Răsărit de Soare

[Jeler Eleonora Maria]

Te înalți domol pe bolta albăstrie
neostenit... ori de-i limpede și vie
ori de norii plumburii, e tăinuită,
Dar, ne faci, lumina ta nemărginită.

Răsari mirific pe culmea cea cerească
Ori e pace, ori război vrea să sosească
Pornit de om ce nu-ți înțelege graiul
Și îi arăți cu măreția ta Raiul.

Capul ți-l ridici în depărtata zare
Martor la a noastră metamorfozare
Dai vieții pe Pământ galbenă culoare
Binefăcător și veșnic, ești tu, Soare!

[petrut dan]

Semn de lectură, mai trec, cu drag!

[Jeler Eleonora Maria]

Mulțumesc cu drag de trecere și de comentariile fiecăruia, domnilor Grig Salvan, Bolache Alexandru și doamnei Vasilisia Lazăr. Am să încerc să țin cont de sfaturile dvs.

[bolache alexandru]

Am crezut inițial că autorul poeziei este doamna Floare Arbore... Citește poeziile ei și vei vedea că ai același mesaj luminos însă de fiecare dată am încercat să spun că mesajul trebuie să îmbrace și o formă poetică! 

[Vasilisia Lazăr]

Un text chinuit, alambicat, naiv, până la poezie e cale lungă. Recomand, în primul rând, lectură, cât mai multă lectură. Poezia a evoluat mult. Apoi studierea teoriei poetice. Înțeleg elanul, dar nu e suficient. Dacă aș fi găsit măcar un vers de remarcat, dar, din păcate, nu am găsit nimic.

[Grig Salvan]

Un imn înălțat Soarelui, așa cum simțim cu toții în sufletul nostru față de astrul vieții. Înțeleg că nu ai urmărit o prozodie clasică ci ai lăsat versurilor măsuri și ritmuri diferite de la unul la altul. Fiind o odă ar fi sunat mai bine și mai solemn într-un format prozodic clasic, urmărind sonoritatea ritmului și măsurii potrivite. E doar părerea mea de amator de vers clasic. Atenție și la unele sunete repetate care crează disonanță „cea cerească”, „să sosească”. În ce privește verbul „îi” („îi tăinuită”), aceasta e forma populară, forma literară este „e”.