în umbra unicului

[Laura Cozma]

- te-am prins de picioare

dar mă simt singură pentru că sunt?

- nu ești

eu sunt cu tine

- sunt sigură că zilnic

deschid ochii în negură

perna alăturată e înfășurată cu mirosul

ideii neîmplinite

de a oferi lumii un parfum

al ph-ului pielii mele lăptoase

- sunt aici

- nu ești

poate am probleme cu auzul și văzul

poate trebuie să-mi pun ochelarii

să văd un răspuns monosilabic

ori să îmi cumpăr un aparat

aș descifra codul tăcerii

oare trebuia să cochetez cu medicina?

mi-aș fi înțeles problemele nenăscute?

am fost sătulă

picăturile roșii dansau sacadat

pe chiuveta albă

acum doar le simt

adunate în punctul care o să facă

un boom

atunci o să știu cum trăiește omul fără creier

și poate aș înțelege de ce

te-am prins de talpa piciorului

singurătate

tu ești muză a inspirației?

ah! ce mi-aș dori să-mi pun gândurile

în lesă

[Mihaela Popa]

ca exerciţiu, nu e rău, dar dacă ai reface textul, tăind surplusul cred că ar ieşi ceva mai bine

de exemplu, pentru mine, poezia ta începe de la

"poate am probleme cu auzul și văzul"

aceste versuri le-aş scoate:

"

oare trebuia să cochetez cu medicina?

mi-aș fi înțeles problemele nenăscute?"

"

singurătate

tu ești muză a inspirației?

ah! ce mi-aș dori să-mi pun gândurile

în lesă"

dar, tu eşti autorul, tu decizi

[Sofia Sincă]

Dragă Laura, întotdeauna te-ai socotit o victimă. Știu că la mine te referi când zici de ce mai citesc. Știi de ce? Pentru că eu citesc tot ce se scrie în acest site, poezie sau proză. Ăsta e rolul meu aici, și să-mi spun părerea, ca a tuturor adminilor.

Așa ai înțeles că nu ne place/acceptăm poezia modernă? Ai citit vreodată Pagina de start, poeziile moderne și postmoderne postate și apreciate? Să știi că pe la noi au trecut poeți care acum sunt membri USR, pentru o părere, pentru a-și corecta un vers, o metaforă. Este și aportul nostru/al meu acolo. E adevărat, eu sunt puțin mai tăioasă, dar cine mă suportă nu pierde. Nu am nimic cu nimeni, dimpotrivă. Ți-am spus că este doar părerea mea. Ce te deranjează? Pentru ce scrii dacă nu să ceri păreri? Să ții în sertar? Da, e bine și așa sau poate ai segmentul tău de cititori.

Eu îți doresc succes, indiferent dacă mai postezi sau nu aici. Ești mică, mai multe de învățat.

Sofi

[Laura Cozma]

Sunt total de acord că nu e vina cuiva, nu am spus că ar fi, în niciun caz nu am spus că e vina cititorului. Era doar o constatare că nu s-a înțeles mesajul.

Sunt foarte conștientă că un cititor nu rezonează cu toți poeții și că poemele aparent simpliste au un mesaj puternic (sau nu), iar acest lucru vine din lecturi.

Dar nu mi se pare ok să mi se spună mereu că „mă contrazic cu ton” și să fiu acuzată de ceva ce nu am zis. Nu mi se pare ok să mă justific după fiecare poem, de ce scriu poezie modernă sau aleg cuvinte folosite de alți autori. Un poet nu se justifică și nimeni nu inventeză cuvinte pentru a-i aparține (mai ales, când acele cuvinte simbolizează ceva).

Dacă nu se acceptă poezia modernă, se putea spune. Nu aș fi postat nimic. Evoluția poeziei a fost posibilă fiindcă poeții nu s-au oprit la poezia clasică, chiar dacă cititorul nu a primit evoluția cu brațele deschise. Și dadaismul a fost contestat, dar a ramas un curent literar foarte puternic, înfluențând artele plastice din acea perioadă.

Fiecare persoană care încearcă să devină poet, are un anumit stil. Nu am obligat pe cineva să mă citească, iar dacă nu îi place ce scriu, nu înțeleg de ce continuă să mă citească dacă nu-i transmit nimic.

Din păcate, cred sincer că acesta e ultimul poem pe care îl public pe acest site. Nu sunt o persoană care nu știe să primească critica și să învețe din ea. Dar a spune ceva fără a înțelege,  și a ataca fără motiv, a învinovăți de cuvinte nespuse, e deja prea mult. Nu credeam că a avea lecturi e ceva de atacat...

 

Vă doresc mult succes!

 

[Vasilisia Lazăr]

Laura, nu întotdeauna ceea ce a dorit să spună poetul ajunge în aceeași formă și la cititor. Depinde de multe lucruri. Sunt poezii cu mesaj clar, sunt poezii pe care le putem interpreta în multe feluri, în funcție de nivelul nostru de cunoaștere în ale poeziei, de starea noastră de moment etc. Dacă cineva nu a înțeles exact ce a dorit să spună poetul nu e întotdeauna vina cititorului. De fapt, nu e vina nimănui. Poezia are farmec tocmai pentru că poate fi interpretată în multe feluri. Vezi câte interpretări s-au făcut pe poezia clasicilor. Sunt sigură că și ei s-ar mira dacă ar citi.

Acum sincer cu referire exclusivă la poezia de mai sus, și eu am înțeles cam același lucru ca Sofia. Mă refer strict la mesaj.

[Sofia Sincă]

Se poate. Dar dacă nu l-am înțeles nu este doar vina mea, din păcate... draga mea Laura.

Nu crezi, draga mea Laura?

Sofi

[Vasilisia Lazăr]

Se spune că fericirea nu a fost niciodată creativă și totuși o preferăm. Mi-a plăcut.

[Laura Cozma]

Draga mea Sofia, nu ai înțeles poemul, din păcate.

Mulțumesc pentru lectură și părere.  

[Sofia Sincă]

Pe tema singurătății, ți-ai creat autoportret, într-un moment tern al prezentului în care viaţa este un cerc strâmt, în care prezența lui nu se simte, chiar dacă este.

Tehnic e cam stufoasă.

Ex: sunt sigură că în fiecare zi când/deschid ochii în întuneric. Se poate formula mai poetic.

Și mai departe, totul este prea povestit. Dacă s-ar mai scoate unele cuvintele de legătură, ar avea parte și de ceva mister.

Dar este doar părerea mea.

Sofi