Laleaua galbenă

[Ailoaie Adriana]

Tăcută și plăpândă, prin verdele pădurii,
Retrasă într-un colț, de frunze protejat,
Stă galbena lalea, zâmbind parcă la soare
Împarfumată toată, de mugurii de brad.

 

O cupă de culoare, în verdele pădurii,
Adesea legănată de vântul curios
Ce stă și o privește și parcă-ar vrea s-o întrebe:
– În grădină, tu, nu aveai loc?

 

Adesea ne retragem când vrei să fii doar tu.
Să fii doar tu cu tine și Dumnezeu de sus.
La fel ca și laleaua, retrasă în pădure,
Vrei singur ca să stai, gândind la ce-o să fie.

 

O cupă de culoare, o rază de speranță
Înveselește parcă pădurea-n galben crud
Și-nvață să se-nalțe privind mereu spre soare
Ca bradul veșnic verde, deși-i bătut de vânt.

[Sofia Sincă]

Bine ai venit cu poezie în site-ul nostru!

Părerea o voi spune la următoarele postări. Nu se poate forma o părere după câteva versuri.

Am citit cu plăcere,

Sofi

[Vasilisia Lazăr]

Bun venit! Atenție mare la editare! Nu se lasă blanc înaintea semnelor de punctuație, ci după ele. Titlul nu se scrie cu majuscule, ci cu inițială majusculă. Iar numele autorului nu se scrie, el apare automat.  Despre poezie, la următoarea postare.