invidie

[Ana C. Ronescu]

(căutând pete-n floare)

la carnavalul
florilor de câmp,
putând intra oricine,
o pălămidă se ivi stingher
condusă până-n prag
de mărăcine.

o, ce profunzime vegetală
și câtă grație-n culori!
palidei pălămide
parcă-i vine
să-i ceară florii albe de scoruș
o ploaie de petale sidefii,
sub ele să se-ascundă
de rușine.

în mijlocul poienii, macul
bastard al jarului însăilat pe nalbă
țipa-n urechea dorului etern:
pe mine nu mă-mbraci în rimă albă!

o floare de trifoi se-apropie, discret,
șoptindu-i, tot scrutând o sânziană:
o prefăcută! ce taină ascunde, oare?
la urma-urmei e o buruiană.

dar violeta suplă
de lângă dedițel?
ce ifose,
ce plete mov pe spate!
ieri - nod vânăt în câmp de mușețel,
azi – la revere albe, prin palate.

hei, ia privește!
firavul toporaș
îmbrobodește-n rime o ruscuță;
o țărăncuță,
până mai ieri, frumoasă.
dar azi…
dar azi…

– mai taci,
nici tu n-ai patru foi!
hârși sticlind
o coasă.

[Ana C. Ronescu]

Onorată, ca de fiecare dată,  de lectura, aprecierea și opiniile dumneavoastră. Calde mulțumiri, tuturor! :)

[Chris]

frumos şi imprevizibil

[Ion Lazăr da Coza]

Motivul „cearta florilor” e des întâlnit în folclor.

Frumoasă reinterpretare!

da Coza

[Valeria Merca]

Mi-am amintit, instantaneu,  de  poezia  Anei Blandiana/ Oare cum or fi florile.

Un tablou feeric la carnavalul florilor. 

Drag, drag popasul.

[Dolha Paul-Alexandru]

Căci dacă ar fi avut 4 foi, nu l-ar fi atins lama rece. Mi-ai amintit de parfumul îmbătător al fânului din flori de câmp. Ce frumos miroase răfuiala şi zbuciumul florilor :p

[Sofia Sincă]

Ce frumos... ce frumos! Gingășia florilor de mai într-o alegorie ce încearcă o restabilire a echilibrului... cu coasa.

Reușită concepția, construcția o reverie.

Felicitări!

Sofy