu ce anume. Le urmăresc cu privirea. Ce ți-e și cu viața asta! Mai ieri erau tinere, frumoase, sprintene… Desfătau ochii şi înfierbântau sângele. Astăzi, sunt clienții fideli ai bisericilor, mănăstirilor și cimitirelor…

O femeie, de la ultimul etaj al blocului din fața mea, scutură o cuvertură. După zgomotul pe care îl face îmi dau seama că este în putere, chiar tânără. O privesc cu atenție și văd cum îi saltă sânii în ritmul mișcărilor de coborâre și de suire ale brațelor. Sigur nu are sutien. Și la ce, mă rog, i-ar trebui pe căldura asta?! Aprind o țigară și mai iau o înghițitură de cafea. Mă gândesc că nu fac bine. Mai bine m-aș fi dus și eu la biserică. Aș fi ascultat o slujbă, aș fi îngânat și eu, împreună cu popa și cu enoriașii, o cântare bisericească, aș fi aprins o lumânare, aș fi tras pe nări câteva fumuri de tămâie… Mai ocheam vreo mironosiță cu batic pe cap, o priveam cu coada ochiului până îi făceam geloși pe sfinții din icoane și se strâmbau la mine... Dar mă lasă… dracu’?!

[Corina Militaru]

Un moment de atingere imaginara cu universul inconjurator, creionat atractiv. Mi-a placut!

Cu prietenie,

[Gabriela Grădinariu]

Câini comunitari, ciori, tomberoane, văduve - tabloul realității cotidiene  și Safir preocupat de sâni, dând vina pe dracul. Aferim!

[Chris]

Instantanee surprinse într-o dimineaţă de duminică în timpul ritualului cafelei şi al ţigării! :))

Bineînţeles femeia în centrul atenţiei, doar ea este o figură împortantă în scrierile lui George Safir. Dracu' are aproape un rol pozitiv, nu vă lasă să păcătuiţi :)))))))))

Am citit cu plăcere, :))))))

[Sofia Sincă]

Tocmai ai descris un tablou din faţa blocului meu, mai puţin trăirile, că eu nu mă uit la doamne fără sutien care scutură cuverturile... :))

Dar sumbru este peste tot. Din ce în ce mai sumbru. Dimineaţa foarte puţină mişcare, nimeni nu mai merge la serviciu, străzile sunt goale, la cheremul câinilor vagabonzi, copiii de şcoală din ce în ce mai puţini, şi, mai nou cerul este el cârdului de ciori. Din ce în ce mai multe ciori... Ca dovadă că au ce mânca.

George scrii foarte frumos proză! Eu care ador proza, ţi-aş spune că scrii mai bine decât poezie.

Am citit cu deosebită plăcere, Sofy!

[Vasilisia Lazăr]

O dimineață de duminică apăsătoare, plicticoasă, așa cum sunt mai toate diminețile de duminică. Noroc cu femeia de la etaj care mai colorează decorul. :)

Scrii frumos, George. Mergi mai departe!

Am dus textul în Colecția de proză.

[Vasilisia Lazăr]

Eiii, acolo vom merge cu toții într-o zi, dar măcar să lăsăm ceva frumos aici (o proză ca aceasta, de exemplu, ori ca cele ce vor urma.)    :)

george safir a spus :

Mai departe... unde? Acolo unde se duc tăți...