Dulceață de căpșune

[Alina Ilie]

Poamă-i inima uscată, în atrii mocnește jar,
Aorta crapă cum lemnul de-a milei tăiș se plânge,
Râd idei fărâmițate într-al gândului mojar,
Simțirea osul străpunge, ace ascuțite-n sânge.
Aerul doare c-apasă coșul pieptului scobit,
În orbită ochii-s tulburi, demult secată, deplânge
Trupul topit este semnul sufletului neiubit.

De călcâiul în aripă atârnă înger căzut,
Negura-l scuipă în lumea cu păcatele fereastră,
Nimeri strigoiul jale din viață decăzut,
Începu să îl dezmierde ca pe puiul de măiastră.
Colbul se-nvârti în horă și îi prinse în zăvoare,
Amândoi robiți de clipă în temnița de pământ,
Omul nu putea să urle, îngerul oprit să zboare,
Se îmbrățișară-a viață, cununați în legământ.
Celesta smulse aripă, o-mplantă în carnea rece,
Chiar în corpul de femeie ce îi deveni altar,
Iară ea scobi în torso, sâmburele să-l ferece
‘N nimbul lui și șterse stigma izbăvind ultimul tar.

Vene, limfă și țesuturi se legară-n evlavie,
Lutul se cuprinse-n două forme ale Sfântului,
Așa se făcură oameni, dragostea îi reînvie,
Îngerul căzut ibovnic iar pierita rostul lui.

[Grig Salvan]

Dramatic poem. O poveste sumbră, dar plină de o lumină stranie ca-ntr-un film de Tarkovski. Cu expresii crude și dure uneori, dar cu metafore pregnante care rămân să vibreze în minte după lectură și nasc sugestii pentru meditație. Cu o mică observație: „de-al milei tăiș”, adică acordul gramatical se face cu tăișul milei, nu cu mila, cred eu...

[Ada Nemescu]

Afirmații și metafore înlănțuite. Parcă se împing limitele înțelegerii imediate. Dar mi-a plăcut această straneitate.  aDa

[Mihai Katin]

Colbul se-nvârti în horă și îi prinse în zăvoare,
Amândoi robiți de clipă în temnița de pământ,
Omul nu putea să urle, îngerul oprit să zboare,
Se îmbrățișară-a viață, cununați în legământ.  aici este zona în care poemul  "se întrupează" poate debordanta  inspirație nu a avut acel răgaz  al liniștirii vârtejului liric ,păcat,sunt  lucruri extraordinare  pe care le pierzi  în lectura  poemului,este pe undeva același lucru cu  a  privi  un tablou de Adrian Ghenie,trebuie o anume răbdare..