Credit pentru nevoi personale

[Grig Salvan]

     Soția trebăluiește pe la bucătărie, el stă în fotoliul din living și se uită la televizor într-o stare de reverie, fără a urmări ce se petrece pe ecran. Cu atât mai mult cu cât acum se derulează felurite reclame. Printre care și una din partea unei bănci. Se face reclamă la creditul pentru nevoi personale, credit nu foarte mare, dar cu avantajul că ratele sunt mici, întinse pe o perioadă mai lungă și banca nu te întreabă ce faci cu banii, ca la celelalte tipuri de credite. Brusc devine interesat, reține în fugă numărul de telefon și iese pe terasă să sune pentru detalii. Află cu bucurie că termenul de acordare e foarte scurt, în circa 48 de ore banii pot intra în cont, bașca faptul că nu i se cere un dosar voluminos de documente ci doar acte de identitate și adeverință de salariu de la serviciu. Iar cererea și actele pot fi trimise prin email, nici măcar nu e nevoie să meargă la oficiul bancar.
     - Cu cine ai vorbit adineauri la telefon? îl ia nevasta la rost, brusc apărută în spatele lui.
     - Cu o bancă! răspunde el cu glasul tremurat, după șocul emoțional provocat de apariția surprinzătoare a soției.
     - Ce treabă ai tu cu o bancă? Abia ne descurcăm cu banii de la o lună la alta cu toate cheltuielile casei și facturile de plată. Sper că nu vrei să te bagi la vreun credit.
     - Ba chiar asta vreau, răspunde el cu mai mult curaj de data asta. Un credit mic, de vreo șapte mii de lei, pe termen lung, la rata lunară cea mai mică, n-o să se simtă așa tare la buget.
     - Și ce vrei să faci cu banii?
     - Ei, o treabă personală, doar eu voi plăti ratele la bancă.
     - Treabă personală? Ce-i aia? Ai vreo fufă cu care vrei să te distrezi pe credit?
     - Știi că te iubesc și nu-mi complic viața cu alte femei, doar cu prietenii mei mă întâlnesc tot timpul. Mai târziu o să-ți spun. Acum trebuie să plec la serviciu.
     Și iese precipitat din casă, fără măcar să mai mănânce ori să se schimbe pentru slujbă.

     

     A trimis actele necesare la bancă online, banii s-au aprobat fără probleme și i-au intrat în cont într-o singură zi, a primit înștiințare și pe mail și prin sms pe telefon.
     După ani de monotonie, plictiseală și apatie, intră brusc într-o stare de euforie și poftă de viață neobișnuită, se mișcă parcă dintr-o dată întinerit, merge vioi și fluieră ori fredonează de zor tot soiul de melodii săltărețe. Nevasta e surprinsă de noua atitudine a soțului ei, mereu morocănos în ultimii ani, dar dintr-o dată parcă retrezit la viață. Numai o femeie nouă în viața lui putea să producă o astfel de schimbare! Trebuie să-l urmărească neapărat. Să vadă ce se întâmplă nou în viața lui de când cu creditul luat de la bancă și unde se vor duce banii pentru care vor fi datori băncii trei ani de aici înainte.

     

     Dar lui nici nu-i pasă de frământările nevestei, nici măcar nu le observă, preocupat să dea telefoane în stânga și-n dreapta.
    - Vezi să nu-ți programezi nimic altceva în weekend-ul ăsta, vreau să fim împreună, te îmbraci frumos, nu te costă absolut nimic, n-ai nevoie de nici un ban, poți cere tot ce-ți dorește inima, eu plătesc tot! repetă el de fiecare dată când vorbește cu cineva la telefon.
     Habar n-are că soția e mereu ca o umbră pe urmele lui și-i ascultă conversațiile dubioase din încăperile alăturate, ori ascunsă după pomii din grădină.

     

     Se apropie weekend-ul și intră cu și mai mare zor în febra pregătirilor. Închiriază pentru noaptea de sâmbătă spre duminică un salon superb la o pensiune dinafara orașului, scump dar încântător, îmbinând decorațiunile moderne cu cele clasice. Va fi un mediu extrem de plăcut pentru o noapte de pomină. Își cumpără un rând de haine noi de gală, pentru că vechiul costum de mire e demodat și oricum nu-l mai încape. Angajează pentru un program de două ore, un taraf vestit în zonă și o solistă de restaurant versată în toate genurile muzicale. Se asigură că toți invitații vor veni, fără excepție și fără neveste, celor fără mașină le va asigura și transportul, la pensiune și acasă. Vor fi mulți, dar asta e ceata lui de prieteni de o viață și-i vrea pe toți la un loc pentru un „chef de chef” de care să-și aducă apoi aminte cu toții toată viața.
     Soției i-a spus că sâmbătă seara e invitat la aniversarea unui prieten din altă localitate și să nu-și facă nici un fel de griji.

     

     E o minunată seară de mai, cu parfum de liliac, cu cer de catifea de un albastru intens presărat cu stele, un aer cald, înmiresmat, care-ți crește pofta de viață și de dragoste.
     Îmbrăcat elegant ca un mare artist la un concert de gală, își joacă rolul de amfitrion cu mare entuziasm și-și primește personal fiecare prieten cu efuziuni de dragoste și îmbrățișări pătimașe.
Mașinile sosesc una câte una, cu toții sunt uimiți de invitație și de surpriza oferită de bunul lor prieten, despre care știau prea bine că nu-l dau banii afară din casă.
     În sfârșit, salonul e plin de oaspeții mult doriți, luminile multicolore crează o atmosferă de poveste, muzica e în toi, solista, într-o rochie mulată de un gri argintiu încântă lumea cu vocea ei caldă, romanțioasă.
     El simte că-i plesnește inima în piept de bucuria momentului. Doar la nunta lui s-a mai simțit așa. Stă în picioare la masă, nici măcar nu se poate așeza pe scaun de emoție și face un semn muzicanților să ia o pauză.
     - Vă mulțumesc că ați venit! Vă mulțumesc că existați în viața mea, voi suneți partenerii mei de drum în această scurtă petrecere a noastră pe pământ! începe el un discurs patetic pe care prietenii îl întrerup cu un ropot imens de aplauze și ovații de se cutremură ciucurii candelabrelor uriașe de deasupra. Ovațiile nu se mai opresc, muzica începe cu un nou elan, personalul de servire apare ca la un semn cu șervetele pe mâini și se opresc pe la mese, să ia comanda de la fiecare invitat, după pofta inimii fiecăruia, așa cum a cerut clientul plătitor.
     Pe neașteptate ușa de la intrare se deschide și în prag apare soția lui, cu ochii măriți de uimire, scapă poșeta din mână și parcă e gata să leșine. El îi sare iute în întâmpinare, o prinde în brațe mai înainte ca ea să cadă, o ajută să-și revină cu un sărut cald pe obraz.
     - Trăiesc cu tine de douăzeci de ani, dar n-am crezut vreodată că ești în stare de așa ceva! spune ea cu voce pierită, abia auzită în vacarmul din salon.
     Toți s-au ridicat în picioare, cineva face semne orchestrei și izbucnește deodată un „Mulți ani, trăiască!” din toate instrumentele, din glasul melodios al solistei și din toate piepturile celor de la mese, de vibrează geamurile înalte ale salonului.
     Cei doi, îmbrățișați, tremură de emoție din toate încheieturile.
     - Doar la nunta noastră a mai fost așa de frumos! spune el cu lacrimi în ochi, zâmbind larg către soția sa.
     - Așa e... răspunde ea cu glasul gâtuit și-l sărută lung, în aplauzele parcă fără sfârșit ale tuturor celor de față.

[Sofia Sincă]

Dar ea știa cu ce bani s-a făcu petrecerea și cât va plăti el după?

E bine câteodată să faci o astfel de nebunie. Cine poate...

Am citit și m-am relaxat cu textul tău ușor ghiduș, o altfel de proză față de cele obișnuite.

Sofi

[Grig Salvan]

Mulțumesc, Sofia, de lectură și comentariu! „Fără o doză de nebunie, viața e doar monotonie!”” ar fi deviza acestui mic text „ghiduș” :) Desigur că e un gest anormal și ușor nebunesc să faci, ca om modest financiar, un credit bancar doar pentru un chef de pomină cu prietenii și să rămâi apoi dator trei ani la bancă! Dar omul își face o „dambla”, cum se spune, și nu regretă nimic, dimpotrivă! Dovedește o mare putere de a trece peste micimea vieții cotidiene!

Încă n-am făcut-o, dar s-ar putea s-o fac la un moment dat, gândul mi se învârtește prin cap de mai multă vreme. :) Știu ce reacție va avea nevasta, foarte grijulie cu puținii bani ai familiei, dar la un moment dat cred că voi trece „peste”:) Și-așa viața e scurtă și cum spune o vorbă de duh, „dacă n-o putem face mai lungă, măcar s-o facem lată!” :)

Sofia Sincă a spus :

Dar ea știa cu ce bani s-a făcu petrecerea și cât va plăti el după?

E bine câteodată să faci o astfel de nebunie. Cine poate...

Am citit și m-am relaxat cu textul tău ușor ghiduș, o altfel de proză față de cele obișnuite.

Sofi

[Pop Dorina]

Uneori vrem să părem ceea ce nu suntem și chiar reușim să demolăm barierele neputinței. Echilibrul, în acest caz, s-a ascuns în spatele draperilor, dar mai conteazî? Se pare că iubirea a învins.

Am citit cu interes și aplaud mesajul autorului și curajul personajului.

[Grig Salvan]

Mulțumesc mult, Dorina, pentru popas, pentru lectură și comentariu. Și mai cu seamă pentru „aplauzele” din final pentru mesajul transmis de autor și curajul „nebunesc” al personajului.

Pop Dorina a spus :

Uneori vrem să părem ceea ce nu suntem și chiar reușim să demolăm barierele neputinței. Echilibrul, în acest caz, s-a ascuns în spatele draperilor, dar mai conteazî? Se pare că iubirea a învins.

Am citit cu interes și aplaud mesajul autorului și curajul personajului.