Nostalgie

[Gabriela Raucă]

Ți-aș da bună dimineața, tinerețe dispărută,
Dar te-ai dus, în depărtare, pe o cale neștiută.

Era cald la mine-n suflet și simțeam că este vară,
Ți-am urat și noapte bună, pe când m-am culcat, aseară.

Astăzi, când privesc oglinda, stând în colțul ei, cuminte,
Nu-i mai recunosc privirea, dar o știu, că ea nu minte.

Căutând un sfert de zâmbet prin întregul de mâhnire,
Văd ce a lăsat în urmă, pe obraz, orice trăire.

Te-aș fi vrut mereu cu mine să te cânt în poezie,
Te-aș fi invitat la masă, ți-ar fi fost bine și ție.

Te-am iubit mult, tinerețe și mi-ai fost nespus de dragă
Și-aș fi petrecut cu tine, de-ai fi vrut, o viață-ntreagă.

Trandafiri, pahare goale și căpșuni abia mușcate,
După festul de aseară, au rămas împrăștiate.

Acum, stând la masa mare, tot gândindu-mă la tine,
Văd o doamnă elegantă, că se-așază lângă mine.

Bănuiesc, de fapt știu bine, cine ar putea să fie,
Și-i zâmbesc cu resemnare și un pic de nostalgie.

O invit să bea cu mine o cafea dulce-amară,
Ca să-mi fie bătrânețea liniștită și ușoară.

[Mihaela Popa]

nostalgic, cald, frumos!

[Gabriela Raucă]

Îți mulțumesc, Lisia, pentru aprecierile tale!

[Vasilisia Lazăr]

Gabriela, cele mai frumoase melodii sunt cântate pe cele mai vechi viori, așa că nu trebuie să existe motiv de întristare.

O poezie plăcută din care răzbate nostalgia, o poezie pe care o citești cu drag. 

[Gabriela Raucă]

Mulțumesc, Manuela, pentru aprecierile tale!

[Gabriela Raucă]

Mulțumesc, Mihai, pentru atenția acordată versurilor mele!

[Gabriela Raucă]

Mulțumesc, Amanda, pentru oprirea asupra versurilor mele și pentru părerile tale, care mă onorează!

[Gabriela Raucă]

Mulțumesc, Alex, pentru lectură și aprecieri!

[Manuela Munteanu]

Nu luați în seamă timpul 

Ce-a uitat să se oprească!

Are el... o nostalgie, 

Ce, cu jind, vrea să sporească,

Dar în forma ei perfectă, 

De maestru anonim 

Ne învață să ne umplem

De speranță, să iubim.

Încântătoare versuri!

[Mihai Katin]

Persoanele nostalgice in mod obisnuit au o stima de sine mai mare si un risc mai mic de a face depresie.

Pentru Proust era o muscatura dintr-o briosa cu unt; pentru altii poate fi ca mancarea din copilarie, sau cateva note dintr-o melodie preferata sau imaginea unui joc de copii ce poate declansa intoarcerea cu mintea la multi ani in urma. In conditii normale, cel mai mic factor declansator poate elibera un numar mare de amintiri luminoase chiar si la persoanele cel mai putin sentimentale.

acesta  este prozaic  spus  acest  minunat  poemn!

[Amanda Spulber]

Of, cealaltă era mai optimistă. Totuși, transpare un pic de optimism și aici. Fiecare vârstă are farmecul și neajunsurile ei, până la urmă.