Perseide

[Monica Pester]

Se-anunță zorii în străfunduri,

Din curba lină de sub nori

Prin cenușiul lor, în rânduri,

Apar în scenă, meteori

Pornesc din coadă de cometă

Spărgând cu zgomote eterul,

Zici că-i o linie secretă

Ce vrea să-și apere misterul

Sclipesc, se-aleargă și se joacă, 

Când dunga nopții e-n plecare

Se-aruncă veseli și provoacă

Un soi hibrid de vindecare

Născuți din praful stelelor,

Eliberați din piramide,

Trezesc lumina sfinților 

De mii de ani, ca Perseide

Și ne cufundă-n ideal . . . 

Dar basmul repede dispare,

Tabloul bolții,  vis real

Ne-aduce-n suflet sărbătoare

[Grig Salvan]

Farmecul și misterul cerului ne fascinează de la naștere la moarte. Adesea stau nopțile cu ochii pironiți în adâncurile spațiului întunecat ce pare incremenit, nemișcat și totuși acolo forfotește o energie și o viață intensă și nepieritoare. Așa și stelele mereu rotitoare și trecătoare prin cerul nostru, perseidele, tainice și purtându-ne spre visul cu ochii deschiși, trecând ca o nuntă de stele în cer, venind din neant și mergând spre neant ca și viețile noastre. O lectură incitantă.

[Monica Pester]

Poete, mă uimește câtă apreciere îmi acorzi

Mulțumesc din suflet !

[Monica Pester]

Dle Katin, prețuirea este din partea mea, înzecită.

[Mihai Katin]

"Stelele-n cer
Deasupra mărilor
Ard depărtărilor
Până ce pier....din  ultimul  poem  eminescian...mai  mult  decat   sublim,nu ?.....

[petrut dan]

Foarte bine scris, o schimbare ușoară de ritm ce nu deranjează penultima strofă, dar pentru mine o surpriză plăcută, mai ales că a trebuit să ții cont de prozodie, mi a plăcut, cu drag!