Fantasme

[Ada Nemescu]

 motto:

Râsul este soarele care alungă iarna de pe chipul uman - Victor Hugo

Privesc cum cetina cea verde, în nea și-a risipit  conturul

Stau plictisită la fereastră ca pe o lampă abajurul

Cu o cafea neaburindă și nebăută și prea neagră

Îmi mușc o buză nerujată, aștept ca viscolul să treacă

O mâță-n dungi, tigrată alb și răsucită-n somn diurn

Își toarce visul pisicesc lângă-o prințesă într-un turn

Nu-s eu frumoasa ei din vis, să întrebați pe orișicine

Eu n-am noroc, doar ghinion, și-n păr ascuns un mărăcine

Plimb gândurile pe sub frunte, ca pe-o bomboană mentolată

Ce-mi arde limba, cerul gurii, dar nu mă las – o mănânc toată

Simt amorțită o idee ce-ar vrea să iasă la lumină

Dar singură se-mpleticește, tot singură-și găsește vină…

Și-o toropeală mă încearcă, prea seamănă c-un vis verzui

Privind în gol mă prinde-un dor despre sărutul – nu spun cui…

Pe un genunchi deschisă-i cartea, mă cheamă către rugăciune

M-aș duce-n grabă, dar, rămân. Dorință, cine te răpune?

[Ada Nemescu]

Maria, mă copleșești!

Și trimiterea la muzica lui Ygor Stravinsky este măgulitoare...

Să ascultăm...

mulțumesc, aDa

[Maria Mitea]

Ada, un poem de zile mari, - le are pe toate bine strunite, ca o muzică de vioară a la Ygor Stravinskii - citești, auzi, vezi, te absorbi în poezie - 

cu adevărat fantasme de fantasme, mi-a satisfăcut pe deplin nevoia de a cădea în hipnoză, ) 

”

Privesc cum cetina cea verde, în nea și-a risipit  conturul

Stau plictisită la fereastră ca pe o lampă abajurul

Cu o cafea neaburindă și nebăută și prea neagră

Îmi mușc o buză nerujată, aștept ca viscolul să treacă” 

în special mi-a căzut pe imaginație ” Stau plictisită la fereastră ca pe o lampă abajurul” 

Cu mult drag!

[Stanescu Valentin]

aDa, este de înţeles: timpul cel mai bun prieten, timpul cel mai rău duşman... Ce repede a trecut o lună! Ce tineri eram atunci!

[Ada Nemescu]

@Valentin Stănescu

Cu mult prea mare-ntârziere

Răspund, răspund și mi-e ... cumva

Un fel de stânjeneală-n vene

Ce mă stârnește uite-așa:

Și-atunci îmi vin în fire, mulțumesc

Și cu emoții (constructive) mă semnez,

aDa

[Stanescu Valentin]

aDa, ai însămânţat cuvintele duioase în sufletele noastre. Felicitări şi spor în viitor!

 

admir admir încă odată

     o poezie cu omăt

          şi sufletul ce-aleargă hăt

               în primăvara-mparfumată…

 

[Stanescu Valentin]

aDa, ai însămânţat cuvintele duioase în sufletele noastre. Felicitări şi spor în viitor!

 

admir admir încă odată

     o poezie cu omăt

          şi sufletul ce-aleargă hăt

               în primăvara-mparfumată…

 

[Ada Nemescu]

Mulțumiri,  dragă Chris... frumos compliment poeziei mele... naturalețe! 

aDa, cu drag

[Chris]

foarte frumos, imaginile curg natural!

[Ada Nemescu]

@Mick Lorem, este! Și multă autoironie.

Dar durere?! 

Mulțumiri,  aDa

[Mick Lorem]

Ce melancolie!