Și preț de-o clipă albastra urbe a plutit

[gabriel cristea]

S-a îmbrăcat în rochie de seară Tulcea și,
răsfățată-n vânt de viile lumini,
își lunecă statui și acuarele
peste fântâni arteziene moțăind.
Cu pasul doamnelor de naltă clasă
își lasă voluptatea umbrelor pe străzi
- par sânii arcuiți corăbii ce se nalță
pe zidul felinarelor, ca niște prăzi.
Manșete din acvatice dantele
îi văluresc esențe de parnas
- se-aude fantomatic vechiul vals
al Dunării curgând fanfară militară...

Un vis de iederă se-ncolăcește lacom
pe foișoru-mpovărat de gând;
Vântoșii clopoței, înfiorați de val,
sunt fabuloase frunzișuri murmurând;
Și Dunărea se zvârcolește-n albii.

S-a îmbrăcat în rochie de seară Tulcea,
iar scânteinda noapte a murit;
Se-ngână zorile pe străzile-zorele
și preț de-o clipă albastra urbe a plutit.

[gabriel cristea]

Miha, nici chiar așa - nu sunt Păsări-Lăț-Lungilă! Ajungi tu!... :))

[Mihaela Suciu]

Gabi, de te prind pe faleză, să nu te miri că te țuc pe freză. Până atunci fac exerciții de înălțare, să pot ajunge la ,,înălțimea'' ta. :))

[gabriel cristea]

Mulțumesc pentru apreciere, Vasilisia!

[Vasilisia Lazăr]

Un vis de iederă se-ncolăcește lacom
pe foișoru-mpovărat de gând;

O nestemată. Și nu e singura.

[gabriel cristea]

Domnule Nicu Zacheu, fiți dumneavoastră înșivă și criticați! Sunt obișnuit cu trasoarele. :) Nu vă lăsați influențat de toată lumea! O plutire pe aripile valsului v-ar satisface?

[gabriel cristea]

Mulțumesc, Chris!

[Chris]

foarte frumos, asa cum suntem obisnuiti...

[Nicu Zacheu]

Felicitări, toată lumea te laudă. Cum aș putea eu să te critic? Chiar dacă nu prea înțeleg tipul acesta de exprimare poetică, și poate tocmai de aceea, aș vrea să știu dacă urbea a plutit în mod real sau nu. Dacă da, atunci pe ce a plutit, pe apă, în aer sau în altceva asemănător? 

[gabriel cristea]

Mulțumesc, Valeria, pentru popasul în cetatea Aegyssus!

[gabriel cristea]

Mulțumesc, Mihaela Popa, pentru apreciere!