Acolo...

[LITERATURĂ PATRIOTICĂ]

Acolo unde iarba răsare din pământ
Şi-n firul ei plăpând simbolul vieţii saltă,
Sălbatica-i privire ne pare-atât de-naltă
Şi dorul ei de viaţă ne pare atât de sfânt.

Acolo unde roua se varsă-n dimineţi,
Ţintind mărgăritare pe umbre şi pe flori,
Săgeată de lumină, a astrului din zori,
În murmururi tăcute cântate de poeţi.

Acolo unde floarea ne-mbată de parfum,
Culori nemuritoare şi vise de iubire,
Crescute parcă-n dor, din firul ei subţire,
În leagăne celeste la margine de drum.

Acolo unde noaptea auzi privighetori,
Pierdute voci de îngeri în cântece de iele,
La umbra nevăzută a darnicelor stele,
Pierdute-n bolta-naltă spre clipele din zori.

Acolo unde ploaia ne cântă s-adormim
În tril de picuri mari lovindu-ne tăcerea,
Ascunsă-n glasul ei se-aude adierea
Din valurile mării, pe voci de pantomim.

Acolo unde toamna e darnică cu noi
Şi câmpul plin de rod ne mângâie privirea,
E ca un loc în care s-a zămislit sfinţirea
În darul vieţii noastre, din fulgere şi ploi.

Acolo unde munţii privesc de sus câmpia
Şi lacrimile-şi curg, din susur de izvoare,
Ducându-şi parcă dorul în nesecata mare,
Acolo suntem noi… acolo-i România

[Sofia Sincă]

Superb... o mulţime de fiori m-au încercat până la ultima strofă pentru laurii ridicaţi aspura ţării, iar ultimul vers face să lăcrimezi. Ceea ce ai scris se numeşte patriotism.

Cu deosebită admiraţie, Sofy!

[Zarra]

Felicitari !Iata un poem care face chiar si un suflet simplu  sa vibreze !Aceasta-i Romania pe care ne-o dorim!

Cu pretuire!

[Elena Mititelu]

Un poem vibrant în care patriotismul curge ca un fir de aur de la început până la sfârşit ... culminând cu ultimul vers, care conchide. FELICITĂRI!!!!

Mă bucur să mai găsesc români adevăraţi!!!

Cu preţuire, Elena

[Vasilisia Lazăr]

Doamne, cât de frumos!