În noaptea asta

[Roza Dinvale]

În noaptea asta se joacă o carte mare. Riscul e pe măsură. Și pentru că în spatele oricărui bărbat de succes stă o femeie puternică, multe energii se vor ciocni furtunos și valuri de gânduri neșovăielnice se vor insinua spre afirmarea orgolioaselor ambiții. Și el e atât de vulnerabil! Putem pierde tot! Mai bine ne retragem. Am obosit de atâtea lupte cu lovituri pe la spate care deși nu mă surprind, mă dor. Dar el nu, vrea să continue! Plăcerea jocului îl atrage ca un magnet și încheierea unei noi afaceri de mare calibru care ne poate propulsa în top îl face să uite de sine și-l face să riște și să se lase păcălit de aparențele în care avocații străini sunt foarte pricepuți. Dacă nu e foarte atent poate pierde tot! Tot! Avem și noi avocații noștrii, care sunt foarte buni, dar cine știe cu cine avem de-a face explorând teritorii noi, căile bătute fiind adjudecate de oportuniști și mafioți. Nu ne ajunge nesiguranța politică din țară? Acum să ne implicăm în afară? Bine că măcar din țările arabe ne-am retras la timp. Dar nici în Europa nu e mai sigur și sforile trase la Bruxelles sunt mai periculoase ca teroriștii arabi. Au efecte extraordinare pe scară largă. Ne apropiem de Capitoliu sau de Stânca Tapeiană? De asta mă tem, de incertitudine. Pentru mine noaptea nu e un sfetnic bun și insomniile-mi  nu sunt creatoare ci destructive. Bine măcar că el nu e așa, după un whisky se odihnește până dimineața. Mă rog la Dumnezeu să-i dea gândul cel bun și mâine dimineață să sesizeze eventualele capcane ale contractului și să aleagă opțiunea cea mai bună. Părerea mea e că ceilalți încearcă să ne încalece, nu să ne fie parteneri. Prea multe fițe și clauze adiționale la un contract ce părea clar. Negocierile astea sunt din ce în ce mai dificile. Poate am îmbătrânit și trebuie să ne retragem. Dar avem o echipă tânără și competentă. Oare nonconformismul unora e chiar nonconformism sau ascunde altceva?  Și el va reuși să le strunească entuziasmul? Câteodată parcă îl îmbrobodesc și se aventurează alături de ei prin hățișuri. Dă Doamne ca acum să-i stăpânească el! Și să facă ce e mai bine pentru noi. Gata cu îndoielile! Va face ceea ce trebuie! Și va fi bine! Gândurile ei se amestecau cu o muzică ambientală suavă în care sunetele unui pian încercau să redea liniștea universului punctată de intermitente tonalități mai grave generatoare de armonii celeste transferate apoi unui sintetizator cu tonalități misterioase, ireal de ciudate care sugerau foarte bine imensitatea și diversitatea spațiului. La un moment dat un flaut și-a început povestea lui caldă, romantică probabil, atât de diafană, intangibilă, cu acorduri catifelate, pufoșenii străbătând universul și pierzându-se în depărtare...   (fragment de roman).  

[Corina Militaru]

Imi place cum este scris acest fragment. Sper sa postezi continuarea. Eu astept.

(avocatii nostri)

Cu drag,

[Gabriela Grădinariu]

 Ai aruncat manusa. Asteptam.Succes!

[Sofia Sincă]

Un mic fragment dintr-un roman de tip psihologic (ceea ce am putut eu să înţeleg) care stârneşte curiozitate. Mi-aş dori să-l citesc cap-coadă. Însă nu ştiu dacă şi autoarea doreşte să ni-l dezvăluie.

Nu cunosc modul de narare, doar din acest micuţ fragment nu se poate şti, dar îmi permit să fac unele precizări:

- Până la ''Și el e atât de vulnerabil!'' - se narează la persona a III- adică autorul este povestitor, apoi începe un monolog, nesemnificat cu nimic, până la ''Gândurile ei se amestecau cu o muzică'', când intervine din nou explicaţia. Poate aşa este scris, tip amalgam... se poartă.

- Şi ar mai fi ''Bine că măcar, Bine măcar că,'' foarte apropiate.

Am citit cu deosebită plăcere, Sofy!

[Vasilisia Lazăr]

noștrii - noștri

Interesant, dar prea puțin pentru a-mi putea face o idee. Mai așteptăm.