Risipitorul luminii – In Memoriam, Ion Lazăr da Coza

[Nădejde Angelina]

A murit poetul, versu-i stă de veghe,

Lacrima luminii se preface-n sare,

Nerostit cuvântul strâns de aspra-i zeghe

S-a topit pe-altarul strâmt dintre hotare.

 

Posedat de temeri, prins în plasa lunii,

Prin furtuni de gânduri – veşnic chinuit,

Şi-a dorit s-aşternă  zorii-n hăul lumii

Plăsmuind nuanţe fără de sfârşit.

 

Cine să-nţeleagă plânsu-n strana nopţii,

Cui îi pasă oare,  de cât a trudit?

Într-o lume strâmbă şi sortită morţii

Zbuciumul  luminii astăzi s-a oprit.

 

Pasiuni, nelinişti stau închise-n carte,

Printre rânduri şterse – înfloresc iubiri,

Sar scântei din suflet până peste moarte

Parcă dă în clocot lava din trăiri.

 

A murit poetul, cineva  îl  plânge,

Liniştea se-nchină precum unui zeu,

Prin tăceri albastre –  luna se răsfrânge

Şi în cer suspină însuşi  Dumnezeu.

 

Draga mea Lisia, cuvintele sunt prea puţine pentru a-ţi spune acum  ceva. Mă voi ruga în taină ca Dumnezeu să-ţi dea puterea de care ai nevoie pentru a trece peste aşa o mare pierdere. Te îmbrăţişez!

[Vasilisia Lazăr]

M-a copleșit acest poem, Angelina! Să știi că te aprecia mult, aprecia enorm progresul tău. Doamne, nu știu cum de pot vorbi la trecut despre Ion. S-a împlinit o lună, ieri. Nu pot să cred că am putut trăi atâta timp fără el. Mulțumesc, Angelina! Și el îți mulțumește, știu.  :(((((

[Chris]

foarte frumos,ultima strofa este coplesitoare... :((((

[Valeria Merca]

„A murit poetul, cineva îl plânge,

Liniştea se-nchină precum unui zeu,

Prin tăceri albastre – luna se răsfrânge

Şi în cer suspină însuşi Dumnezeu.” - cu aceste versuri ai spus totul, dragă Angelina!

Te rog să mă crezi că am adunat atâta suferință și singurătate de la moartea soțului meu drag, încât simțeam că nu mai sunt în stare să mai primesc încă o durere ca aceasta. 

[Mihaela Suciu]

Minunat ai spus, Angelina!

[Nădejde Angelina]

Aşa este, doamnă Ana Cîmpeanu!

Vă mulţumesc!

[Nădejde Angelina]

Ne va lipsi tare mult, doamnă Sofia!  Ieri am trecut prin postările mele pe acest site şi i-am recitit comentariile. Era drept, sincer, iar recomandarile le făcea cu mult tact şi bunătate.

Exemple:

"Interesantă această paralelă între natură și trăirea poetei. Totuși poezia trebuie „vitaminizată”." sau Răzvrătire și nostalgie.

Poezie reușită dar o vreau mai puternică.

sau

Mă bucură că aţi înţeles (şi aţi acceptat!) rostul acestui site-cenaclu!

Apropo: înainte de ci se pune (cu foarte rare excepţii) virgulă.

Eu văd astfel punctuaţia şi diacriticele (dar poate şi micile defecte):

Aici a făcut o reaşezare a poeziei:

E toamnă, iubite,
Şi plouă cu lacrimi...
În suflet – furtună
Şi vânt.
Sunt pasărea tristă
Cu aripa frântă, 
Culcuş căutând
Pe pământ.
Iar inima, ca o maree,
Se zbate în valuri
Ce plâng.
Aştept pescăruşii să vină
Pe cordul rănit
De cuvânt.
Zăpezi vin se aşază
Pe frunte;
Şi anii nu-i ştim
De mai sunt.
Dar lasă-mi, iubite,
O Astă toamnă,
Ferită să fiu
De cuvânt.

"Sper că n-am supărat."

da Coza

Cum să mă supăr, Maestre? Aş fi vrut  să fiţi totdeauna alături de noi!

[Sofia Sincă]

Știu cât l-ai iubit, Angelina. Ca noi toți. Și cât îi vom simți lipsa, știu...

Ai scris bine, ai scris frumos în memoria lui. Fiecare poet, care a postat aici, cel puțin o poezie, un text este dator să scrie una în memoria lui Ion.

Mulțumim!

Sofi