− Puneţi, vă rog, mâna dreaptă pe biblie şi repetaţi după mine: jur să spun adevărul şi numai adevărul, şi să nu ascund nimic din ceea ce ştiu. Aşa să-mi ajute Dumnezeu, amin!

Domnul Elvis Teel puse mâna pe biblie şi repetă jurământul.

      − Vă aduc la cunoştinţă că mărturia mincinoasă este pedepsită aspru de lege! Acum mergeţi la bară.

      Între timp în sală se făcuse linişte, toţi erau curioşi şi doreau să audă ce declară.

      − Domnule avocat, aveţi cuvântul.

      Avocatul acuzării, se ridică şi se apropie.

      − Domnule Elvis Teel, sunteţi acuzat că aţi asasinat-o şi pe ultima dumneavoastră soţie, doamna Margaret Teel.

      − Domnule preşedinte, protestez! sări ca ars unul dintre avocaţii domnului Elvis Teel. Prin această întrebare, distinsul meu coleg, insinuează că domnul Elvis, şi-ar fi asasinat şi primele două soţii. Ori acest lucru nu s-a dovedit încă!

      − Se admite!

      Sala începu să murmure.

      − Linişte! Este a doua avertizare, la a treia, voi evacua sala, spuse preşedintele lovind furios cu ciocanul în birou. Domnule avocat, reformulaţi sau puneţi altă întrebare acuzatului.

      − Reformulez, domnule preşedinte! Şi întorcându-se către the King, îl întrebă: este adevărat că aţi ucis-o pe doamna Margaret?   

      − Nu, nu este adevărat, răspunse el moale.

      − Vă rog să răspundeţi, prin da sau nu.

      Domnul Elvis Teel închise ochi şi aprobă.

      − Aţi avut o astfel de tentativă?

      − Nu.

      Avocatul acuzării se uită la colonelul Arthur, acesta închise ochii, semn că totul este ok.

      − Domnule preşedinte, vă rog să permiteţi, să fie chemată la bară, doamna Margaret Teel.

      − Aprod! Să intre în sală, doamna Margaret Teel! ceru preşedintele.

      Regele la auzul numelui, tresări şi se îngălbeni uşor la faţă. Colonelul Arthur, fiind în primul rând, observă acest lucru. 

      Aprodul deschise uşa:

      − Să intre, doamna Margaret Teel!

      Toată numai un zâmbet şi cu multă dezinvoltură, Margaret Teel păşi în sală. Preţ de câteva minute, mai precis cât dură drumul ei până în faţa preşedintelui curţii de judecată, toate privirile şi reflectoarele camerelor de luat vederi, fură pe ea. Când trecu prin dreptul boxei acuzaţilor, Elvis îi căută insistent privirea, însă ea îl ignoră total: prea suferise multe umilinţe din partea lui. Acum radia de bucurie că scăpase cu viaţă.

      După ce se făcu identificarea şi martora depuse jurământul, preşedintele curţii invită pe cei doi avocaţi să-i pună întrebări. 

      Avocatul acuzării:

      − Doamna Margaret Teel, vă rugăm să ne relataţi, ce s-a întâmplat în seara respectivă.

      Ea începu să povestească şi colonelul urmărea pe chipul lui Elvis Teel, efectul celor povestite de Margaret.

      − Aveţi un martor care să probeze că cele relatate de dumneavoastră sunt adevărate? întrebă avocatul după ce ea termină.

      − Desigur, afară se află chiar un martor ocular, care abia aşteptă să intre şi să depună mărturie.

      Sala începu uşor să şuşotească: gata, s-a zis cu el, moare în puşcărie! Alte voci: lasă că aşa merită… auzi tu, să-şi omoare soţiile  pentru bani!

      Preşedintele interveni şi ceru să se facă din nou linişte, altfel, chiar se ţine de cuvânt şi evacuează sala.                 

      − Domnule preşedinte, cu permisiunea dumneavoastră, să fie chemat la bară martorul invocat de doamna Margaret Teel, ceru avocatul acuzării.

      Preşedintele curţii fu de acord. Aprodul deschise uşa şi aşteptă câteva secunde, însă nu-şi făcu apariţia nimeni.

      Avocatul acuzării, foarte uimit îl privi pe colonelul Arthur, acesta îl linişti printr-un zâmbet, arătându-i din ochii uşa prin care intrase curtea. În acel moment, ea se deschise şi un bărbat prezentabil intră. 

      La fel ca şi la apariţia doamnei Margaret, toată lumea îşi îndreptă privirile către enigmaticul martor. Elvis îl recunoscu imediat: era căpitanul Fill Norman şi, la vederea lui, îi căzu pur şi simplu capul în piept. Adică gata, totul este terminat, traduse colonelul gestul lui, ţinându-l sub atentă observaţie clipă de clipă.

      Tom însă îl privi liniştit pe cel care intră, asta deoarece încă nu-i auzise numele. Căpitanul se opri lângă Margaret, la bară.

      − Numele dumneavoastră, vă rog! ceru preşedintele curţii de judecată.

      − Fill Norman, căpitan Fill Norman, specialist în criminalistică.

      Tom Cat tresări vizibil când auzi cine era misteriosul personaj. Îşi încleştă mâinile pe bara din faţa lui, gata să sară. Poate că ar fi făcut-o dacă nu ar fi fost geamul de protecţie. Elvis nici nu se mai strădui să-şi ridice capul din piept.

      Apoi ce a urmat, a fost o simplă formalitate pentru juraţi. Au fost găsiţi amândoi vinovaţi, şi Elvis Teel a fost condamnat pe viaţă şi confiscarea parţială a averii. Tom Cat, condamnat la zece ani, pentru complicitate şi tăinuire.

 

 

 EPILOG

 

 

          Venise toamna demult şi, simpatica doamnă cu veşminte maronii, prin sărutul delicat dar rece al brumei, pusese stăpânire pe tot ce până mai zilele trecute fusese verde. Toată ziua se jucase după bunul ei plac cu frunzele copacilor − lăsându-le şi în voia şi pe braţele vântului, să le legene delicat şi cu multă evlavie,  ca pe nişte prunci, purtaţi de preot după sfântul botez – şi, după ce portul parcă amorţise alungând iahturile şi turiştii, acum, simpatica doamnă, se pregătea să plece.

      În frumosul prag de început de iarnă, doi îndrăgostiţi − căci cum altfel poţi numi două persoane care merg aproape îmbrăţişate prin parc, nu? – se plimbau agale, admirând în tăcere fascinantele nuanţe de maro ale parcului, o imensă frescă bizantină, proaspăt terminată de cel mai talentat pictor: mama natură.

      După un timp, cei doi romantici se opriră în dreptul unei bănci, ea rugându-l din priviri să se aşeze.

      − Spune-mi Fill, bănuiesc că poţi să-mi spui acum după ce totul s-a terminat, cine a asasinat-o pe Lenny Teel?

      − Da, sigur, pot să-ţi spun: asasinul fu… destinul!

      − Serios! Tu glumeşti?

      − Da, foarte serios! Criminalul a fost destinul! Lenny, fiind sub influenţa alcoolului, a căzut şi s-a lovit la cap, această lovitură fatală cauzându-i moartea.

      − Şi eu care credeam că tot Elvis a regizat totul, iată că m-am înşelat!? Pe tipul acela, criminalul profesionist, l-aţi găsit?

      − Da, acum poţi fi liniştită! şi Fill zâmbi.

      Margaret puţin surprinsă, privindu-l întrebă:

      − Aşa repede? Mă uimeşti!

      − Da! Imediat după declaraţia lui Tom Cat, o echipă de specialişti, a cercetat milimetru cu milimetru, iahtul primit de tine de la Elvis Teel şi…

      − Fostul meu iaht?

      − Da! Pentru că acest iaht a fost pe rând: al Annei, al Barbarei Claus, apoi al tău. Şi pe iaht, echipa respectivă a găsit cadavrul profesionistului într-o ladă.

     − Nu înţeleg, eu cum de nu am dat de cadavrul lui? întrebă ea foarte mirată.

     − Nu aveai cum, şi am să-ţi explic şi de ce! Tom Cat declară că el a predat profesionistului, doar jumătate din suma cerută, chiar el pregătind banii, urmând ca restul să-i ducă după, ori acest lucru nu s-a mai întâmplat, cu toate că profesionistul şi-a făcut treaba, respectiv asasinând-o pe Barbara Claus. Mai declară că Elvis a cerut timp pentru pregătirea banilor, în realitate el a conceput un plan – pe care am să ţi-l povestesc mai târziu −, pentru eliminarea profesionistului. De această dată, a lucrat fără ajutorul lui Tom, care şi aşa ştia prea multe. Acest amănunt ne-a determinat să presupunem că asasinul, respectiv profesionistul, s-ar putea afla încă pe iaht. Spune-mi, tu ai folosit vreodată lada frigorifică aflată sub canapea mare, de pe puntea superioară?

      − Sub canapeaua aceea imensă, din piele naturală de leopard, se afla o ladă frigorifică?

      − Exact.

      − Nici nu am ştiut că acolo se afla aşa ceva!

      − Şi noi am descoperit-o după o zi de căutări. Mintea diabolică a regelui, în perioada de răgaz cerută pentru pregătirea bancnotelor, a conceput un sistem la respectiva ladă, care permitea deschiderea capacului ei o singură dată din interior, a două oară se bloca definitiv, înţelegi?

      − Nu în totalitate.

      − Aşadar, ca o mică paranteză, Elvis Teel a conceput toate ''accidentele'' foarte minuţios şi creând falsa impresie că totul este cât se poate de firesc. Să revin la moartea Barbarei Claus. După ce am studiat dosarul din arhiva poliţiei şi judecătoriei, coroborate cu cele descoperite de echipa de cercetare, am conceput următorul scenariu: Barbara pleca în larg însoţită de o barcă cu motor de mare viteză, după ce ancora iahtul în larg, ea rămânea singură, echipajul întorcându-se la mal şi revenind seara sau probabil când îi chema ea, să preia iahtul.

      − De ce făcea asta? De ce crezi că dorea să rămână singură?

      − Pe lângă faptul că avea o plăcere deosibită să-şi petreacă timpul liber în linişte şi singurătate, mai ştia din tinereţe, că lui Elvis Teel, îi plac femeile bronzate total. Înţelegi?

      − Mda!

      − În ziua respectivă, înainte ca iahtul să plece, profesionistul criminal – în mod sigur în conformitate cu indicaţiile primite de la rege –, se ascunde în lada frigorifică şi ajunge în larg cu iahtul. Aşteaptă un timp sau poate un semnal, iese din lada respectivă, o aruncă peste bord în mare pe Barbara Claus şi asistă sadic până când sărmana femeie, de oboseală, se îneacă…

      − Aha, într-adevăr ce om sadic!… Şi?

      − Apoi, după ce s-a asigurat că Barbara Claus a decedat, sigur a intrat din nou în lada frigorifică. Aici, în ladă, nu ştiu exact ce s-a întâmplat, ce mecanism a declanşat, cert este că şi acum după ani în ţesuturile prelevate din plămânii criminalului s-a descoperit un gaz toxic.

      − Asasin prost! Putea să folosească un costum de scafandru şi ajungea la ţărm fără probleme.

      − Şi noi ne-am gândit la asta, dar am ajuns la concluzia că a trebuit să respecte planul Regelui, altfel nu mai primea restul de bani.

      − Posibil! spuse Margaret. Despre accidentul Annei, ce-mi poţi spune?

      − Din dosarul găsit tot în arhiva poliţiei – din care lipsesc multe file –, şi din cel aflat la judecătorie, am dedus următoarele: dar îţi spun, în acest caz, totul este bazat pe deducţie, nimic nu poate fi probat în mod cert cu martori ori cu act, şi poate că nici nu s-a întâmplat aşa. Anna, am descoperit noi, avea un hobby, iubea maşinile sport şi Regele i-a făcut cadou una, aşa cum îşi dorise ea, puternică şi roşie, o bijuterie de Ferrari, decapotabilă. Într-una dintre seri, când se întorcea din oraş, pe serpentina spre reşedinţă, părăseşte partea carosabilă rupând parapetul de protecţie şi cade în prăpastie. Este salvată repede de nişte turişti, dar având răni la cap, datorită faptului că maşina – aşa cum am spus –, era decapotabilă, moare la spital a treia zi, nu înainte însă de a spune că un motociclist a tras asupra ei, chiar repetând obsesiv aceasta. Din datele pe care le-am obţinut ulterior despre criminalul profesionist, am aflat că acesta era şi un împătimit al motoarelor, concluzia mea finală este: acesta o urmărise cu motocicleta şi, probabil, a tras asupra ei doar ca s-o sperie, ceea ce i-a şi reuşit.

      Margaret îi prinse faţa cu palmele şi privindu-l îi spuse:

      − Dragul meu… maior, când te gândeşti că totul a început de la o moarte suspectă! apoi îl sărută.

 

                                                    - Sfârşit -

                                                                             Târgovişte, februarie-martie 1992

    

  

Vizualizări: 118

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Sofia, îţi mulţumesc din toată inima, pentru ajutorul imens pe care l-am primit din partea ta.

De asemeni, vă mulţumesc şi dumneavoastră, doamnă Vasilisia Lazăr da Coza, pentru lectură, răbdare şi înţelegere.

Am învăţat mult de la domniile voastre! 

Mulţumesc mult, celor care aţi citit şi lăsat coment-uri, celor care aţi citit şi aţi marcat cu ''îmi place'', şi celor care doar aţi citit.

Cu prietenie, 

Desigur că am citit, din ampla curiozitate. Comentariul mâine. Am citit pe fugă.

că aţi uciso - modifică te rog, că aţi ucis-o. Este ultima:)))

În sfârşit, am ajuns la finalul romanului ''Crucea din sticlă''. Nu că mi-aş fi dorit acest final, dar consider că m-a fiert destul Emil, în aşteptarea deznodământului. Meritul este a lui pentru această stare creată.

Acţiunea romanului este atractivă, incitantă prin cursul ei de roman poliţist. Încă de la început îşi anunţă forma. Autorul a dovedit pricepere în fiecare actiune sau convorbire, cu minuţiozitate şi talent. Nimic nu i-a rămas neexplicat, subtil sau accentuat, până la exasperarea cititorului uneori, cititor ce aştepta acţiunea următoare cu acea curiozitate disperată. Însă, ca în orice roman poliţist care se respectă, tatonarea, umblarea la psihicul personajelor au un rol însemnat,  Emil Dumitru a făcut uz cu prisosinţă de acest fenomen. Nimic făcut pe grabă, ci totul cu precizie şi minuţiozitate.

Acţiunea este una palpitantă, cercul se deschide şi se închide după împrejurări, tema principală fiind avaritatea, dorinţa personajului principal de a se îmbogăţi prin orice mijloace, inclusiv aceea de a călca peste cadavre, la propriu. Astfel îşi formează un imperiu, autoproclamându-se rege. Şi ca orice rege îşi formează slugi credincioase, inclusiv pe ''regină'' , pe soţie, pe care o consideră proprietate personală, încuind-o într-o colivie de aur. Dar cum regele este contemporan cu noi, profită de toată tehnica modernă, înconjurându-se cu tot ce este posibil: camere de luat vederi, microfoane, pază ultramodernă a locuinţei opulente, dar şi asupra personalului.

Însă, acest castel în formă de cruce, din sticlă, este impregnat cu sângele atâtor persoane pe care le-a jefuit şi ucis. În final, Emil îi întinde o cursă zdravănă, este prins, împreună cu acolitul lui de bază, după care sunt pedepsiţi de lege.

Să nu uităm de idila de dragoste ce se formează dintre soţia regelui şi căpitanul criminalist şi care duce la un deznodământ fericit, acţiune ce merge paralel cu urmărirea răufăcătorilor.

Romanul poate fi inspirat din realitatea zilelor noastre, unde cel mai mult contează bogăţia, opulenţa, dorinţa de putere.
Scris într-o manieră uşor lizibilă, cursivă, plăcută şi incitantă, romanul cu tiltul răsunător ''Crucea de sticlă'', are loc bine definit în rândurile romanelor poliţiste, puţin deosebite, cu un uşor parfum romantic.

Emil, acum regret că s-a terminat. Ce mai aştept eu? Să vină următorul!

Felicitări, domnule Emil! De-acum CARTEA. :)

Am dus toate capitolele în Bibliotecă.

http://insemneculturale.ning.com/page/biblioteca-noastr

Sofia, îţi mulţumesc din nou, pentru ajutorul acordat şi pentru frumosul coment!

Cu prietenie,

Sofia Sincă a spus :

În sfârşit, am ajuns la finalul romanului ''Crucea din sticlă''. Nu că mi-aş fi dorit acest final, dar consider că m-a fiert destul Emil, în aşteptarea deznodământului. Meritul este a lui pentru această stare creată.

Acţiunea romanului este atractivă, incitantă prin cursul ei de roman poliţist. Încă de la început îşi anunţă forma. Autorul a dovedit pricepere în fiecare actiune sau convorbire, cu minuţiozitate şi talent. Nimic nu i-a rămas neexplicat, subtil sau accentuat, până la exasperarea cititorului uneori, cititor ce aştepta acţiunea următoare cu acea curiozitate disperată. Însă, ca în orice roman poliţist care se respectă, tatonarea, umblarea la psihicul personajelor au un rol însemnat,  Emil Dumitru a făcut uz cu prisosinţă de acest fenomen. Nimic făcut pe grabă, ci totul cu precizie şi minuţiozitate.

Acţiunea este una palpitantă, cercul se deschide şi se închide după împrejurări, tema principală fiind avaritatea, dorinţa personajului principal de a se îmbogăţi prin orice mijloace, inclusiv aceea de a călca peste cadavre, la propriu. Astfel îşi formează un imperiu, autoproclamându-se rege. Şi ca orice rege îşi formează slugi credincioase, inclusiv pe ''regină'' , pe soţie, pe care o consideră proprietate personală, încuind-o într-o colivie de aur. Dar cum regele este contemporan cu noi, profită de toată tehnica modernă, înconjurându-se cu tot ce este posibil: camere de luat vederi, microfoane, pază ultramodernă a locuinţei opulente, dar şi asupra personalului.

Însă, acest castel în formă de cruce, din sticlă, este impregnat cu sângele atâtor persoane pe care le-a jefuit şi ucis. În final, Emil îi întinde o cursă zdravănă, este prins, împreună cu acolitul lui de bază, după care sunt pedepsiţi de lege.

Să nu uităm de idila de dragoste ce se formează dintre soţia regelui şi căpitanul criminalist şi care duce la un deznodământ fericit, acţiune ce merge paralel cu urmărirea răufăcătorilor.

Romanul poate fi inspirat din realitatea zilelor noastre, unde cel mai mult contează bogăţia, opulenţa, dorinţa de putere.
Scris într-o manieră uşor lizibilă, cursivă, plăcută şi incitantă, romanul cu tiltul răsunător ''Crucea de sticlă'', are loc bine definit în rândurile romanelor poliţiste, puţin deosebite, cu un uşor parfum romantic.

Emil, acum regret că s-a terminat. Ce mai aştept eu? Să vină următorul!

Doamna Vasilisia, mulţumesc mult pentru efortul depus!

Cu prietenie,

Vasilisia Lazăr (da Coza) a spus :

Felicitări, domnule Emil! De-acum CARTEA. :)

Am dus toate capitolele în Bibliotecă.

http://insemneculturale.ning.com/page/biblioteca-noastr

Un roman reusit. Dupa ce am citit cele scrise de Sofy, ma intreb ce ar mai fi de adăugat.

Nu pot sa spun decat ca mi-a placut. Felicitari!

Cu prietenie,

Corina, îţi mulţumesc că ai fost alături de mine.

Mulţumesc şi pentru ,,cârcoteli'', m-au ajutat mult.

Cu prietenie,

Corina Militaru a spus :

Un roman reusit. Dupa ce am citit cele scrise de Sofy, ma intreb ce ar mai fi de adăugat.

Nu pot sa spun decat ca mi-a placut. Felicitari!

Cu prietenie,

Felicitări pentru reuşită!

Cu preţuire,

da Coza

Mulţumesc, domnule da Coza, pentru lectură şi sfatul

pe care mi l-aţi dat în urmă cu ceva timp! A fost de mare ajutor.

Cu profundă recunoștință, Emil.

Ion Lazăr da Coza a spus :

Felicitări pentru reuşită!

Cu preţuire,

da Coza

Răspunde la discuţie

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

ATENȚIE!

Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:

1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie. 

donații

Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la: 

RO45CECEB00008RON1057488

titular cont: LAZAR VASILISIA 

(CEC Bank)

*

Pentru acest an au donat:

Gabriela Raucă - 300 Euro

Monica Pester - 300 Lei

Nuța Crăciun - 220 Lei

Maria Chindea - 300 Lei

Tudor Cicu - 300 Lei

Elisabeta Drăghici - 200 Lei

Activitatea Recentă

Postare de log efectuată de BOTICI GABRIELA
cu 2 ore în urmă
Floare Arbore a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog tablou mirabil, multiform a utilizatorului Floare Arbore
cu 2 ore în urmă
Chris a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Erezia artei a utilizatorului Costel Zăgan
cu 4 ore în urmă
Utilizatorului Chris îi place postarea pe blog Erezia artei a lui Costel Zăgan
cu 4 ore în urmă
Utilizatorului Vasile Burduşa îi place postarea pe blog vin ploile a lui petrut dan
cu 10 ore în urmă
Utilizatorului Vasile Burduşa îi place postarea pe blog o clipă ... a lui Elisabeta Drăghici
cu 10 ore în urmă
petrut dan a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog o clipă ... a utilizatorului Elisabeta Drăghici
cu 12 ore în urmă
Utilizatorului petrut dan îi place postarea pe blog o clipă ... a lui Elisabeta Drăghici
cu 12 ore în urmă
Monica Pester a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Povestea pietrei de leac a utilizatorului Monica Pester
cu 13 ore în urmă
Monica Pester a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Povestea pietrei de leac a utilizatorului Monica Pester
cu 13 ore în urmă
Monica Pester a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Povestea pietrei de leac a utilizatorului Monica Pester
cu 14 ore în urmă
Utilizatorului Stanescu Valentin îi place postarea pe blog o clipă ... a lui Elisabeta Drăghici
cu 14 ore în urmă
Utilizatorului Elisabeta Drăghici îi place postarea pe blog tablou mirabil, multiform a lui Floare Arbore
cu 14 ore în urmă
Postare de log efectuată de Elisabeta Drăghici
cu 14 ore în urmă
Stanescu Valentin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog VALENTA iar echinocţiu a utilizatorului Stanescu Valentin
cu 14 ore în urmă
Utilizatorului Elisabeta Drăghici îi place postarea pe blog vin ploile a lui petrut dan
cu 14 ore în urmă
Elena Lucia Spătariu Tudose a lăsat un comentariu pentru Vasilisia Lazăr
cu 14 ore în urmă
Lui Maria i-a plăcut profilul lui Elena Lucia Spătariu Tudose
cu 14 ore în urmă
Lui Maria i-a plăcut discuţia Pietre (de Ion Lazăr da Coza) a lui Vasilisia Lazăr
cu 14 ore în urmă
Stanescu Valentin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog VALENTA culori în iarbă a utilizatorului Stanescu Valentin
cu 14 ore în urmă

Antologiile site-ului „ÎNSEMNE CULTURALE”

„Ecouri din viitor”, 2022 AICI

Atlasul cu diezi  2017 AICI

Autograf pentru m(â)ine  2013 AICI

© 2024   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor