zidurile plângerilor noastre

[Carmen Ștefania Luca(Odin)]

la început aerul încorsetează fiecare respirație

stomacul  plin de noduri se comportă ca un bulgăre de zăpadă

care tot adună și iar adună

am încercat să decupez geamuri zidurilor

măcar să nu las așa întunericul să-și facă de cap

mi s-au terminat  unghiile de n-ori 

și ele cresc atât de greu

așteptarea asta...

cred că ar fi cel mai bine să mă obișnuiesc cu lumina difuză

dată de becu' de 40 din tavan

și cu soarele care nu știu cum face el dar curge prin fiecare crăpătură

zidurile temniței sunt atât de vechi  

și lanțurile sunt atât de grele de-au pătruns carnea cu rugina lor

paznicul vine doar o dată pe lună

să vadă dacă-am murit sau dacă a mai rămas ceva din colțul de pâine aruncat

sunt eu între zidurile plângerii și ele strâng până la ultimul suflu

probabil voi curge lin spre altele

viața nu-i decât un metru pătrat 

[Carmen Ștefania Luca(Odin)]

merci fain, Augusta!

[Chris]

Frumos, am citit cu plăcere,...

[Carmen Ștefania Luca(Odin)]

Mulțumesc din suflet, tuturor! Sunt multe de spus, și uneori nu ne-ajung cuvintele...

d-na da Coza, Mihaela, Gabriela, Gina vă mulțumesc pentru popasul făcut printre rândurile mele.

cu prietenie, Odin!

[gina zaharia]

zidurile temniței sunt atât de vechi  

și lanțurile sunt atât de grele de-au pătruns carnea cu rugina lor

paznicul vine doar o dată pe lună

să vadă dacă-am murit sau dacă a mai rămas ceva din colțul de pâine aruncat

Odin, nu am cuvinte! Reverență! Am văzut temnița cu toată inima!

[Gabriela Grădinariu]

Frumos plămădit zbuciumul teribilului examen numit viață, cel care  ne verifică la sânge răbdarea, capacitatea de a tolera! Toată admirația!

[Mihaela Roxana Boboc]

Excelent final! Cuprinzător poem! Cu toții avem propriile noastre ziduri. Când cineva reușește să le străbată, acolo e poezia! 

[Vasilisia Lazăr]

Excelentă idee și minunat liricizată.

viața nu-i decât un metru pătrat

Și totuși, e singura palpabilă. Dincolo de ea, probabil e ca înainte de ea, adică NIMIC. Poate ne va salva POEZIA. :)

Drag,

[Carmen Ștefania Luca(Odin)]

D-le da Coza, când vom ajunge să ne eliberăm de propriile gânduri nocive vom ajunge să atingem un soi de libertate, care va fi absolutul nostru.

[Carmen Ștefania Luca(Odin)]

Sofy, știi cum e ”trăind în mocirlă devii o parte din ea”. Tema e într-adevăr tristă, poate chiar prea...

cu prietenie, Odin!

[Carmen Ștefania Luca(Odin)]

Iris, așa e viața uneori..merci fain!