Vină

[Exemplu de Titlu]

Începusem să-ţi scriu o scrisoare dar cuvintele-mi tăceau, nu se voiau scrise, plângeau şi se ascundeau în mine ca să se topească în dor.
Eram singur în hotelul de la malul mării.
Ce căutăm acolo?
Aşteptam poate că o să mai vii încă odată!
Mi-am aprins o ţigară, fumul se ridică drept sper tavan în vârtejuri de parcă ar reconstitui un vrej către infinit.
Începuse să se însereze, marea se zbuciuma lovind ţărmul cu furie, pescăruşii ţipau în zborul lor împleticit.
De peste tot se prevestea furtuna.
Hotărât să-mi termin scrisoarea m-am aşezat la masă şi febril am început să-ţi aştern rânduri după rânduri.
Trecuse ceva timp când am auzit bubuiri în uşă.
Cine să fie la ora aceea?
Bănuitor şi curios am pășit către uşă.
Am ascultat cu grijă însă nu se auzea nimic!
Am deschis ușa și...
Marea plină de alge, nisip şi scoici năvăli la mine în cameră, creştea fără de noimă creștea fără să-i pese că la mine în cameră totul începuse să plutească în derivă.
Mi se făcu frică, marea era atât de furioasă.
Instinctiv am înfruntat-o, am lăsat-o să mă biciuiască, am lăsat-o să mă judece, să m-atingă dojenitor in reflux.
A mai zăbovit puţin şi s-a retras aşa cum venise, pe neaşteptate.
A lăsat pe mocheta ieftină o plajă cu miros de midii, crustacei și un covor de alge.
Ah, am uitat, scrisoarea!
Scrisoarea nu mai era, mi-o furase marea ca pe un trofeu.
Cine poate ști pe care insulă plină de Robinsoni o va arunca şi cine poate afirma dacă vreodată va ajunge la tine.
Dar ce-s vinovat eu că marea mi-a inundat camera de hotel...

Pusă în sticlă azi.... și ceruită pentru eternitate!

[gina zaharia]

Poate că marea mai păstrează încă foșnetul silabelor parfumate, poate că valul-sol n-a fost încă de pază pe coasta de răsărit a inimii ei... Oricum ce-i pecetluit, pecetluit rămâne:)

Florin, ești un izvor de metafore!

Prețuire!

[Gabriela Grădinariu]

Frumoasă alegorie! E bine  (uneori ) să dăm  mării drum spre pustiire sau , mai curând , spre recompunerea  eului ,scoțând din calcul unele repere și ceruindu-le pentru eternitate. O adevărată plăcere!

[Sofia Sincă]

Bucuria dorinţei se avântă spre lumina iubirii într-o călătorie melancolică pe marea întinsă. Primul sărut cu iz de sare se pierde în adierea vântului. Doar urma încolăcită de fum refuză semnul de recunoaştere al neputinţei. Marea invadează cu amintiri, cu semne. Un gând rătăcit mai poposeşte, zgribulit de stropi reci, visând la crengile verzi ale timpului.

Am divagat şi eu puţin pe tema ta. Dar să trecem şi la lucruri mai serioase, cum ar fi:

bubuieli - eu nu l-am găsit în DEX şi oricum nu sună bine. Mai nimerit ar fi bubuituri.

uşă, cameră, - repeţi cam mult aceste două cuvinte pentru un text care se vrea cu aură lirică.

Pusă în siclă- sticlă.

Aceste fiind zise, pun admiraţia mea!

Sofy

[Chris]

Frumos scris, sensibil.

Sunt de acord cu Sofy, ai o frază din care se poate scoate un "cameră".

La mulţi ani!

[Corina Militaru]

Mult parfum in acest text. Am citit cu placere.

Prietenie,