Izgoniţi la graniţa vorbei

[Ada Nemescu]

Doar umbrei oazei nepreţuite ceri

nimicnicii de gânduri zdrenţuite
deasupra criptei unui vis uitat
ungând pe buze amintiri confuze
ce se năşteau când tu erai… plecat

sunt strai ceresc, în sufletul pierit
nu-ţi căuta vreodată mântuirea
în a deşertăciunii- arsură, nici plutirea
haotică a viselor … uite, un cer stropit

de neputinţe vii, îi cară beznei sacul
oglinzilor le tot prefaci incizii, iar
dorului de noi îi tot reciţi minciuni
(schimba-vei axa lumii) – tu, săracul!?

Sipetul gurii tale- amar, mereu e altul…

[Stanescu Valentin]

Doamnă Dorina Pop, cu îngăduinţa prietenei noastre Ada Nemescu, căreia i-aţi trimis un comentariu în versuri, vă adresez aceste cuvinte:

 

                                                         demersul altora şi-al meu

                                                   de a ne comenta prin rime

                                              nu cred că este foarte greu

                                                   să afişăm un cald catren

                                                        emoţia să ne exprime

 

                                                        iar prin cuvinte mai frumoşi

                                                        să deveim contagioşi...

 

 

[Pop Dorina]

La „granița” cuvantului în grapă stau,

Dar zăbovesc puțin, apauze să dau.

[Stanescu Valentin]

                                                           dincolo de graniţa vorbei e tăcere 

                                                      bezna adună-n pumn ochii licuricilor

                                                 franjuri de gânduri se-ncolăcesc

                                                      să mişte vorba prinsă în atele 

                                                           să pregătească un alt dureros început...      

[petrut dan]

Ai metafore bune ce stimulează imaginația și stârnesc, un poem la graniță, depinde de fiecare unde/cum se situează, dar plăcerea lecturii rămâne, drag!

[Stanescu Valentin]

aDa, încă o perlă în scoica gândului TAU, felicitări!

 

                                                  citesc citesc intens şi cu nesaţiu

                                           când fiecare vers e-o poezie

                                           şi orice-cuvânt din adâncimi de suflet

                                                  izbeşte poarta vieţii cu tărie

 

                                                         mă întăresc în clipă şi în umblet

                                                               nimic din ce a fost n-o să mai fie...

 

Îţi mulţumesc de două ori pentru postare: prima, pentru aceste gânduri care stârnesc vibraţie şi sub talpa piciorului ce sărută pământul iar a doua, că mi-ai cedat o poziţie pe pagină unde spre seară să postez ceva despre iarnă (că tot nu vine albul ei imaculat care sa ne şteargă negreala din suflete).